Toamnă cu aromă de cuvinte
Toamnă cu aromă de cuvinte,
Îmbracă-mi gândurile aurii
Cu savoare din livezi și din vii!
Și pune-mi agate în veșminte!
Lasă-mi din podgorie mănoasă,
Balsamul în ciorchinii gândului!
Iar din livezi, aroma de gutui,
Adu-mi în a sufletului casă!
De vrei să îmi nutrești gândirea,
Cu miez răscopt de nuci și alune,
Te înveșmântez în al meu nume;
De belșugul tău să-mi leg menirea.
Dulceață din prunele brumate
Îți voi savura cu prisosință,
Să-mi revigoreze conștiință
Ce îmi face gândurile coapte.
Aromele de mere și gutui
Ți le voi păstra în sân la mine,
Să dau și prin anul care vine,
Savoare și balsam, sufletului.
Gândul cu aromă de cuvinte
Îmi voi duce pe Calea Lactee,
Să-i dau a eternițății cheie,
Din suflet în a toamnei veșminte.
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rugă de Rusalii (sonet)
RUGĂ DE RUSALII
(sonet Sfintei Treimi)
Înalț o rugă spre Tine - Părinte,
Că în orice clipă îmi ești aproape
Și-mi luminezi privirile mioape,
Când neputința se scurge-n cuvinte.
Adun Lumina Duhului sub pleoape,
Ca un răsărit a Treimii Sfinte,
Să-i croiască sufletului veșminte,
Cu îngerii să meargă la agape.
Îi rog pe Tațăl, Fiul și Duhul Sfânt,
Cu harul credinței să-mi lumineze
În ochiul minții coborât în cuvânt.
Pe calea veșniciei să-l vegheze,
Din Lumină țes sufletului veșmânt,
La porți de Rai pe el să-ngenuncheze.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete creștine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe de toamnă
lasă-mi toamnă strugurii dulci
și arome de castane coapte
lasă-mi florile în văi și lunci
nori ruginii se strecoară în șoapte.
lasă-mi toamnă frunzele verzi
în codri ce adăpostesc atâtea basme
te-ai legat de mine ca să nu te pierzi
prin lumea înțesată cu marasme.
lasă-mi toamnă iubirea mireană
visul cu care pot zbura la stele
lasă-mi cântecul viu de soprană
să se cuibărească în gândurile mele.
lasă-mi lumina să mă mai iubească
soarele iubirii în mine să crească.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de toamnă
Las toamna-n palme... Iată, tremur zorii!
Înfometate vânturi mă gonesc...
Eu rătăcesc prin parcul cu magnolii
Și cânt cu toamna... -n ea mă regăsesc!
Trag ivărul luminii... Mi-este teamă!
Întunecarea vreau să mă cuprindă!
În suflet clopot fraged de frunze de aramă,
Las să-mi pătrundă... Voi cresta în grindă
Această toamnă. Câmp de crizanteme
Cu dulci arome, fie-mi așternut!
Mustească-n mine toamnă de poeme
În neastâmpăr blând de început!
Ca o aromă de gutui și mere,
De taină și de vin cu scorțișoară,
Să rătăcesc în podul palmei tele,
Eu, must uitat de lacrimă amară.
Iar tu, fecioară de poem tomnatic,
Rămâi la geamul meu să mă privești,
Dulce iubire cu un iz romantic,
O filă dintr-o carte cu povești...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treci pe la mine...
Treci pe la mine într-o bună zi,
Că seara, nu-s cu sufletul pe-acasă...
Ne-om așeza pe prispă de-i veni,
Sau, dacă vrei, ne-om așeza la masă...
Ți-oi da dulceață de gutui cu nuci
Și apă proaspătă de la fântână,
Nu te gândi că n-ai ce să-mi aduci,
Mi-ar fi destul numai o vorbă bună.
Mi s-a urât să stau singură cuc
Și să mă-nvârt într-o odaie goală,
Să simt fiorii toamnei cum în trup
Îmi șerpuiesc hoțește, ca o boală...
Simt toamna-n suflet scârțâind prelung,
Precum o poartă veche, ruginită,
Și n-am destule lacrimi s-o mai ung,
Și nici un vis să-i cadă în ispită.
Ziua, îmi intră-n voie, că-i vicleană
Și mă dezmiardă cu miresme coapte,
Dar noaptea o aud cum mă blesteamă
Cu stropi de ploi în geam și frunze moarte.
De-aceea stau cu fața la perete
Și țin lumina candelei în gene...
Mân sufletul din trup ca pe-un orbete
Ce-a încălțat tăcerile perene.
Nu, nu-s ursuză, uneori chiar cânt...
Am învățat să-nșel singurătatea,
Dar când văd frunze cum se zbat în vânt,
În sinea mea se cuibărește moartea.
Așa că, dacă ai o vorbă bună
Și poftă de dulceață de gutui,
Treci pe la mine, poate împreună
Mai agățăm melancolia-n cui...
citat din Liliana Burac (14 septembrie 2022)
Adăugat de Dolion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia cuvintelor
MAGIA CUVINTELOR
O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
și-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.
Eu mă rog cu-nțelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veșnicii cuvântul.
Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.
În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,
poeme cu al meu dor.
În stihuri las dragostea
și vis din inima mea,
ca să-mi cânte menirea,
când voi fi spuză de stea.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă cu toamne...
Tu ești aici, în toamnă, același gând de joi
Te caută, să-ți pese, de mine... și de noi.
Din fosta umbră verde
Doar vise mai foșnesc.
Iubirea n-are toamnă, iubirile nu cresc.
Semințe de iubire nu sunt în galantar,
Iubirea n-are umbră, culoare, nici hotar
Și n-o culegi din vie,
Din meri sau de prin nuci,
Iubirea e făcută... din multe vorbe dulci.
Pe frunze ruginite... nici vorbele n-ajung
Să povestească toamne, cu mere și cu crâng.
Ascunde-le-n cuvinte
Și nu-ncerca să-mi spui,
Iubește-mă cu toamne... și puful de gutui.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna cu aromă de gutuie
Cu aromă de gutuie,
cu must dulce din budană,
Toamna către munte suie
ca o frumoasă codană.
Poartă-n brațe crizanteme,
mere roșii în ciubere.
În veșminte arămii
ruginește frunza-n vii.
Rămân copacii desfrunziți,
câmpul intră în tăcere.
De muncă, oameni obosiți
odihnesc pe lăvicere.
Toamna asta arămie
încet pleacă de la noi.
Pădurea este pustie,
cerul plumburiu dă ploi.
Pleacă toamnă, vine iarnă,
anotimpuri se rotesc,
Amintiri încep să cearnă
bunicii când povestesc.
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Refrenul toamnei
dărâm obstacole ca-n jocul de popice
romantismul să crească și-n livezi de gutui
sentimente tandre îmi sunt propice
de zâmbete stelare ochii nu-s sătui.
am așezat la poartă cununi de spice
tradiția străveche încă se păstrează
ziduri de poezie le-ntăresc să nu pice
peste luminile care mă antrenează.
livezi răspândesc arome de mere
strugurii s-au copt pe araci vânjoși
toamna îmi predă alese maniere
oferă binefaceri prin oameni miloși.
pe cerul fericirii zboară albatroși
timpul meu ocolește vulcani noroioși.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu Luceafărul pe Calea Lactee
CU LUCEAFĂRUL PE CALEA LACTEE
(pamflet)
Bat clopote-n literatură,
când sună ceasul redeșteptării.
"Poeți" se-avântă-n aventură,
cu geniul pe calea neuitării.
Cu o fărâmă de idee,
toți bat la porțile afirmării,
uitând că pe Calea Lactee
nu intri din culmea disperării.
Cuvinte răzlețe îngână
o temă șchiopătând de subiect.
Corigent la limba română,
învățăcelul devine abject.
Mai insistent bate la poartă,
cel de profesie... informator.
Pe ea să intre, n-o să poată,
cât nu este de limbă formator!
Se agață de Eminescu,
numele să-i răsune poetic.
Chiar când din coadă-i sună... escu,
străin este de liric și epic.
Degeaba vrei să fii etalon
în exigențele poetice,
când abia poți fi un epigon,
iar textele nu sunt artistice!
15.01. 2015
Maria Filipoiu
parodie de Maria Filipoiu din Site "Poeții Noștri" (15 ianuarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețirea Poeziei (sonet)
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creativității)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de beteală azurie,
Pe aripi de gând înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
15. 04. 2021
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Artei (15 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toți acei ce-ntreaga vară
Au lucrat din zori în seară,
Toamna, cu roade bogate,
Au și fructe, și bucate.
Mere, pere în panere,
Prune bune și alune,
Și gutui amărui,
Cu puf galben ca de pui,
Must la cramă
Nuci și poamă
În năframă
Și tot felul de legume,
De nu le mai știi pe nume.
poezie celebră de Demostene Botez din Abecedar (1953)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețirea Poeziei (sonet creației)
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creației)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de cerneală azurie,
Pe-aripi de gând se înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
Maria Filipoiu / Spirtul Poeziei
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi scrii...
Să-mi scrii un poem, mai profund dintre toate,
Infinit să-i dezghioc sâmburi plini, fără moarte,
Dar, te rog, să-l respiri cu, de buze, fierbinte,
Să-mi amâne ninsori de pe tâmplă, cuvinte,
Cu o rouă plăpnâdă, ce cu palme de mamă,
Se mângâie pe frunza, răstignită de toamnă,
Să îmbraci cu mov lin, plinul din călimară,
Ca nici ploaia de lacrimi, să nu-i muște din vară...
Te mai rog, dacă vrei, să-l scrii lung, cât un dor,
Să-mi hrănesc însomnii cu speranțele-n cor,
Îl voi trece prin minte, să-l răsfire prin os,
Să mi-l ungă pe suflet cu balsam luminos...
Scrie-mi versul cu chinul din clipe deșarte,
Ce-au croit așteptări să ne treacă prin moarte,
Poate-astfel măgulești dulce-amarul blestem
sângelui, ce-ți visează etern mângâiere-poem.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice copil vine pe lume, cu zestrea divină: două aripi, o cheie și o ancoră.
Aripile îl ajută să-și ia zborul în viață, cu cheia deschide ușa norocului și ancora o folosește pentru a poposi de pe valurile vieții în loc prielnic sufletului său. - Maria Filipoiu / Despre Viață, Noroc și Suflet.
citat din Maria Filipoiu (10 februarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciorchini de omăt
Iarnă, ce frumoasă ești
Când văile primenești
Cu haine imaculate
În lacrimi de brad spălate!
Și cât de fermecătoare
Este prima ta suflare
Când împrăștie, în joacă,
Mugurii de promoroacă!
Iarnă, tu mă-nnebunești?!
Coborâtă din povești,
Cu ifose de crăiasă
Vrei să-mi intri iar în casă.
Și-mi zici că, de sărbători,
Pe geam ai să pictezi flori!
Bine! Fie-așa cum spui,
Dar vreau floarea de gutui
Pe suflet să-mi desenezi.
Vreau și pomi cu mere verzi
Iar în ochi, doar dacă poți,
Vreau cocori și struguri copți!
Apoi, Crăciunul s-aștept
Cu o cană de vin fiert,
Din ciorchinii de omăt
Să te-mbăt iarnă... Te-mbăt!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialogul cu Dumnezeu este confesiunea sufletului la ceas de rugăciune, fără cuvinte, dar care este înțeleasă în orice limbă ar fi grăită. - Maria Filipoiu/ despre credință
Maria Filipoiu în despre credință (24 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă limbii române (sonet aniversar)
ODĂ LIBII ROMÂNE
(sonet aniversar)
În veșminte românești, ca o zână
Vine Limba Română, cu suav grai
Să cânte baladă în pitoresc plai,
Când păstorii mioarelor o-ngână.
Cu flori pe glie te întâmpin, să stai
O veșnicie ca apa-n fântână,
Frumoasă și dulce Limbă Română,
Să te slăvească rapsozii în alai!
Din armonia ta te-aș ruga să-mi dai
Buchet de idei pe-a gândului strună,
Pentru cântare la cimpoi și la nai!
Originală prin vremuri rămână
Maternala limbă, venită din Rai,
Pe strămoșescul grai a fi stăpână!
* 31 august - Ziua Limbii Române
La mulți ani limbii române și fraților români!
*Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2020)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește-mi copilă
Motto: "vorbește copil de gutui coapte"
Vorbește-mi, copilă... de coapte gutui,
cu-aroma-ți de teamă, din suflet silhui,
descântă-mi povești, rădăcină și faptă,
cu inima-ți rod și tâmpla-ți răscoaptă.
Vorbește-mi, copilă... de pere-aromate,
cu mierea din palme și-adevărul din lapte,
și-mi leapădă umbra, cu lumină dezmiardă,
pe-un arc de răstimp, răsăritu'ți, să-mi ardă.
Vorbește-mi, copilă... de prune-ntomnate,
zăgaz de furtună, stăvilindu-se-n șoapte,
amurg lanceolă, palisându-mi trăirea,
vlăstar revelat, înfruntând prăbușirea.
Vorbește-mi, copilă... de fruct început,
când doru-i-altoi, prăznuind subșternut,
sădește-mi crucișul plămădit de speranță,
pe un mugur de ram și-o tulpină de viață.
Vorbește-mi, copilă... cu ochi de măslină,
furată de nouri, când luna-i deplină,
desculță-te'n pulberi sub ceru-nstelat,
când dragostea-i fruct, de păcat împăcat.
Vorbește-mi, copilă... cu priviri de cafea,
aromă de zori ce-i mai poți deștepta,
și-aruncă-mi o scară, cu trepte curate,
culesul de boabe spre'nalt să mă poarte.
Vorbeste-mi, femeie... de sâmburi și miez,
fă-mi ceai dintr-un vis, și dă-mi s-ajunez,
ți-e caldă simțirea și'n salba-ți de mirt,
i-un chivot de ani, spovedind acatist.
Copilul-femeie... confesat de gutui,
ce dorul și-l coace'ntr-un vis nimănui,
ți-ascultă îndemnul prin soare și vânt
și-azima-ți rodește, din fruct în cuvânt.
Copilu-ți vorbește... femeia îți tace,
și buzele-și mușcă, evitând iarmaroace,
doar holda-i de suflet ți-accede culesul,
prin gura-ți de aur, botezând înțelesul.
Și ți-am vorbit din tot ce n-am rostit.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
De m-ai îmbrăca-n iubire, lupii s-ar opri din goană
Și le-aș îmblânzi nesațul cu sărutul tău de vineri,
În genunchi, te rog, iubite, pune-mă într-o icoană,
Să miros a iasomie la mirese și la gineri!
Lasă-mi vântul să-mi adie, peste sâni și peste pleoape!
Și să cred că mă mângâie, palma ta de zeu cuminte.
Adu-mi cerul și pâmântul, lângă mine, mai aproape,
Să-mi aleg, din universuri și din lutu-ți, noi veșminte!
Sunt frumoasa din Valhalla, goală sub lumina lunii,
Tu să mă privești o clipă, cât să îți pătrund în sânge,
Pune-mi borangic pe brațe, să culegem toți alunii,
Să mă-mbraci în frunza toamnei, chiar, pădurile, de-or plânge!
Și mai vreau să-mi pui coroană de cicoare peste frunte,
Să se oglindească-albastru, ochii mei de inocentă,
Ce n-au învățat, Infernul, Purgatoriul, să le-nfrunte,
Când mai am pe mine urme, din a Raiului placentă.
Și să mă botezi, iubite, dimineața, pe răcoare,
Când vin zorii să se-mbete cu miresmele femeii!
M-aș îndrăgosti de viață, chiar de-i viața-nșelătoare,
Doar să gust un pic din tine, când vor înflori toți teii.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine merge prin viață fără Dumnezeu, nu găsește calea spre Rai.
Dumnezeu este lumina vieții și a sufletului pe calea eternității- Maria Filipoiu / despre credință
Maria Filipoiu în citate despre credință (23 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!