Nu mâna, ochiul scrie peisajul ce-l poartă de-acasă până la școală și înapoi, în bibliotecă: în fața altor pagini goale și puse pe șotii stlistice.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, Retorica lui Dracula (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu mâna, ochiul scrie peisajul ce-l poartă de-acasă până la școală și înapoi, în bibliotecă: în fața altor pagini goale și puse pe șotii stilistice.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, Retorica lui Dracula (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă din imprudență
Prinzându-mă
asupra
faptului
Repetate
metafore
infracționale
Singurătatea
m-a aruncat
preventiv
În celula
unui
poem
Între timp
Melancolia
mi-a luat
primele
Declarații
de
iubire
Așa că
Din subsolul
acestor
pagini
În deplinătatea
facultăților
mele
stlistice
Îmi semnez
Condamnarea
pe
viață
La poezie
Doamne
(ch)iar sunt mort
Fir-ar să fie
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niște variațiuni pentru orgă, pian și calculator
Sunt singur
în
biblioteca mea
verde
de-acasă
Singur
cu
cărțile
și cu
melancoliile
mele
imprescriptibile
de
adolescent
de
durată
nedeterminată
Arlechini
cu
pagini
încărcate
de
insomnie
îmi zguduie
biblioteca
cu
șușotelile
șansonetele
și
niște simfonii
imposibile
pentru
orgă
pian
și
calculator
Nevastă-mea
îmi
face semne
disperate
să-nchid
gura
Și
să las
cărțile
să
cânte
Eu
dau
neputincios
din
mâini
Și
mă
înalț
la
cer
Cu
tot
cu
bibliotecă
Muzica
înseninează
cerul
poezie de Costel Zăgan din Poezii de-aprins focul (martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
- bibliotecă
- Bibliotecă: grădină de cărți.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice (15 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Infinit pus pe șotii: dragoste!
Costel Zăgan în Lecturi perpendiculare: Zoharul - Cartea splendorii (15 iunie 2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tăcere de bibliotecă
Toate grijile dispar printre volume
când sunt singur cu întreaga lume
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (11 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoparodie
Costel Zăgan nu mai rezistă
de dimineața până seara
de-i lumea veselă sau tristă
pe toți-i-ntreabă unde-i țara
De dimineața până seara
mai rău e domnilor ca râia
prin vene-i curge iar cerneala
când scrie că iubește România
Mai rău e domnilor ca râia
de-i lumea veselă sau tristă
aceasta-i pentru el filosofia
Costel Zăgan nu/mai rezistă
De dimineața până seara
pe pâine își servește țara
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Trupul tău e genial dragoste
Picioarele dumneavoastră
doamnă
sunt spectaculoase
cum mă poartă
dintr-un vis în altul
dintr-o noapte în alta
până la capătul lumii
și
înapoi
Sânii
sânii dumneavoastră
doamnă
sunt geniali
îmi știu toate poeziile pe de rost
cele scrise și cele pe care le voi scrie
Iar buzele
buzele dumneavoastră
fug dintr-un sărut în altul
cu
viteza dragostei
Eu
eu ce să mai zic
din al șaptelea cer
O
dar cine știe
să numere mai bine
decât
dragostea
prietena noastră de taină
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (21 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am cerut îngerului de pază să-și ridice umbra, de pe mâna mea dreaptă: să pot scrie și dincolo de mormânt. Mai departe!
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre pagini
suntem doar pagini din marea carte a lumii lipite alături de marele editor
și trecem dintr-o poveste în alta fără să ne pierdem
unite dar totuși individuale, așteptând mâna care ne desparte și ne apropie mereu
viața este o carte plină de pagini
unele pagini migrează ca păsările călătoare
altele își păstrează înțelesul chiar dacă sunt rupte
de multe ori, eu sunt erata. cu toate că nu sunt greșeli în carte.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă scriitorii nu ar mai scrie despre ceea ce li se întâmplă în viață, am avea parte de multe pagini goale.
citat din Elaine Liner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elevul permanent
Dragii mei, mâna pe carte,
Burta-mai lăsați-i goală;
Căci aproape e... departe,
De nu treceți pe la școală!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (27 aprilie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare lacrimă ascunde o bibliotecă de zădărnicii: citește-o!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetele: pagini virgine.
aforism de Costel Zăgan din Definiții eretice (11 decembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul din mine a fugit de-acasă!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Copilăria mi-a fugit de-acasă.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (26 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Călătorul: caută iarba de-acasă... în deplasare!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protestez
Cu îngerii de-acasă
și destinul pe masă
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (24 august 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoarecii de bibliotecă vor deveni savanți, atunci când vor scrie în loc o altă bibliotecă.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Șoareci de bibliotecă (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delimitări
Acesta e pământul nostru.
Noi am făcut schița acestor ape și munți.
Fiecare floare a răsărit după indicațiile noastre.
Peisajul poartă semnătura noastră.
Da.
Pentru fiecare centimetru am luptat și am gândit.
Sângele și visul nostru e amestecat pretutindeni.
Mâna ni s-a înfipt în grumazul pădurii,
Ca în coama unui mistreț întărâtat,
Și am făcut ordine în sălbăticie.
Cu tălpile goale am dansat peste vipere
Până ce ultimul strop de venin
S-a scurs în sânul imun al țărânii.
Acesta nu e pământul tău, lașule,
Care te-ai aciuat ca o molie în faldul steagului nostru.
Nici al tău, lingușitorule și mincinosule,
Care mânjești cu vânzătoare săruturi fața adevărului.
Acesta nu poate fi pământul tău, corupătorule,
Care încerci să deviezi corabia noastră către naufragii.
Acesta e pământul nostru!
Noi am făcut schița acestor ape și munți.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!