Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Spațiu închis

urlete de lup
se aud trezind universul
ochii lor privesc prin mine
abisul și albul și flăcările
și cenușa ce râde de nemurire
și labirinturi de peșteri de coral
nimeni nu vorbește cu mine
nimeni nu mă cheamă
să mergem mai departe
doar ziduri și torțe și execuții
și temnițe și cercuri opace
demonii tac în mintea-mi ruină
nu-i lăsa iubite să îngroape lumina
lumina strivită pe margini de răni
într-o vană de sânge plânge seninul
jocul meu de-a moartea e fără de vină.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Spațiu închis

urlete de lup
se aud trezind universul
ochii lor privesc prin mine
flăcările și rugul și abisul
și cenușa ce râde de nemurire
și labirinturi de peșteri de coral
nimeni nu vorbește cu mine
nimeni nu mă cheamă
să mergem mai departe
doar ziduri și torțe și execuții
și temnițe și cercuri opace
demonii tac în mintea-mi ruină
nu-i lăsa iubite să îngroape lumina
lumina strivită pe margini de răni
ce-și găsise culcuș în cuvinte,
într-o vană de sânge plânge seninul
jocul meu de-a moartea e fără de vină.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Ascunse peșteri

Poate că timpul se condensează
Speranțele se mișcă spre a ne vinde inimile
Vom ascunde arterele principale în locuri nemarcate
Și vom zădărnici în a calcula zâmbetul luminii
Nu mai e umbră fără încruntare
Nu mai e sânge printre valuri de vibrații nestingherite
De mâine voi cânta, de mâine voi aprofunda
Un o ocean fără bariere, fără mărire și speranță.
Biserici se ridică, printre neguri se ascund ziduri
Printre ziduri se ascund stafii, moartea chiar îi prăduiește
Zidurile se schimbă, ele te îndeamnă crezi, speri,
Să luminezi cu ochii desprinși de frumos
Este singurul luminos arbore al stingerii înaripatelor arcade
Poate că am schimb lumina
Și prin lumina cutreier ascunsele peșteri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Rămas bun

Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.

În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.

Iau dormitoru-n brațe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.

Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.

Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
îmbrace-n galben și-n doliu de culori.

Mă duc să-mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
Să îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Între mine și el nopțile sunt la fel de agitate

fără întoarcere
ca dintr-o lume roasă pe toate părțile
cu demonii liberi
așa sunt nopțile
pietre și urlete
mai rar vezi o frântură de adevăr la colțul camerei
unde râdeau odată femeile acelea

între mine și el zilele nu au nici un rost
teama îi umple ochii
și el taie
măsoară
se aruncă în gol
mai rar -l auzi că vorbește de viață

între mine și el au crescut păduri unde viețuiește durerea
ca într-o lume răsturnată
cu demonii liberi
și el taie
măsoară
se aruncă în gol
mai rar -l auzi că vorbește de timp
de femei
de zile
de ceva care să-i tulbure întunericul gândurilor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Departe

Atat de departe
si totusi in mine,
Esti in sufletul meu,
Dar mi-e dor de tine...
Inchid ochii si te pot vedea,
Te simt, dar imi lipsesti
Si chiar de te-as chema,
Nu vii acum la mine.

Asi vrea sa pot opri
pentru o clipa timpul,
Sa zbor spre-a ta fiinta,
Si sa te privesc...

Nu mai exista nimeni
Doar numai tu in mine
Pentru a te-atinge o clipa,
In mine ratacesc.

Si alerg si cut,
Si totul in abis,
Oricum tu etsi departe,
Desi la mine-n vis.

Si zborul meu se frange,
Desi nu te privesc,
Oricum sunt langa tine
Si simt ca te iubesc.

poezie de din Clipe (15 februarie 2007)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai ninge...

Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!

Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!

Aud nesfărșitele-ți șoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!

Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!

poezie de din În Albastru (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Aș fi vrut să te întreb

dacă s-a rătăcit vreodată
în lumina scăpărătoare a irisului tău
vreo vietate speriată de lumina
în care se trezise într-o doară?
eu am rămân închisă în propriu-mi mormânt,
viermuiesc acolo singură,
apoi am s-o apuc prin lume,
ca un sicriu august,
purtînd în mine imaginea ta de înaripat,
pe care o iubesc neînchipuit de mult,
am le vorbesc morților mele în gînd,
prin păduri și pe ape,
am -ți fac patul în mine,
și-am te îmbăt, în fiecare seară,
cu mirosuri tari de crizanteme
și de busuioc ca fugă moartea afară din noi,
păcătoșii, care ne tot căutăm
și ne tot întâlnim în iluzii,
aiurea și pe podul veșniciei.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Lumina înflorind sub tâmple

Cu ochii strălucind Credo-ului ceresc
Trecând prin torțe sângerânde
În mine totu-i Doamne sărbătoare
Lumina înflorind sub tâmple

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Verset trivial...

albul din mine strigă că nu
negrul râde că da
poți judeca numai tu
numai tu
vreme
din inima mea

arde lumina -n retina mea blând
și întunericul curge prin ea
gândul meu strigă
că toate-s un gând
inima murmură
că vremea
va sta

poate odată când nu voi mai fi
să mă condamne
de trai fără rost
-albul din mine oricum va trăi
negrul va râde
-am fost...

poezie de (20 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Când clopotele tac

vântul tremură în liturghii
din duminici trecute

circul revine la noi în oraș

nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schițează aproape nimic

doar vântul se zbate și plânge

în turla din adânc
păduri de clopote... tac

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul tot plânge după noi

lumina s-a șerpuit iasă
prin gura peșterii, iubito
spre o nouă agonie
trimite câteva furci curcubeului
cântă prin vertebrele arborilor
scutură de candori și vise
trupul meu de smirnă și tâmâie
se trezește dimineața lângă mine
pe cartea ta de versuri, iubito
scrise de mine cu praf din stele
se prăvălesc tăcute pe podea
îmbrățișate, sonetele mele
dimineața- languroasă femeie-
aruncă spre mine catifelații nuri
cad secerat în prejma senzualei ei guri
este tragic de frumoasă
ca tine iubito și la fel dumnezeie
păstrează ascuns soarele
în rochia-i pictată de curcubee
se dezbracă de ea printre ploi
prin țipetele sângelui îți ia locul
doar timpul spânzurat, iubito
tot plânge după noi.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Alibi

cineva sângerează în mine
dimineața
la amiază și seara
nimănui nu-i pasă
evadarea în afara dimensiunii
ar fi un alibi
o realitate care
erodează timpul
într-o viață fără duminici și
fără niciun Dumnezeu
schimbarea nu ar fi observată de nimeni
doar lumina ar exersa ivirea
între două începuturi
totuși
în ziua a șaptea
voi odihni
apoi
voi mângâia ceea ce voi lăsa în urmă
apa
pietrele
și vântul
despre plecarea mea spre nicăieri
sau spre un alt tărâm
unde începe singurătatea
nu voi vorbi cu nimeni

gestul va salva o lume

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Și nimeni...

Și nimeni nu mă vede când eu tac...
Și nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit și mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...

Și nimeni nu cunoaște ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Și-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce știe ofere...

Și nimeni nu alege își tacă
Plânsul tăcut, așa cum eu aleg...
Las zile câte una ca treacă,
Și-aștept comoara să-mi culeg.

Și nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simțăminte.
Nimeni nu vrea să-și urce munți, coline
Și-au încălcat chiar proprii jurăminte.

Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poți afli când nu vezi...
Inima mea, pe toți ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Negru ca noaptea și tăcută ca un ecou...

pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viață pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
și ultima suflare a stelelor fără de vină...

apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muște
Dumnezeu era din nou singur și plângea
colora cu pigmenți din carne și sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------
negru ca noaptea și tăcută ca un ecou...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

A douăzecișiuna noapte

Am întors spatele mânios pământului –
nimeni nu se mai gândea la nimeni,
nimeni nu-și mai aducea aminte de nimeni,
nimeni nu avea părere de rău despre nimeni,
nimeni nu mai făcea nimic pentru nimeni

Ca un bivol sălbatic am fugit de mine,
departe de zarva orașelor și de strigătele prietenilor,
străbăteam înălțimi de pășune prind puteri,
ar ogoare noi, cu sămânță nouă,
setea s-o potolesc din izvor nesecat.
Rodul meu să fie mai bun decât aurul
și ceea ce se va naște din mine
fie mai de preț decât argintul,
iar când înălțimea adâncului se va limpezi,
odată cu zorile am zăresc calea dreaptă
să mă întorc la mine.

poezie de din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ființa mea trăiește prin eternități

mi-ar fi plăcut fii tăcerea mea
nu un cuvânt rupt de fire
să mă chemi în zborul ideii
și să fim stăpâni peste păsări
și peste nemărginire
dacă-ți păsa de mine
chemai în vis
nu în abisul cărnii
lacomă de uitare și morți
ființa mea trăiește, iubite
prin eternități.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cecilia Birca

La vremea lacrimii în floare

Nimeni nu a găsit nimic să-mi spună
La vremea lacrimii în floare;
Casele lor erau lacustre
Și apa mea, cu cerul dimpreună
Curgea-n adânc; nu le-atingea
Nici grinzi
Nici buze
Nici ferestre.
Naiv, ca în desenele rupestre,
Erau doar ele - conturate-n mine -
Cum le credeam, cum le visam, cum le iubeam...
În fine,
Doar lebăda murea încet și mut
Mutându-se în absolut
Acolo unde nu se-așteaptă vreun ecou
Și unde nimeni nu-i erou
Ci numai îngerii de lut
Se joacă de-a lumina prin vitrine.
Să-i vadă cine?
Să-i audă cine?
Deasupra lor, în șopot lin,
Plutește-n zări Steaua Pelin

Nimic nu este precum pare
Nu se oprește nimeni la izvoare
La vremea lacrimii în floare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Iubirea mea-i într-o rază

Iubirea mea-i într-o rază pe buzele tale
și tu n-o vezi,
îi simți doar căldura ademenitoare
cum îți urcă prin sânge.

Palmele noastre cuprind lumina
ca pe o sferă de bucurie în ochii
ce privesc în suflet întruparea întregului
din care curge unduind viața.

Când vrei, desprinde-ți sentimentele
ce așteaptă-n odăile inimii dezlegarea
limbii de foc din cuvintele nespuse
aflate dincolo de zăbrele.

Tu știi, fără mine lacrimile cristalizează
pe obrajii tăi de piersică coaptă,
eu te simt cum respiri în fiecare femeie
și te aduc pătimaș în trup.

Sarea îngheață sub tălpile tale
pe urechea pământului,
în aerul tău îmbrac în dragoste
și dragostea se îmbracă cu mine.

Prin mâneci îmi zboară liber păsările
în pieptul meu sunt cuiburile lor
la care întotdeauna se întorc repede
să-și crească nestingherite puii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Poetul

un haos plânge în mine
sau râde homeric
ha-ha-ha
nu stau
nu aștept nimic
sprijin de gânduri opace
nu sunt acel ce îl cauți
nu scriu slove de aur
nu sunt acel chemat
nu am nici frumusețe, nici noroc
pasul e întunecat și gol
de ce îmi cer râd
când lacrimi curg
am patimă la joc
știu, știu, nu am noroc
de ce te apropii
nu, te rog
se zvonea ieri prin târg
că sunt tânăr poet
ei, un nebun, un cântăreț
ce pot fac
țip, plâng, să tac
din neant am fost creat
unde plec...
e drumul meu
dau de pereți cu el
aici, nu am ce să mai fac cu el
de mine,
vai de mine...
e bine, e tare bine, nu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel care nu știi că ești

eu te îmbrățișez, iubite
atât cât lași să mă apropii.
pentru că eu nu te îmbrățișez pe tine,
cel care nu știi că ești,
ci imaginea pe care eu
mi-o construiesc despre tine.
iar atunci când despart,
despart de acea imagine
și nu de tine, iubite
-torționarul gândurilor mele-
despart de o parte din mine,
de o parte din lumea mea,
de aceea sufăr, iubite
pentru că, prin tine,
cel care ești imaginea despre mine însămi,
-proiectată în afara mea-
eu despart de mine,
de Dumnezeul meu.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook