Învierea

În jurul lui, în jurul nostru
Pluteşte un aer greu
Azi moare un zeu
Ne trage cu el, în indefinit,
În alte sfere, de spaţiu şi de timp.

Ce linişte!. Între noi, pluteşte indescriptibilul,
Vagul. În noi, se instalează sacrul.
Templul e gol.
E singur, ca un zeu.
Oamenii urcă treptele, să-l vadă.
Atârnă în lume, între oameni, intre noi şi El:
Ca-n Biserici, un aer cald, si greu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignirea

Freamătă Golgota,
Oamenii nu mai cred nimic,
În aer, pluteşte lipsa de credinţă,
E răstignit. Moartea se apropie. El moare,
Iar noi primim în schimb:
O conştiinţa.

Lumea se transformă,
Începe adevărata viaţă,
Totul fusese o iluzie,
De crime, sânge, războaie
Beţie, şi orgie.

El a murit, de pe deal, oamenii se retrag
În case. Se aprind candelele.
Începe o nouă lume,
Stă pironit, pe cruce,
Murind, omenirea devine
Mai curată şi mai bună.
Dar El învie. Pe pământ, de-acum
Este iubire, toate prind un sens
Moarte, răstingire, ne spun
Că aici totul e sacru,

Are loc o transformare
În oameni, inimi, şi în case:
Cineva priveşte tot, şi tace.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul nu te va ierta dacă nu eşti "atent" la tot ce este în jurul tău. Zilnic, mor zeci de oameni doar din "neatenţie".

aforism de Iustinian Cruceanu (august 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îţi constientizezi mai mult mintea, faţa, trupul, fiecare acţiune care o faci, oamenii din jurul tău, îţi vei dezvălui puterea.

Iustinian Cruceanu în Mintea conduce lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura ne dezvăluie toate secretele dacă noi ne deschidem mintea să le receptăm. Totul depinde de mintea noastră, de cum vedem si observăm tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Iustinian Cruceanu în Mintea conduce lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn 3

Tu nu-nţelegi că cel mai greu e sentimentul?
Tu nu-nţelegi că sentimentul unei pietre
o smulge şi o zboară şi-o atârnă
şi-o pluteşte?

Tu nu-nţelegi că noi cădem lăuntrul nostru?
Că sentimentul de lăuntru
îl ţinem greu, răzbătător prin pietre.

Tu nu-nţelegi aceasta?

Tu nu-nţelegi că stelele în sine
sunt un lăuntru din lăuntul depărtat?
Tu nu-nţelegi că albul în desime
e negru împărat?

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem pe o planetă, care pluteşte în forţa unui zeu - un zeu care dă atenţie fiecăruia dintre noi, care ne cunoaşte pe fiecare după nume.

aforism de Iustinian Cruceanu (mai 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te gândi prea mult la tine însuţi. Gândeşte-te la tot ce se petrece în jurul tău.

aforism de Iustinian Cruceanu (octombrie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva se întâmplă în creierul nostru când luăm decizii puternice pe moment. Când luăm decizii, creierul degajă forţe electrice şi începe să modifice întâmplările din jurul nostru pentru a ne duce la destinaţia dorită.

Iustinian Cruceanu în Mintea conduce lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare secundă universul vrea să-ţi spună ceva. Fii mereu atent la tot ce se întâmplă în jurul tău.

aforism de Iustinian Cruceanu (septembrie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai valoare nu înseamnă să fi un om important, ci să acorzi importanţă tuturor oamenilor, să pui în valoare, când apari, totul din jurul tău.

aforism de Iustinian Cruceanu (martie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treptele superiorităţii se urcă greu când se urcă.

citat din Marin Voiculescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice acţiune a noastră iradiază în spaţiu şi timp, influenţând pe cei din jurul nostru în bine sau rău.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulţi bani,
fie că ai prea mulţi ani.

În lume se mai moare
fie că din greu munceşti,
fie că doar leneveşti.

Tot în lume se mai moare
fie că eşti încă tânăr,
fie că eşti mai bătrân,
fie eşti copil pe umăr,
fie eşti cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-şi ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzeşte,
Aşa omul odrăsleşte.
Unul naşte, altul moare,
Toţi avem un timp sub soare.

poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte între noi

E atâta linişte între noi,
A înflorit de-atâtea ploi,
Răcoarea este în noi doi,
O depărtare de noroi.

Noroi uscat de-atâta timp
Pe ochii noştri şi pe chip,
Nu lasă genele să pice
În somn de linişte şi dulce.

E linişte şi ea ne doare
La orice mică răsuflare,
La orice bobocel de floare,
Ce moare de atâta soare.

E linişte şi consolare,
Eu sunt aici şi-n depărtare,
Eu sunt închis în frământare,
Tu cum mai eşti şi ce te doare?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie între două trenuri

Între zi şi noapte nu-i decât un ceas,
Între două trenuri nu-i decât un pas,
Sparte felinare, oameni în tăcere
Mai împart o gară-n două emisfere,

Nu mai sunt acelaşi, nu mai eşti nici tu,
Ne striveşte trenul între da şi nu,
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete oarbe te mai văd aproape,

Nu mai eşti aceeaşi, nu mai sunt nici eu,
Plouă peste-o gară, plouă tot mai greu,
Mai zăresc o umbră, o închipuire,
Care urcă-n trenul către neiubire,

Pe peronul gării plouă indecis,
Între două trenuri, moare câte-un vis,
Aş mai vrea doar vremea să ne mai amâne
Să-mpărţim doar ploaia care mai rămâne.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Între patru ziduri groase,
Din beton turnate-n rame,
Este camera ce-ascunde
Ale sufletului drame.

Pe peretele din faţă,
Orologiul bate-ntruna,
Cu el dorm, el mă trezeşte
Singuratec precum luna.

Răvăşit dar cu speranţe,
Gândul meu zboară în zare,
Încercând să-l ţin în braţe
Cum vine aşa dispare.

Vreau să-l prind să-l iau cu mine,
În luntrea ce mai pluteşte,
Dar nu pot că e vremelnic
Şi din nou mă părăseşte.

Peste timp apare iarăşi
Cu speranţe mult mai sumbre
Că voi reuşi vreodată
Să ies din conul de umbre.

Dar în dreapta, de pe rafturi,
Nişte cărţi mai învechite
Îmi inspiră alte gânduri,
Mai bune, mai limpezite.

Ce mă fac să uit o vreme,
Un trecut îndepărtat
Şi să văd ceea ce vine
Dar, rămân cu un oftat.

Mă întorc şi văd prin geamul
Aşezat spre miazăzi,
Luminiţa şi speranţa
Timpului ce va sosi.

Răul din trecut se iartă,
Dar se uită rareori,
Când îţi răscoleşte-n suflet
Zeci şi sute de fiori.

Doar nucul mă potoleşte,
Ce-a crescut sub geamul meu
Şi adesea mă trezeşte
Când îl bate vântul greu.

Trece o zi şi altă noapte,
Gânduri şi speranţe vin,
Să-mi duc crucea pân-la capăt,
Cum mi-e dat al meu destin,

Dacă adesea ori mă bucur
C-am purtat „tone” de greu,
Ce va fi? Este-o enigmă,
Ştiută doar de Dumnezeu.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e greu, minciuna pluteşte.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care sunt ipotezele? Nu fiecare receptor poate să înlăture şi să îndepărteze ceea ce funcţionează ca voal colorat între conştiinţa sa curată şi realitate. Cerul poate să fie albastru şi să rămână mereu astfel şi, totuşi, ceaţă şi nori pot să existe între. Dar fiecăruia îi este dată posibilitatea sfântă să înlăture ceea ce atârnă între şi să îşi elibereze perspectiva. Acel "atât, cât şi" al limbii nu se găseşte la acel "astfel şi nu altfel" al tonului muzical. Dacă sunetul apare schimbat, acest fapt poate fi cauzat doar de starea diferită a degradării influenţate de ego – degradarea percepţiei noastre, care pluteşte între conştiinţa curată şi realitatea pură.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea absolută? O concep câteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan. Eşti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. Eşti undeva, între o staţie şi alta, rupt de ceva, în drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtând după tine un alt tren, cu oameni, situaţii, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între staţii, le uiţi în spaţii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de vant

Lumina se naşte, trăieşte şi moare
Durerea învie, se-nalţă şi doare
Iubirea pluteşte, se scufundă-n uitare
Oamenii mint …

Întunericul zboară spre lumea-i deschisă
Inocenţa dispare, de ură învinsă
Pasiunea mocneşte într-o cuşcă închisă
Oamenii trăiesc în păcat …

Moartea se lasă încet peste lume
Viaţa are un sens fără nume
Oamenii mor …

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!