Adesea, în faţa celor care vor să înveţe stă autoritatea celor care predau; pentru a rezolva problema, ucenicii încetează să mai folosească propria lor judecată şi acceptă ceea ce consideră că este verdictul maestrului ales. De fapt, nu sunt dispus să accept practica atribuită prin tradiţie pitagoricienilor, care, fiind întrebaţi cu privire la fundamentele oricărei afirmaţii pe care o aduceau într-o dispută, se zice că obişnuiau să răspundă: "Aşa a zis Maestrul!", unde "Maestrul" este Pitagora. Aşa de mare era forţa unei opinii deja hotărâte, încât autoritatea ajungea să domine, nesusţinută de raţiune.

citat celebru din Cicero
Adăugat de Altcineva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoritatea celor care predau este adesea un obstacol pentru cei care vor să înveţe.

citat celebru din Cicero
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea civilă se exercită în două feluri: unul legitim, prin autoritate; altul abuziv, prin bogăţie. Pretutindeni unde bogăţia domină, puterea şi autoritatea sunt de obicei despărţite... Atunci puterea aparentă este în mâna magistraţilor, iar puterea reală în mâna celor bogaţi. Se întâmplă atunci ca obiectul acestor dorinţe să se dividă: unii aspiră la autoritate ca să vândă folosinţa ei celor bogaţi şi să se îmbogăţeascăşi ei la rândul lor pe această cale; ceilalţi, cei mai mulţi, se îndreaptă de-a dreptul spre bogăţii, graţie cărora sunt siguri că vor avea într-o zi puterea, cumpărând fie autoritatea, fie pe cei care o deţin.

Jean-Jacques Rousseau în Despre contractul social (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul zice că dacă nu-mi ţin coloana vertebrală dreaptă, nu circulă corect energiile cosmice prin mine. Are dreptate maestrul, doar că eu consider că sunt energii subtile care circulă prin corpul omenesc indiferent de poziţia coloanei, sau de postura corpului, cred că de lene gândesc aşa, ca să nu stau dreaptă. Şi pentru că sunt îndrăgostită de fizica cuantică care cercetează energiile din univers care străbat materia şi corpul omenesc după bunul lor plac.

citat din Viorica Hagianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alţii acceptă întrebarea. Dar, neştiind să răspundă, încep să citească ce au scris cei care au înfruntat-o deja. Şi deodată găsesc un răspuns pe care îl cred bun. Când se întâmplă aşa, se transformă în sclavii acelui răspuns. Creează legi care să-i silească pe toţi să accepte ceea ce cred ei că este raţiunea de a fi a existenţei. Construiesc temple ca să o justifice şi tribunale pentru cei care nu sunt de acord cu ce consideră ei că este adevărul absolut.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Voinţă - calea vieţii"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, oamenii judecă mai mult după ochi decât după mâini, deoarece fiecăruia îi e dat să vadă, dar puţini sunt în stare să şi simtă. Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puţini te simt cine eşti cu adevărat. Iar cei puţini nu vor îndrăzni să se opună părerii celor mulţi care au de partea lor autoritatea înaltă a statului ce îi apără. Deci, faptele oamenilor şi, mai cu seamă cele ale principilor pentru care nu există un judecător suprem care să le judece, trebuie privite numai prin prisma scopului. Prin urmare, e necesar ca un principe să facă în aşa fel încât să învingă şi să-şi păstreze statul. Iar mijloacele lui vor fi socotite totdeauna onorabile şi de fiecare lăudate, deoarece oamenii de rând sunt atraşi numai de ceea ce pare şi de succesul unui lucru. Iar lumea nu e făcută decât din asemenea oameni de rând.

Niccolo Machiavelli în Principele, XVIII
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O persoană are alegerea de a merge într-un loc unde sunt cei drepţi. Ea poate accepta autoritatea lor şi apoi va primi toate puterile ce îi lipsesc prin natura calităţilor proprii. Ea le va primi de la cei drepţi. Ăsta este beneficiul din "le-a însămânţat în fiecare generaţie", pentru ca fiecare generaţie să aibă ceva la care să apeleze, de care să se lipească, şi de la care să primească puterea necesară de a se ridica la nivelul celor drepţi.

Baal HaSulam în Shamati
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de puţine ori suntem acuzaţi că ne-am schimbat... şi e normal! Dinamismul este o caracteristică a psihicului nostru. Problema reală în aceste cazuri stă în percepţia celor din jur. Adesea ei fac apel la vinovăţie pentru a te readuce la starea iniţială pentru simplul fapt că ei sunt obişnuiţi cu tine aşa. Noua ta atitudine le este necunoscută, deci poate creea o imagine contradictorie deranjantă pentru ei. E de la sine înţeles că e mai la îndemână să facă presiuni asupra ta pentru a te încadra în imaginea tipizată pe care şi-au format-o Ei despre tine decât să lucreze la propria percepţie. Nu ai de ce să te simţi vinovat. Schimbarea face parte din noi. Îmbrăţişeaz-o. Accept-o. Primeşte-o în viaţa ta. E despre evoluţia ta, nu despre ceea ce cred ceilalţi.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În medie, numărul celor care citesc titlul unei reclame este de cinci ori mai mare decât al celor care citesc şi textul. În clipa în care ai scris titlul, ai cheltuit deja 80 de cenţi din dolarul pe care îl ai.

citat din David Ogilvy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut o mulţime de inşi care ţin în buzunar caieţele dolofane pline de sentinţe solemne, bune de plasat în felurite conversaţii de salon. Alţii răspund oricărei întrebări printr-o puzderie de citate bine memorate, ceea ce îi dispensează de efortul şi răspunderea unei opinii personale. Citatul e un excelent auxiliar, atunci când vrei să epatezi, să te legitimezi, să-ţi camuflezi lipsa de idei. Nu zic că, în sine, a practica citatul e dezonorant. Dar e un fapt că, de multe ori, cel care citează nu are discernământul, civilizaţia, adecvarea necesare pentru a se folosi decent de citat: ba mai mult, citează în aşa fel încât se compromite nu numai pe sine, dar şi pe autorul – inocent - al citatului.

Andrei Pleşu în Dilema Veche, articolul "Citatul ca armă albă" (29 iulie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este bine să tindem cu nerăbdare spre cele care nu sunt făcute şi nici nu este bine să ne dezgustăm prosteşte de care sunt făcute. Cel care doreşte mereu ceea ce nu face şi dispreţuieşte ceea ce face, nici nu se bucură de cele prezente, nici nu se mulţumeşte cu viitorul. Căci el abandonează înainte de a desăvârşi ceea ce începe şi înfăptuieşte înainte de vreme ceea ce trebuie început. Aşadar, este bine să fii mulţumit de binele propriu şi să sporeşti bunurile prezente cu cele ce vor urma, iar nu să le îndepărtezi în vederea celor viitoare. Căci schimbarea bunurilor este uşurătate, dar practicarea lor este virtute, şi căile celor care resping bunurile cele vechi în vederea celor noi şi ale celor care urcă de la bunurile inferioare la cele superioare sunt foarte diferite. Căci cine caută schimbarea este greu de mulţumit, aşa cum cine vrea să înainteze este plin de zel. Astfel, avansează în chipul cel mai drept cel plin de zel în vederea a ceea ce este optim, fără a fi dezgustat de ceea ce este doar bine, şi cine îndură mai întâi ca să ajungă apoi unde vrea la timpul său.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul Leonardo: Eva, aş vrea să ştii că te iubesc.
Eva: Ştiu eu? Şi ce înseamnă asta, te iubesc?
Maestrul Leonardo: Chiar nu ştii?
Eva: De unde, mă rog, să ştiu?
Maestrul Leonardo: Tu mă uimeşti de-a binelea.
Eva: Vai, ia priveşte ce hazliu s-a suit fazanul pe fazană!
Maestrul Leonardo: Iată anume aceasta şi este ceea despre ce-ţi spuneam eu.
Eva: Ce anume?
Maestrul Leonardo: Iubirea.

replici din piesa de teatru Căderea în păcat sau cunoaşterea binelui şi a răului, scenariu de Daniil Harms (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am sentimentul că, până când nu vom aduce o nouă cultură, prin care atât femeile din Est, cât şi femeile din Vest să-şi poată dezvolta respectul de sine şi să se poată exprima în aşa fel încât să creeze înalte standarde morale pentru societatea lor, nici femeile din Est, nici femeile din Vest nu se vor putea ridica la statutul deplin al feminităţii lor. Potrivit acestui statut, dacă femeile sunt respectate pentru calităţile feminităţii lor, înţelegând aceste calităţi potenţiale şi modul în care femeile îşi pot spori prin educaţie autoritatea, ele se vor bucura de protecţie şi vor furniza, la rândul lor, protecţie pentru societate.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci care e cauza confuziei care predomină mintea şi care-ţi slăbeşte gândurile? Este credinţa greşită că ar exista o putere a puterilor în afara ta, mai mare decât puterea dinlăuntrul tău. Dacă printr-un sistem de practici, condiţiile dinlăuntrul tău ar deveni în aşa fel încât fiecare gând constructiv s-ar concretiza automat în fapt, ai fi maestrul tuturor condiţiilor sau împrejurărilor care te privesc ori îţi afectează viaţa în vreun fel. Nu asta ai fi?

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum ghinda devine stejar, cuvântul şi gândul devin faptă, comportament, obicei şi, împreună, ele chiar sunt viaţa noastră. Ce recoltă vrei să strângi? De buruieni sau de hrană şi bunăstare? Lucrurile pe care ţi le spui sunt de fapt o poartă către comoara ta interioară. Louise Hay, în cartea sa, "Afirmaţii pozitive" spune aşa: "Unii oameni spun că afirmaţiile nu funcţionează, ceea ce este o afirmaţie în sine, dar realitatea este că ei nu ştiu să le folosească corect. De exemplu ei îşi spun: "Devin din ce în ce mai prosper", după care se gândesc imediat "Ce prostie, e clar că nu merge, nu sunt încă bogat". Convingerea negativă se va materializa pentru că este repetată mai des, este crezută mai puternic şi este mult mai veche". Alţi oameni repetă o singură dată o afirmaţie pozitivă şi pentru restul zilei vorbesc negativ. De ce parte crezi că va înclina balanţa? Rostirea afirmaţiilor, deşi importantă, este doar o parte necesară, dar nu suficientă. Contează ce faci în restul zilei, care sunt faptele tale pentru a ajuta gândurile să devină realitate şi care este mediul în care ajuţi aceste afirmaţii să se materializeze. Dacă plantezi seminţe de slabă calitate, şi recolta are de suferit.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţia societăţii şi a cugetării umane constituie un necontenit proces de eliberări a individului de sub presiunea totală a autorităţii sau mai bine zis, a unui proces de umanizare şi autonomizare a autorităţii, căci de la forma mistico-religioasă autoritatea a trecut la forma umană de azi şi în loc de autoritatea constrângătoare de altădată, impusă din exterior, avem acum autoritatea, care, deşi este exterioară are totuşi rădăcinile sale şi în sufletul nostru şi îşi găsesc justificarea în raţiunea omenească.

citat clasic din Petre Andrei (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea universală ar semăna mai degrabă cu o raţiune care introduc ordinea şi legea într-o cetate, deoarece ea deja ştie ce vor face cetăţenii şi din ce motive, şi în vederea acestor fapte ea legiferează şi întreţese cu legile toate pasiunile şi faptele lor, onoarea şi dezonoarea care le însoţesc, astfel încât toate se vor armoniza ca de la sine. Pedepsele sunt asemenea unor remedii pentru părţile bolnave, dintre care unele sunt astringente, altele înseamnă extracţii sau modificări, pentru a vindeca întregul, aşezând fiecare parte unde trebuie.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantitatea de date de care va trebui să se ocupe istoricul religiilor este considerabil mai întinsă decât aceea de care se va ocupa istoricul filozofiei, în vreme ce sarcinile lor sunt deosebite, deoarece răspund unor interogaţii deosebite şi-şi propun să dezvăluie nişte zone de semnificaţie ce nu se suprapun decât parţial. Domeniul filozofului abia începe acolo unde cel al istoricilor încetează! Fiindcă problema unui istoric este de a răspunde întrebării "de ce ceea ce este aşa, este aşa?", în timp ce întrebarea fundamentală a filozofului este: "de ce ceea ce este, este?" Demersul unui istoric trebuie să epuizeze în mod necesar domeniul onticului, iar istoricul care "ontologizează" datele ontice ale lucrului său îşi atribuie rolul filozofului.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul spiritual susţinea că obstacolul final în atingerea comuniunii cu Dumnezeu este însuşi cuvântul şi conceptul de "Dumnezeu". Acest lucru l-a înfuriat pe preotul din localitate, care a venit în grabă să discute această problemă cu Maestrul. "Doar cuvântul "Dumnezeu" ne poate conduce la Dumnezeu", a spus preotul. "Cu siguranţă", a spus calm Maestrul. "Şi atunci cum poate ceva să ajute şi în acelaşi să fie un obstacol?", Maestrul a răspuns: "Păi vezi tu; măgarul care te-a dus până la poartă nu este şi mijlocul cu ajutorul căruia tu să intri în casă.

citat din Anthony de Mello
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, nu trebuie iubiţi cei sănătoşi, cei siguri de sine, cei mândri, cei mulţumiţi, cei bucuroşi – ei n-au nevoie! Ei primesc dragostea cu îngâmfare şi indiferenţă, doar ca pe un omagiu care li se aduce, ca pe o obligaţie ce li se cuvine de drept. Un dar care se adaugă altora, o podoabă în păr, o brăţară la încheietura mâinii, aşa socotesc ei dăruirea totală a altuia, iar nu drept raţiunea şi esenţa întregii lor vieţi. Numai celor pe care soarta i-a persecutat, numai celor tulburaţi, celor năpăstuiţi, celor nesiguri, celor lipsiţi de frumuseţe, celor umiliţi, numai lor le poţi într-adevăr ajuta prin iubire. Cine le dăruieşte viaţa lui, acela le oferă compensaţie pentru ceea ce viaţa le-a luat. Numai ei ştiu să iubească şi să fie iubiţi aşa cum trebuie să iubim – cu recunoştinţă şi modestie.

Henry Jaeger în Disperatii
Adăugat de Bernadeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecăţile oamenilor sunt contradictorii şi pe cei care unii îi socotesc demni de răsplată, alţii iî consideră demni de pedeapsă. Astfel o înţeleaptă organizare, cruţă pe cel care nenorocirea l-ar putea face mai rău şi nu poate să-l lase să sufere pe cel care nu poate răbda. Altora, providenţa le împarte fericirea proporţional cu nenorocirea, după calitatea sufletelor lor;îngăduie ca alţii să fie puternic zguduiţi pentru ca virtuţile lor sufleteşti să se întărească prin practica şi exerciţiul răbdării. Unii se tem mai mult decât trebuie de ceea ce de fapt pot să suporte, alţii dispreţuiesc mai mult decât trebuie ceea ce nu pot să suporte;pe aceştia experienţa îi duce la cunoaşterea de sine. Aceeaşi explicaţie are şi faptul că celor răi li se întâmplă când neplăceri când lucruri dorite, pedepsele lor pe unii îi abat de la nelegiuiri, iar pe cei pe care îi lovesc îi corectează. În această chestiune, cred că se poate ţine seamă şi de posibilitatea de a fi unul cu un temperament aşa de iute şi de nestăpânit, încât lipsa de cele necesare să-l împingă pâna la nelegiuire. providenţa vindecă boala acestuia dându-i ca leac avere multă, pe alţii i-a prabuşit în ruină meritată o fericire dobândită pe nedrept. Căci numai puterea divină este aceea pentru care şi răul să poată fi un bine, când folosindu-se de el cu măsură, ajunge la realizarea vreunui bine.

citat clasic din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!