La est de oraș
Captiv în birou de-a lungul întregului an,
Am ieșit din oraș, dorind să fiu liber în dimineața asta
Acolo unde sălciile dau un înțeles vântului
Și unde dealurile verzi mai ușurează grijile lumii.
Mă odihnesc sprijinit de un copac
Sau hoinăresc în amontele și în avalul fluviului.
... Ceața a umezit iarba frumos mirositoare;
De undeva, un porumbel își cheamă perechea.
... În liniștea din jur mintea își găsește pacea,
Dar, încărcată de griji, devine curând iarăși alertă...
Aici, într-un sfârșit, îmi voi construi o cabană,
La fel cum a făcut Tao Qian, în vremurile de demult.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre sfârșit
- poezii despre promisiuni
- poezii despre porumbei
- poezii despre pace
- poezii despre oraș
- poezii despre odihnă
- poezii despre libertate
Citate similare
Acolo unde ea se temea să pună piciorul, el se năpustea cu toată repeziciunea. Acolo unde ea se șovăia și își făcea mii de griji înainte de-a trece la fapte, el trecea mai întâi la fapte și apoi își făcea griji, dacă își făcea vreodată griji.
Elif Shafak în Cele patruzeci de legi ale iubirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Stau...
Pe scaun, într-un birou cam strâmt
Privesc cum timpul trece leneș
Și-aștept să văd cum e să stai... mai mult...
Zâmbesc...
Când mă gândesc că voi pleca acasă
Și nu voi mai privi nici timpul,
Și voi avea o altă ocupație... să trândăvesc...
Gândesc...
Ca un copil ce-și uită jucăria
Și nu mai știe cine e
Aș vrea să mă gândesc la tine... dar nu mai pot...
Pierdut...
În amintiri ce zilnic mă-nconjoară
Îmi dau târcoale și mă-ndeamnă
Să nu te uit, să vin la tine... dar nu știu unde...
Privesc...
Din scaunul meu cel confortabil
Cum cei din jur se chinuiesc
Mă-ntreb: "Oare... de unde vin?"... sau lasă...
Adorm...
Cu gândul la o zi de mâine
Și totul va fi ca și nou
Iarăși de la-nceput pornesc... ca să ajung la tine.
poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lene
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viitor
- poezii despre somn
- poezii despre jucării
- poezii despre gânduri
- poezii despre copilărie
Nu există singurătate
Nu există singurătate acolo unde un om
sapă sau fluieră sau își spală mâinile.
Nu există singurătate acolo unde un arbor
își clatină frunzele. Acolo unde o albină
găsește o floare și se oprește,
acolo unde un pârâu oglindește o stea,
acolo unde - cu buze sfinte ținându-se de pieptul
mamei sale -
doarme un prunc, nu există singurătate.
poezie de Nikiforos Vrettakos din Odele Mării Egee (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mâini, poezii despre mamă, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre existență
Tao este vid creator, dar acțiunea sa este fără de sfârșit. Este un abis esențial unde se poate vedea izvorul tuturor energiilor și ființelor lumii. Își îmblânzește duritatea, se desface din haos, își temperează strălucirea, se identifică celor mai mici atomi. O! Neprihănire! Ființarea sa este veșnică. Nu știu al cui fiu ar putea să fie. El este mai dintr-un început decât însuși Domnul Cerurilor.
Lao Tse în Tao Te King, 4
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate de Lao Tse despre început, citate despre sfârșit, citate de Lao Tse despre sfârșit, citate despre prăpăstii sau citate despre energie
Întâlnindu-mi prietenul, pe Feng Shu, în capitală
Sosind de undeva din est, mă vizitezi,
Cu urmele ploii din Baling încă pe hainele tale;
Te întreb pentru ce ai călătorit până aici;
Îmi spui: " Să cumpăr un topor pentru tăiat lemne în munți."
... Ascunși în adâncul negurilor inflorescente,
Puii de lăstun ciripesc lipsiți de griji,
Cum ciripeau și acum un an, când ne-am despărțit...
Tâmplele noastre sunt mai albe decât atunci!
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre prietenie, poezii despre ploaie, poezii despre munți, poezii despre lemn sau poezii despre alb
* * *
Acolo unde mintea nu e încolțită de frică și poți să-ți ții capul sus,
Acolo unde cunoașterea e liberă pentru toți,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereții înguști ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduința neobosită își întinde brațele spre perfecțiune,
Acolo unde izvorul clar al rațiunii nu și-a pierdut calea în nisipul mohorât al deșertului obișnuințelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăși în tot mai larga gândire și acțiune,
Acolo în Raiul libertății, o, Tată, acolo să se trezească țara mea!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre tată, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre perfecțiune, poezii despre patrie, poezii despre nisip sau poezii despre moarte
Când pescarii au plecat
Coca de lemn a bărcii
lovește ușor
cheiul.
Zgomotul valurilor
de-a lungul
țărmului.
Cioburi de sticlă
sclipind deasupra apei.
Departe, dealuri creionând orizontul.
În cabană
mama și tatăl
se odihnesc.
Copiii nu mai sunt aici.
Au carierele și casele lor
în locuri îndepărtate.
Ei își amintesc barca.
poezie de Richard Provencher, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărci, poezii despre pescuit sau poezii despre apă
Un poem pentru un eremit taoist
S-a făcut frig astăzi în birou;
Deodată mă gândesc la prietenul meu de la munte,
Strângând în vale lemne pentru foc
Sau fierbând pietre albe pentru cartofi, acolo în cabana lui...
Aș dori să-i fi putut duce o cupă cu vin
Pentru a-l mai înveseli în furtuna serii;
Dar frunzele căzute s-au așternut covor pe creastă,
Cum aș putea eu vreodată să-i mai găsesc urmele?
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre foc
Pescărușii
Nu știu unde își au cuibul pescărușii,
unde își găsesc ei pacea.
Eu sunt asemenea lor,
într-un zbor continuu.
Viața o ating
precum aceștia, apa la prinderea hranei.
Și, asemenea lor, iubesc liniștea,
imensa liniște marină,
dar destinul meu este să trăiesc
dansând printre furtuni.
poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață, citate de Vincenzo Cardarelli despre viață, poezii despre marină, poezii despre iubire, citate de Vincenzo Cardarelli despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iarăși
Genele risipite în vise uitate se deschid spre albul vieții
Aici este adevărata viață
aici ursoaica își apără puii abia ieșiti de la iernat
aici cerboaica sărută pământul cu plecăciuni nesfârșite
iar acesta îi răspunde cu seva lui verde hrănitoare
aici vulturul deschide harta lumii sub aripile sale
căutând să o cuprindă sub ochiul și mintea lui cea ageră
Aici si acum
cea mai firavă și neajutorată "ființă",
ghiocelul
este lăsat de spuma iernii să își recite timid poezia de primăvară
Aici și acum,
iarăși,
am renăscut cu toții de sub aripile încremenite ale nopții
unii mai albi, alții mai plini de compasiune ca altădată
Viața este un joc lăsat de Sus la picioarele noastre,
de noi depinde cum călcăm
unde pășim
când ne oprim
ca să putem la sfârșit
să privim cu inima împăcată apusul,
ultimul...
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre sărut sau poezii despre superlative
Acolo unde mintea nu se teme
Unde mintea nu se teme și fruntea este ținută sus;
Unde drumul cunoașterii e liber;
Unde lumea nu este fragmentată de înguști pereți domestici;
Unde vorbele vin din adâncimea adevărului;
Unde truda-și întinde neobosită brațele spre perfecțiune;
Unde râul limpede-al rațiunii nu se pierde-n deșertul trist al rutinei mortale;
Unde mintea este îndrumată de Tine-n deschiderea largă-a gândului și-a acțiunii
Acolo, în acel paradis al libertății, O, Tată al meu ceresc, trezește țara mea.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre râuri
Pârâul Stânii
Privesc în sus spre zarea albastră,
Iuțesc din nou pașii spre coastă,
Văd din drum tufele de zmeuriș,
Cu boabe roșii zâmbind pe furiș.
Dimineața aerul e proaspăt,
Ascult al pădurii dulce freamăt,
Ca lumânările în vârf e-o stea,
Molizii din stânga au vârsta mea.
Pârâul Stânii curge la vale,
Sar peste buștenii din cale,
Înguste poteci drumul îmi întrețes,
Gâfâi de zor, dar nu am de ales.
Colegii sunt cu mult în față,
Iuți de picior în urmă mă lasă,
Trece timpul și din nou îi zăresc,
Ajung la ei, demult se odihnesc.
Dispare drumul, vine o coastă
De nu mai văd nici zarea albastră,
Panta e mare, cu dulcele ei stil,
Acoperiș al casei, loc umil!
Îmi alunecă piciorul mereu,
Înfig degetele instantaneu
În pătura de ace și humus,
De nu mă cațăr bine... m-am și dus!
O creangă îmi scoate pălăria,
Constat că se strică jucăria,
O să am de mers iarăși în vale,
Alunec pe fund? Ce relaxare!
Când iarăși pe creastă am ajuns,
Constat că sunt al naturii supus,
Pădurea, ea e frumoasă mereu,
De-ți curge sudoarea, muncind din greu!
Mă apuc de treabă cu colegii,
Pe aici nu prea ajung moșnegii,
Suntem la marcări în răritură,
Roată, pe limite dăm o tură.
În sfârșit ajung pe un mic platou,
Văd aici un lucru nou.
Un oval și două labe de urs,
Mă odihnesc și eu, timpul s-a scurs.
De mergi o oră ești la Lăcăuți,
De la Matepal poteca înfrunți,
Găsim borna ajungând pe culme,
Avem și semnal, vorbim oriunde.
Trece timpul și se face seară,
O să ajungem la cabană iară,
Alerg din nou prin pădurea deasă,
Constat iarăși că viața-i frumoasă!
Colegii din față nu îi zăresc,
Strig după ei, dar singur mă trezesc,
Fug, că nu mă lasă panta să stau,
Să ajung la drum, doar atâta vreau.
Colegii înșirați pe un buștean,
Își trag sufletul, e lucru uman,
Iar după ce și eu m-am odihnit,
La vale, pe drum din nou am pornit.
Iar apar tufele de zmeuriș,
Au bobul mare, sus lângă desiș,
Sunt savuroase și gustul cere,
Să guști mereu, cu plăcere!
La cabană unde suntem cazați,
Suntem foarte bine tratați.
Nu-i robinet, dar e apă de izvor
Și în Bâsca Mare, te speli ușor.
Se înserează... mergi la culcare,
Nu e curent... pe noi nu ne doare!
Dimineața devreme ne sculăm,
Pe coastele dragi, iarăși să umblăm!
poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre picioare, poezii despre vârstă, poezii despre vorbire sau poezii despre urși
Glasul pământului
Un petic de pământ mi-a mai rămas în sat
Si multe amintiri pe care nu le pot uita,
De și eram copil, când am plecat,
Toate au locul lor în mintea mea.
El este cel care, deseori mă cheamă
Să mă întorc în satul meu natal,
Să-l ar, să-l îngrijesc, că tare-i este teamă
Că va pierii arid, acolo sub un deal.
-Bătrânii au murit demult, de-atuncia suntorfan,
Urmașii lor sunt domni și hoinăresc prin țară,
Eu am rămas aici și-aștept din an în an
Să vii să mă cultivi, să nu fiu de ocară.
Imi amintesc desigur, erai un tinerel,
Când alergai desculți, în dimineți cu rouă
Și te jucai cu lopta, cu Mihai Berbecel,
Când o pășteai pe Mojar și oițe vreo nouă.
Sau când pocneai cu biciul, la două vaci bătrâne,
Ce înhămate-n jug, trăjeau un car cu fân
Și alte întâmplări, ce veșnic vor rămâne
Precum și eu același, dar... fără un stăpân.
Țăranii au dispărut, s-au dus care-n cătrău,
Își caută norocul mai mult pe la oraș,
Ici-colo câte unul, mai trec prin Făgădău
Si pun țara la cale, să facă niște pași.
Dar... prea puțini se-ndură să are un ogor,
Să semene, să sape, să crească un mălai
De-aceia, măi Cornele ! Eu mă sufoc și mor,
Nu pot răzbi cu lenea, și iugăre de scai.
-Te înțeleg prea bine, pământ din rocă și din lut,
Cu câtă nostalgie îți amintește de mine,
Deși atâtea vremuri și ani ce au trecut
Tu dai viață lumii, tu plămădești destine.
Pe umerii tăi veșnici și eu am zbenguit,
Prin iarba cea pufoasă sau pe ogorul dur,
Apoi... am dat cu sapa, recolte-am pregătit
Și ele au fost mănoase, că, ai sufletul pur.
Eu îți percep durerea și glasul ce mă cheamă,
Dar anii au trecut și am un alt destin,
El este mai puternic, de nimeni nu e teamă,
De aceia îmi port crucea, cât pașii mă mai țin.
O să revin totuși, poate... la primăvară,
Să văd cum crește iarba, cireșii cum rodesc,
Dacă voi fi-n putere, mă voi întoarce iară
Pe acest pământ ce-i sacru, de aceea îl iubesc.
De fiecare dată voi urca și poposi pe Grui,
Acest dâmb ce . . . pentru mine-i sfânt,
Să mă închin, să las o floare, la crucea tatălui,
Pe care s-o stropesc cu lacrimi, să crească pe mormânt.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre creștere, poezii despre țărani, poezii despre vaci, poezii despre tinerețe sau poezii despre suflet
Acolo unde Dumnezeu își are biserica, diavolul își va construi capela.
proverbe spaniole
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre religie, proverbe despre draci, proverbe despre creștinism, proverbe despre biserică sau proverbe despre Dumnezeu
Petrecând cu literați în reședința mea oficială într-o zi ploioasă
Afară sunt însemnele, reprezentând autoritatea,
Dar înăuntru sunt norișori de arome, ore liniștite.
Vânt și ploi, venind dinspre mare,
Au adus răcoare deasupra și în jurul lacului,
Alungând zăpușeala înăbușitoare
Din pavilionul unde s-au adunat oaspeții mei.
... Deși stânjenit de înalta mea poziție oficială,
Într-o vreme când oamenii de rând duc o viață nefericită,
Încercăm să alungăm un pic grijile
Și să ne simțim ca între prieteni, bucurându-ne de peisaj.
Cu toate că pe masă nu se află pește și carne,
Fructe și legume sunt din belșug.
... Ne înclinăm, ne luăm cupele cu vin,
Ne concentrăm atenția spre poezii minunate.
Când mintea este înflăcărată, corpul devine ușor
Și are sentimentul că ar putea pluti în vânt.
... Suzhou este un centru faimos pentru literatura lui;
Iar voi, scriitorii, veniți aici,
Sunteți dovada că numele ilustru al unui ținut
Este dat de lucruri mai de preț decât averile.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scriitori, poezii despre pești sau poezii despre peisaje
Un șuvoi de apă verde
Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenții verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munți
Într-o călătorie de mai puțin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deși,
Apele unui pârâiaș vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetația crește exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undița în unde!
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre fluvii, poezii despre trompetă, poezii despre inimă sau poezii despre galben
Epitaf
Aici zace o biată femeie care toata viata a fost a obosită
A trăit într-un loc unde trebuia să trudească zi de zi.
Ultimele ei cuvinte pe lumea asta:
"Dragi prieteni, mă duc acolo unde
Nu se matură, nu se spală, nici nu se cârpesc rufe
Și unde totul este exact așa cum îmi doresc
Pentru că acolo ei nu mănâncă, nu trebuie spălate vasele.
Nu a plângeți astăzi în urma mea, nu plângeți niciodată,
Pentru că de acum încolo nu voi mai munci în vecii vecilor."
epitaf de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mâncare, poezii despre muncă, poezii despre maturitate, poezii despre femei sau poezii despre dorințe
Am avut o perioadă în care eram ocupată cu propriile mele probleme și griji. Apoi, am călătorit în acele zone unde există victime ale minelor de război, am mers pentru prima dată într-o zonă de război și am văzut acolo oameni care aveau cu adevărat nevoie de ajutor. Cunoști oameni care nu mai știu unde se află părinții lor sau copiii lor și care nu au suficientă hrană. Apoi, te trezești dintr-o dată și îți dai seama cât de norocos ești și îți dai seama că grijile tale nu reprezintă nimic în comparație cu problemele acelor oameni. Nu îți mai faci griji pentru tine, îți faci griji pentru ceilalți și, astfel, evoluezi ca om. Asta m-a ajutat să scap de falsele griji din mintea mea. Și te face să ai o viață fericită.
Angelina Jolie în revista "Psychologies"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ajutor, citate despre viață, citate despre război, citate despre noroc, citate despre fericire, citate despre existență, citate despre evoluție, citate despre cunoaștere sau citate despre copilărie
Cântec de vagabond
Un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie,
Sunt sătul de pietre, de beton și de tramvaie care hârâie;
Mi-e dor de depărtări, de ce se află dincolo de orizontul mării,
De țărmuri bătute de furtuni sălbatice, ajunse la capătul răbdării.
O, eu o să dispar de-aici, voi părăsi larma-acestor străzi gregare,
Evadând acolo unde, la catarg, pe vergă se-întinde vela-n soare;
Acolo unde, ancorate, dansează iolele pe val cu prova-n vânt,
O, voi pleca, voi pleca curând, am cu mareea care pleacă legământ.
La început voi auzi cum sună briza mării, cum cântă albatroșii,
Sunetul făcut de brizanții care de navă se izbesc, voioșii
Cântecele venind dinspre cabestan și curgând peste covertă, ape....
Apoi, sufletul meu va ști că sunt unde-am dorit sau foarte-aproape.
Sunt bolnav de-atâtea pietre și beton, sufletu-mi bolnav, vă zic,
Râvnește la mările vântoase, verzi, la ținuturile lui Moby Dick.
Și voi fugi, voi fugi de zgomotul făcut de roți, de-a zidurilor râie,
Pentru că un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie.
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre început, poezii despre vagabondaj, poezii despre tramvaie sau poezii despre sunet
Totuși, la 6 aprilie 1860, încă de dimineață, o mulțime considerabilă umplea cheiurile de la New Prrince's Docks; nenumărați membri ai corporației marinarilor din oraș păreau a-și fi dat acolo întâlnire. Muncitorii de la danele din jur își părăsiseră lucrul, comercianții tehghelele lor întunecoase, negustorii magazinele lor pustii. Omnibuzele multicolore, care merg de-a lungul zidului exterior al docurilor, își goleau la fiecare minut încărcătura lor de curioși; orașul părea că nu mai are decât o singură preocupare: să asiste la plecarea bricului Forward.
Jules Verne în Căpitanul Hatteras
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre comerț, citate despre oraș, citate despre întuneric, citate despre timp, citate despre promisiuni, citate despre porturi, citate despre muncă, citate despre minute sau citate despre marină