Sunt învăţat

Sunt învăţat cu buha şi hiena,
Cu şarpele care păzeşte ghena,
Din dragoste se moare, nu din ură,
Eu tac, tu scrii, el dă din gură,
şi ce vorbeşte gura dumisale?
Neanderthalensis ştie doar vocale,
Dă cu picioare, e, miroase tare rău,
Să-l ierte cine poate. Dumnezeu?
Un biet biped, trepied, se erijează
În profesor de litere, bluffează,
Îmi este semen, dar tot mai departe
Îl văd, în spaţii reci, deşarte,
Se va trezi tot singur, nefârtatul,
Nebunii nu-şi cunosc păcatul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între nebunie şi platitudine

Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproşează că soţiei mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nţelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toţii din iluzii şi aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este uşor

Nu este uşor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru şi scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul şi solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea şi Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d"amore,
Dar nu şi-e groază să vorbeşti despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferinţă,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viaţă,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin şi eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către ţărmul mării nu-l mai ştiu,
ştiu totul şi citesc în stele, iar trupul meu se înfrăţeşte
cu amrgul veşnic cald, iubind.
Boris M. Marian

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce scriu

Celor ce scriu mă închin, îmi sunt fraţi,
Multe oraşe sunt neasaltate,
Din turn rotiţi privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumuseţea, spaima, totul.
Nicio simţire nu-i prea departe.
Celor care îşi dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelaţie,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-şi mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuţi, lunecători"?
O, nu. Prin viaţă nu vom trece nerăniţi.
Iar uneori mai învăţăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se şopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu şi eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să laşi în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?
Între Nimic şi Dumnezeu
Este doar o diferenţă de nuanţă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-şi pierde drumul în viaţă, doar şi-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile şi ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.
Unele idei nu le mai scoţi decât cu creier cu tot.
Minciuna rodeşte în creierele cele mai reavăne. Mincinoşii "se prind" imediat.
Ambiţia şi fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniţia morţii.
Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?
Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.
BORIS MARIAN MEHR

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satyra 0

Un ou şi bou dogmatic se tot plimba pe străzi,
Văzu o bergsonină ce împărţea din prăzi,
Bigungii, nibelungii ne dăruiau tot plozi
Veniţi din galaxia funeştilor irozi.
Cum lumea înlemnise, am preferat să plec,
O, love, o, God, mai bine citesc din nou Red&Black.
Frumoase erau Sappho şi Mona Lisa, bre,
Dar trece frumuseţea că doară panta rei.
Dar plodul, nodul, rodul
O tot lua în sus, ajunse rege-n ţara
Absurdului indus.
Acolo doar nebunii se bucură, de ce?
Pentru că poezia e-un fel de pas des deux.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

De trei ori Euridice se trezi din vis,
A treia oară era în Paradis,
Orfeu pe nicăieri, necunoscut,
Păreri de rău, pe tine te-a durut?
Doar vocea, a iubirii, neîndoielnic,
De faţă era vrăjitorul Melnik,
De mulţi iubită, ea-l iubea pe-Orfeu,
Iar el, pe nicăieri, în Elizeu.
Acesta-i visul, vraja de neînfrânt,
Euridice, numai un cuvânt
Să pot rosti, mai au ele valoare?
Cuvintele, ca sărutări uşoare.
Iar la sfârşit, se întindea departe
Pustiul, precum pielea unui şarpe.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imitaţie

Aproape nimic nu se întâmplă,
între două înghiţituri de vorbe;
doar un gând căzut în dezamăgire
renunţă la el din lipsă de libertate.
Degeaba te răsuceşti absurd pe idee,
amarul îţi umple gura cu sânge,
sărat, iute şi greu de ingerat.
Ecoul împlinirii a murit departe,
s-a supărat pe fluturii din părul tău
alb de aripile obosite ale timpului.

Bolta din sufletul meu
e un tavan pe care se arcuieşte noaptea,
în văluri de toamnă cu ultimile fulgere
din care-mi redobândesc lumina.
Îmi umplu memoria cu trecut
ca un nor încărcat cu ploi,
aştept dimineaţa să mă nasc iar
fără să repet plânsul acela bizar.
Vreau să râd cu gura plină, să surâd,
la chipul tău creionat pe un trepied
în care îmi vărs culorile toamnei.
Arunc cu umbre între ceţuri de gri
îi pun în gesturi mişcare
şi suflet în trăiri.
Fruntea, ochii, gura, fac parte din tot
vorbesc, mimează;
o dragoste absolută, o ură absolută,
cu păcăleala vieţii şi a morţii-n cutele îngroşate.

Aştept să-mi foşnească clipa de sfârşit
şi eu voi uita să-l mai privesc,
tu fiindu-mi deajuns
şi nu această copie prin care
am vrut să mă apropii de Dumnezeu
prin tine,
Imitându-i imperfect
forma sublimă a creaţiei.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naşte şi singură.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de ţărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârşit,
ex nihilo nihil, poemul
se naşte din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânţa din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate şti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Liră

Trece ziua precum fumul,
Iernile Sumbul, hordunul,
Ierburile sun tăiate,
Fete electrocutate,
Din suspine şi din jale
azi tomata e mai moale,
se lipeşte os de pele,
ca surcica de surcele,
că cum face pelicanul,
scrie cronici cu pumnalul
şi ca corbul cel de noapte
bea coneac cu boabe coapte,
ca o vrabie să face,
ba mai mic pentru potroace,
cine-şi face zid de pace
tot păzeşte poloboace,
cântă ce cumplită-i viaţa,
o măsori numai cu aţa,
i-ha-ha, pri-hi-hu,
tu zici ba, eu zic nu,
am rupt o filă, o petală,
o floare cucerea Parisul,
apoi nisipul cald ca braţul
mi-a înghiţit subit kiss-pissul.
Iarnă, ah ce arteficiu,
Dar femeia-i tot o flamă,
Era seduce un puriciu,
Chiar un fluture, o lamă,
Îs flămânde delta, spaima,
Ba-i erotică, eroică,
Că bastardu-i haimanaua
Care ştie doar de doică.
Nebunie şi maneră,
Mare de alcool vişchieră,
Esperienţă-buruiană,
Tot mai tânără, divană,
Asta-i viaţa, faţa lunii
Ce se pupă cu nebunii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scrii?

De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie
Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,
În dealul Copoului, barba ca şi arta maschează
Imperfecţiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient
Să ai ouă mari şi tari, spune Danilo Kish, are dreptate,
Dar de ce nu scriu şi câinii o carte, două?
De ce nu intrăm în cercul magic al cărţilor,
Să nu mai ieşim din el? Să nu mai ieşim din el?
Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.
Dacă starea de rău este o stare normală,
Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,
Fumând, tuşind, mâncând, etc., dar ce este mai frumos
Decât un tril în mijlocul oraşului, venit pe scară?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anarhia în stare pură

Prietenul îmi vorbeşte de libertate,
Egalitate, fraternitate, dar ţine în cuşcă
Puii de tigru, şapte, o anarhie pură domneşte
În minţile noastre, ştim ce este un căţel,
Nu ştim ce este un om, mângâiem căţelul,
Eu îi iubesc, vă asigur, inspir cu nesaţ viaţa,
Păstrez câteva viniete de melancolie,
Mă sufoc uneori din lipsă de ceva adevărat,
Pur, cum ar fi anarhia din capul nostru,
Dar care nu se trădează nicicum.
Ne lipseşte, vorba lui Allen,
Magical Blend. Ca şi instalatorul, duminica,
Poate şi Dumnezeu

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ştiu să mintă

Brutal cădem în plasa siguranţei,
Bazându-ne pe inexistenţa contestaţiei,
Şi vedem doar o latură a lumii,
De unde ştim că nu suntem noi nebunii?

Suntem prea siguri pe ce ne spun ochii,
Convinge-mă discutând cu orbii,
Fiind nevăzător de alte direcţii,
Este normal să nu ai obiecţii.

La fel ca tine pot trăi şi eu,
Şi poate să îmi spună şi un zeu,
Ca pădurea din faţă este verde,
Dar daltonistul din mine tot roşu o vede.

Cine m-ar putea trezi la realitate?
Toţi sunt daltonişti, deci am dreptate?
O să trăiesc îndrăgostit de roşul pădurii,
Şi tu o viaţă crezând gura mea, sau a lumii.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (mai 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când adevărul poate fi văzut şi de un orb, tot se găsesc unii să-l nege.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când adevărul poate fi văzut şi de un orb, tot se găsesc unii să-l nege.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii

Îi mulţumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept şi un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viaţa – un joc de cuburi reci şi fierbinţi,
iubire şi neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporaşii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aş iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca şi rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia şi Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauţi prin pulbere, prietene.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe părintele Trandafir să-l ţină Dumnezeu! Este om bun; a învăţat multă carte şi cântă mai frumos decât chiar şi răposatul tatăl său, Dumnezeu să-l ierte! Şi totdeauna vorbeşte drept şi cumpănit, ca şi când ar citi din carte. Şi harnic şi grijitor om este părintele Trandafir. Adună din multe şi face din nimica ceva. Strânge, drege şi culege, ca să aibă pentru sine şi pentru alţii.

citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda mortului

Am avut o viaţă
Cu litere mari.
M-am născut fără să ştiu,
Dar am învăţat multe:
Să merg, să număr, să iubesc...
Am făcut totul de nota 10.
Mi-a plăcut să se scrie despre mine
Doar cu litere mari.
Un singur lucru nu am învăţat:
Să mor.
Viaţa e ca un examen la care intri
Fără să ştii ceva,
Iar când ieşi, uiţi tot.
Nu mă duc să văd rezultatele,
Că sunt scrise mărunt!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu ştie exact ce va urma, el scrie şi nu ştie
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înţelege, îi iartă prostiile,
Cum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
Poetul iubeşte aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boşorog, cum îl numeşte
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ţii zece ani la pârnaie,
Iubiţi poeţii şi vă veţi iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreţi, îl iertaţi,
Mai face şi măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om şi de înger.
Aşa cred.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra Sinaiului

Deasupra Sinaiului – norii
Deasupra norilor – El,
N-am fost acolo, înseamnă
Că Dumnezeu e în noi.
În casa vecinului, moartea
A pus un bilet de tramvai,
Aşa se pare, vecina
Crede ca mortul e-n rai.

* * *

Cred în viaţa de apoi,
Ca-n această viaţă,
După moarte am şi eu
Drept la alta faţă.
În memorie păstrez
Mii şi mii de chipuri
Sunt un biet calculator
Plin de videoclipuri.
Te-am iubit şi m-ai uitat,
Nimic nu se pierde,
Noi de mâine vom relua
Filmul. Eşti eternă.
Vrei, nu vrei, ai să-mi răspunzi
La-ntrebarea veche,
Pân-atunci nu poţi să fii
Altuia pereche.

* * *

Oasia, oraş pierdut,
Fără de iarbă, fără lut,
Un obelisc în centru doar,
Cu litere de aur rar,
Acolo moartea s-a născut,
Orbirea minţii n-a durut,
Toţi obiectivi, obiecte doar,
Un cap de om înfipt în par.
Ocazii odioase-n dar,
Tărâm celebru, funerar,
Se-neacă-n opium cel sultan,
La nord, la sud de Kermikstan.
Oracolul ştie ce-a spus,
Viaţa-n zare – cal s-a dus.

* * *

Pianul – un cal care moare,
Din calendar nu cad foi,
Ceasul mai bate, îl doare,
Când trece de cifra doi.
Sunt eu, este el, este altul,
Nimeni nu ştie, veni
Un procuror şi portarul,
Doar mortul se înnegri.
Sufletul lui aleargă,
De mult prin spaţii cereşti,
Dublura mea va să treacă
Prin alte iubiri. Le doreşti?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!