Pasul Pa

La căpatul zorilor pornesc spre Pasul Pa.
Părăsesc ţinutul Ch'ang-an împreună cu primăvara.
O femeie spală rufe în apa strălucitoare.
Păsările dimineţii cântă în lumină.
Ţinutul râurilor. Aici bărcile sunt transformate în magazine.
Punţile munţilor anină de vârful copacilor,
Căţărându-se către o sută de sate.
În soarele îndepărtat se află Două Fluvii.
Oamenii de aici vorbesc o altă limbă,
Dar cântecul păsărilor este acelaşi.
Înţelegând profunzimile peisajului,
Chiar şi aici, nu sunt niciodată singur.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteore

Aici icoanele nu plâng
aici şi-n flori e închinare,
aici suspinul nu mai doare,

Aici lumina nu e albă
aici lumina-i curcubeu,
aici Iubirea este zeu,

Aici fereastra e deschisă
şi drumul suie către cer,
aici miresmele nu pier.

Aici sunt munţi cu palme-ntinse
ce pun alean pe dorul meu,
aici e cald şi bine-n mine
în braţe sunt la Dumnezeu.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărmul oceanului

Iubitul meu locuieşte
Pe ţărmul oceanului, în ţinutul de la miazăzi
Ce i-aş putea trimite ca dovadă a iubirii mele?
Două perle
Şi-un pieptene din carapace de broască ţestoasă.
I le voi trimite într-o cutie de jad.

Mesagerii spun că el nu-mi este credincios:
Spun că a aruncat cutia,
A aruncat-o ţărână şi-a ars-o,
Iar cenuşa a scuturat-o-n vânt.

Din această zi şi până la sfârşitul lumii
Nu mă voi mai gândi la el niciodată.

Cocoşii cântă
Şi câinii latră –
Fratele meu şi soţia lui vor afla toate acestea curând.
Vânturile toamnei sunt deja aici;
Briza zorilor oftează.

Peste puţin timp va răsări soarele
Şi-atunci va afla şi el.

poezie de Autor necunoscut, sec. I î.e.n - China, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbându-mă la Xiamen şi privind marea albastră

La răsărit de muntele Jieshi, privesc marea albastră.
Apa dansează în unduiri line, oglindind insule ca nişte turnuri.
Aici copacii cresc groşi, iar vegetaţia este luxuriantă.
Vântul toamnei oftează, valuri mari se înalţă.
Cărările soarelui şi ale lunii par să începă de aici.
Splendida Cale Lactee pare să-şi aibe izvorul aici.
Oh, sunt aşa de norocos să mă aflu aici, cântându-mi cântecul!

poezie de Cao Cao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici au trăit străbunicii,
Aici au trăit şi bunicii.
Aici îmi trăiesc şi părinţii,
Aici mi-au dat lumina, zeii şi sfinţii.
Aici îmi trăiesc cinci copii,
Aici se joacă şi fac năzdrăvănii.
Aici îmi trăiesc toţi nepoţii,
Aici vor trăi şi strănepoţii.
Aici este locul celor plecaţi,
Aici noi îi plângem, pe cei îngropaţi.
Aici ne hrăneşte şi râul şi ramul,
Aici a trăit, trăieşte şi va trăi, tot neamul.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantanee

Mâzgălesc aici curcubeie extravagante.
Apari şi tu pe-acolo, trecând în pas săltat către şcoală.
Suntem aici, îndepărtându-ne-n derivă unul de celălalt
ca două baloane dezlegate.

Sunt aici, creând "artă",
fredonând în penumbră,
mai palid decât crinolina lunii,
ignorându-ţi faţa.

Pe-acolo tu pleci,
în dantele diafane,
provocând un colaps în inima altui bărbat.
Brusc, incredibil, el este aici,
luându-mi locul.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pat de frunze moarte

Este iubire? ură? sau durere?
Mie îmi sună la fel...
Acestea sunt ultimele mele cuvinte
Pentru că oricum nu îmi pasă
Dacă vei veni cu mine aici
Aici unde soarele nu răsare niciodată...
Oare vei împărţi lumea asta cu mine?
Nimic nu se compară cu acest vis frumos...
Să facem dragoste pe un pat de frunze moarte,
Printre nelinişti şi dureri,
Împreună să navigăm pe marea lacrimilor mele...
Deci vino! şi chinul nostru va fi complet
Aici unde soarele nu răsare niciodată...

poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu iti apartine

Să stii că sunt cu tine tot mereu
Si niciodată nu te părăsesc
Chiar dacă esti departe si mi-e greu,
N-am să-ncetez nicicând să te iubesc.

Nu simti ce-aproape sunt si te privesc.
Eu sunt în orice lucru ce ti-e drag
Când tu esti fericită eu zâmbesc,
Când tu esti tristă-mi curg lacrimi sirag.

Sufletul meu este un parc imens
Cu multe labirinturi si alei;
Să intri-n el si să trăiesti intens,
Zâmbind cu părul nins cu flori de tei.

E un loc linistit, e si discret,
Cu multă umbră dar si cu mult soare,
Tu poti să-ngropi în el orice secret
Si-aruncă aici, te rog, orice te doare.

Aici tu îti poti făuri un vis,
Aici tu poti avea un ideal,
Faci doar un semn si poarta s-a deschis
Spre-acel tărâm virgin si pastoral.

Aici este totul neatins
Si păsările vesele se-ngână
De mult tu rădăcini aici ai prins
De când te stiu aici esti tu stăpână.

Dar să nu plângi, stii, este interzis
Cu lacrimi florile se ofilesc
Când plângi si păsările amutesc
Si te trezesti din minunatul vis.

Vreau să fi liberă să faci ce vrei
De vrei mă dai deoparte orisicând
Si orice hotărâre vrei să iei
Voi fi de-acord în suflet si în gând.

Tu poti să vii, să pleci, sau să rămâi,
Voi suporta tot ce îmi este scris
Esti viata mea, iubirea mea dintâi,
Esti singurul si ultimul meu vis.

poezie de Carmen Ianc
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoşii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniştea din casă.

În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe faţa ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni şi de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.

Aici şi cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.

Aici este câmpia ce naşte mereu pâine,
Speranţa zilei de azi şi-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieţii şi mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mişcare.

Aici e neamul meu, de veacuri şi bătrân
Şi unde gândul meu îmi spune să rămân.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am obişnuit să credem că stelele sunt rotunde. Imense sfere de gaz ce emit energie. Toate stelele au o mişcare de rotaţie în jurul axei proprii. Soarele face o rotaţie odată la 25,4 zile. Este o viteză destul de mică pentru ca Soarele să fie o stea sferică. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Achernar. Acestă stea este situată în constelaţia Eridanus şi nu poate fi observată din România. Este o stea strălucitoare, a noua de pe întreg cerul. Este de 1000 de ori mai strălucitoare decât Soarele şi se află la 144 ani lumină depărtare. Nimic deosebit până aici. Nici nu se bănuia ceva până când steaua nu a fost studiată în detaliu. Cu toate că astronomii ştiau că Achernar se roteşte cu o viteză ameţitoare, 250km/s, nu puteau măsura diametrul stelei.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce anume este Aici şi dăinuie de veacuri Aici? Pentru că ceea ce a venit aici, va pleca inevitabil de aici. Efemerul e doar o umbră apărută în vis pe care tu o numeşti formă, "forma mea", lume, macrocosms, creaţie; dar el nu a fost niciodată aici, doar visezi asta. Doar eternul fără formă, doar absolutul, e veşnic aici. Fii asta, nu şti asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept soare

Soarele se trezeşte
şi îţi dă sărutul lui.
Salut viaţă!
Sunt aici lângă tine,
sunt spre razele tale luminoase,
soare te aştept în fiecare zi.
Apreciez toate dezamăgirile,
momentele de fericire,
supărările şi temerile.
N-am renunţat niciodată,
să lupt, sunt aici cu tine.
Poezia.... se opreşte,
să se uite cu uimire,
la ce natura ne dă cu dragoste...

poezie de Eugenia Calancea (10 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum ar putea să se bucure un om care a făcut un drum lung până la "un închipuit vârf" la care eu nu pot ajunge? Nu cumva este el extenuat de oboseală?. Eşti atât de orb, încât nu vezi că tu eşti deja Adevărul şi el e de o veşnicie aici şi acum. Ce călătorie, drum e pentru Aici? Cât de lungă e călătoria ta ca să ajungi Aici? Doar ego-ului ca să ajungă aici îi trebuie o călătorie măreaţă care să treacă prin vârful bucii anusului. El e atât de umflat în pene încât orgoliul îl împiedică să vadă că eşti chiar dinainte de naştere, concepţie ceea ce cauţi. Dacă e găsit în vârful prostiei pline de efort, când vei coborî fireşte îl vei pierde. Iată de ce stai cocoţat pe vârful ego-ului şi propovăduieşti practici întru adevăr, ego-ul nu poate vedea că înainte ca practicile lui iluzorii să apară tu Adevărul erai. Iată de ce crezi că Adevărul nu e Acum, Aici ce e "Altă dată" pe drumul rătăcirii. Tu acum unde eşti? Pe vârful ego-ului ultra evoluat, rătăcit pe drum, sau undeva cândva la Sfântul Aşteaptă al minţii, deci altă dată. Acum eşti Aici, nu-i aşa? Rămâi Aici şi mintea ta nu o să mai creeze atâtea fantezii evolutive, drumuri, întuneric-lumină şi alte proiecţii ale fricii şi închipuite strădanii.:) Doar ego-ul se crede mai evoluat, Sinele este dintotdeauna acelaşi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Primăvara este aici.
Aici, unde se ascunde viaţa, aici,
Primăvara trebuie să domnească.
Timpul este scurt.
Vis etern sau viaţă eternă?
Arborele îşi va purta fructele pentru întâia oară.
Mugurii promit fructe, nu mai aşteptaţi!
Străpungeţi cochilia trecutului.
Totul se hotărăşte acum.

poezie clasică de Gitta Mallasz din Dialoguri cu îngerul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vorbesc despre Rai şi Iad ca despre ceva foarte îndepărtat, uitând că le pot avea pe amândouă din abundenţă chiar aici, pe Pământ!

aforism de Mihail Mataringa (22 iulie 2017)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii lor vor fi stejari

Aici, în ţara de piatră,
Românii-s stăpâni pe vatră.
Aici, în munţii legendari,
Românii îs falnici stejari.
Ei aici trăiesc de veacuri
Apărând a ţării haturi.
Aici, cu credinţă-n Sfântul,
De ani răscolesc pământul.
Aici, apa din izvoare,
Când e cald, le dă răcoare.
Aici, în codrii seculari,
Copiii lor vor fi stejari.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

Sunt mulţumit mamă,
nu-mi trebuie nimic.
Am doar o rană
în piept
ce-mi sângerează
necontenit.
Încolo sunt sănătos.

Aici am copacii mei
aici am izvorul
dar mai ales ştergarul înrâurit
cu care-mi zvânt lacrimile
când adeseori visez.

Am un Eminescu,
un Creangă
şi-un Blaga
cu care mai pot vieţui
în "acasa" mea!

Mai am un Dumnezeu
deasupra şi în mine.
Şi-n cuvintele Lui
îmi înţeleg spirtualitatea.

Aici am sufletul
aici am iarba
aici îmi este coloana
aici îmi este infinitul.

Toate astea sunt lângă inimă
în odihnă
şi înţelepciune
cu întreaga dragoste
a vieţii eterne...
Sunt mulţumit, mamăă!

poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce nu am întâlnit eremitul de pe Muntele de la Apus

M-am căţărat spre sihăstria de aici, din vârful muntelui,
Fără nici o oprire de-a lungul celor zece mile.
Am ciocănit la uşa ta, dar nu a răspuns nimeni;
Am zărit prin dezchizătura uşii scaunul gol de la masă.
Poate că ai ieşit la plimbare cu ricşa ta acoperită,
Sau, mai degrabă, la pescuit pe unul din iezerele toamnei.
Cu regretul că s-ar putea să nu dau de tine,
Ai devenit subiectul meu de meditaţie –
Splendoarea ierbii de aici, împrospătată de ploi,
Melodiile pinilor din apropierea ferestrei tale.
Mă las pătruns până-n adâncul fiinţei de tot ce văd şi aud,
Liniştindu-mi simţurile, împăcându-mi inima;
Şi cu toate că nu se află aici nici oaspetele, nici gazda,
Există oare motiv să cred că nu a fost o vizită perfectă?
... Spre seară am coborât muntele.
De ce aş fi continuat să te mai aştept?

poezie de Qiu Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îngerii vorbesc

Privesc pe cerul putred şi zâmbesc,
Când îngeri despre tine îmi vorbesc.
E noaptea iar o cumpănă-a fântânii
Şi-mi poposesc în gânduri toţi bătrânii.

Aici vă am istorie şi pace,
Poem de stele, baldachin de vis,
Mă-mpodobesc cu toamne prinse-n arce
De Univers, de flori, de Paradis...

Aici, deodată, altă lume este,
Solemn se-nalţă candid adevăr,
Aici este o lume de poveste,
Celula unui simplu adevăr.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fără conţinut

MISTAH KURTZ – MORT

UN PENNY PENTRU BĂTRȂN

I

Noi suntem oamenii fără conţinut,
Noi suntem oamenii balonaţi,
Sprijiniţi unii de alţii,
Cu capetele umplute cu paie. Alas!
Vocile noastre uscate, când
Şoptim împreună,
Nu se aud şi nu au sens,
Sunt ca vântul în iarba uscată
Sau ca piciorele şobolanilor peste sticlele sparte
Din beciul nostru gol.

Înfăţişare fără formă, umbră fără culoare,
Forţă paralizată, gest fără mişcare;

Cei care au trecut
Cu ochii aţintiţi în celălalt Ţinut al Morţii
Îşi amintesc de noi – dacă o fac – nu ca despre nişte suflete
Pierdute şi violente, cât ca despre nişte
Oamenii fără conţinut,
Oameni balonaţi.

II

Ochii pe care nu îndrăznesc să-i întâlnesc în vis
Nu apar nici măcar în visele din ţinutul morţii,
Aceşti ochi nu apar:
Acolo – ochii sunt
Lumina soarelui pe o coloană dărâmată,
Acolo – un copac se învârte,
Iar vocile sunt,
În şuieratul vântului,
Mai îndepărtate şi mai solemne
Decât o stea care se stinge.

Daţi-mi voie să nu fiu pe aproape
În visele din ţinutul morţii,
Permiteţi-mi, de asemenea, să port
Pe acel tărâm,
Cu premeditare, camuflaje cum ar fi:
Blană de şobolan, piele de cioară, doage încrucişate
Şi să mă comport cum se comportă vântul,
Să nu fiu pe aproape –

Nu – acelei întâlnirii a finale
Din ţinutul penumbrei.

III

Acesta este un pământ sterp,
Acesta este pământul cactuşilor;
Aici sunt ridicate
Imagini din piatră, aici ei primesc
Sub clinchetul stelei care se stinge
Rugăminţile mâinii unui mort.

Aşa-i
În celălalt ţinut al morţii,
Unde te trezeşti singur
La ora când noi
Tremurăm de-atâta tandreţe;
Buze care-ar trebui să sărute
Ţuguie rugăciuni către pietrele sfărâmate.

IV

Ochii nu sunt aici,
Aici nu sunt ochi,
În această vale a stelelor care se sting,
În această vale pustie,
În această falcă ruptă a ţinuturilor noastre pierdute.

În acest ultim loc de întâlnire
Noi orbecăim împreună,
Evitând convorbirile,
Îngrămădiţi pe plaja de pe cealaltă parte-a acestui râu umflat.

Orbi – dacă
Nu reapar ochii,
Ca o stea eternă
Deschizând în împărăţia crepusculului
Petalele trandafirilor;
Singura speranţă
A oamenilor fără conţinut.

AICI NE ÎNVȂRTIM ÎN JURUL PERELOR DE CACTUS
PERE DE CACTUS PERE DE CACTUS
AICI NE ÎNVȂRTIM ÎN JURUL PERELOR DE CACTUS
LA ORA CINCI DIMINEAŢA.

Între idee
Şi realitate,
Între mişcare
Şi faptă
Cade Umbra
PENTRU CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂŢIA.

Între concept
Şi creaţie,
Între emoţe
Şi răspuns
Cade Umbra.
VIAŢA ESTE FOARTE LUNGĂ

Între dorinţă
Şi spasm,
Între potenţă
Şi existenţă,
Între esenţă
Şi provenienţă
Cade Umbra
PENTRU CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂŢIA.

Pentru că a ta este
Viaţa este
Pentru ca a ta este acea...

ŞI AŞA VINE SFȂRŞITUL LUMII
ŞI AŞA VINE SFȂRŞITUL LUMII
ŞI AŞA VINE SFȂRŞITUL LUMII
NU CU UN BANG CI CU UN SCȂNCET.

poezie de T.S. Eliot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margareta

cred că peste o sută
de ani locurile de aici vor fi tot aici
şi linia de tramvai şi
limbile focurilor şi linia p+4 a blocurilor
carbonizate
care se aliniază din păcate
la o gravidă cu locul ştiut (?!) rezervat
ei de un tânăr profet şi elev
psihopat la şcoala serală de arte
foarte puternice: foarte
intrate,-ntre ele,-n dispute armate
cu mici tampoane abandonate
asemenea
vagonului de serviciu în moto
reta străină pe aici, îmbătrânită –
adolescentă ruptă cândva
din soarele dimineţii în defilare
cu rigle sub nas
prin des-carcerare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!