Caritatea îndreptată către cei care sunt demni de ea este asemeni seminţelor puse într-un pământ bun ce aduce o recolta bogată. Însă pomenile date celor care sunt încă în jugul tiranic al pasiunii sunt ca şi seminţele îngropate într-un pământ sterp.

citat din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caritatea oferită celor care o merită este precum o sămânţă bună pusă într-un pământ bun, care produce roade îmbelşugate. Pe de altă parte, mila manifestată faţă de cei aflaţi încă sub jugul tiranic al pasiunilor este asemeni sămânţei aşezate într-un pământ arid. Pasiunile acestora înnăbuşă dezvoltarea meritelor lor.

citat din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii care se năpustesc asupra mieilor, mieii consumaţi de către lupi, cei puternici care îi sacrifică pe cei slabi, cei slabi care sunt victimele celor tari - asta este Natura, cu voinţa ei, cu schema ei de acţiuni şi reacţii perpetue, o grămadă de vicii şi una de virtuţi - într-un singur cuvânt, un echilibru perfect care rezultă din egalitatea Binelui şi a Răului pe Pământ. Niciun îndrăgostit, dacă e de bună credinţă şi sincer, nu va nega că preferă să-şi vadă iubita, mai degrabă moartă, decât infidelă.

citat celebru din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.

Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.

Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Taine necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai răi cititori sunt cei care se poartă asemeni unei oştiri puse pe jaf: ei iau numai câteva lucruri murdare, care le sunt de folos, şi nu le pasă de ceea ce rămâne, respingând totul.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt gol

după ce mă vei găsi în mulţimea înghesuită, într-un colţ
al veşnicei ignoranţe din dicţionarul unei limbi
frumoase
dar scrisă pe gardurile vieţii cu nepăsare
atunci să mă înţelegi de ce râd în hohote cu priviri de nebun
de aceea îţi spun că
nu sunt golul celor care scriu litere pentru cei ce nu înţeleg
şi încearcă să rescrie un sfert de veac cu aceaşi oameni
ci sunt un aruncat la margine de vânt turbat
de către cei căţăraţi pe gropile săpate-n mormintele
celor care aşteptă a mai fi speranţă, încă oameni vii
şi nu uita
nimeni nu rămâne fără mormânt

după ce vei afla că întorsul poate fi sacul gol de viaţă
a oricui
şi că cei care aleargă punând gol peste gol
atunci poate vei începe a înţelege
că trecutul este plin de rămăşiţele unor vieţi pline de întuneric
aşa că
iubeşte lumina din cei care nu au fost construiţi
din gol

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă.

definiţie celebră de Joseph Addison
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că omul se naşte cu frica de două lucruri: de zgomot şi de cădere. Acestea ne sunt date de către natură ca un sistem de alarmă, care face parte din instinctul de conservare şi sunt normale. Celelalte angoase ne sunt întipărite de către părinţi, educatori şi cei din anturajul nostru.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt primul Buddha care vine pe pământ şi nici cel din urmă. La timpul potrivit, se va înălţa un alt Buddha în lume, Unul Sfânt, Unul suprem iluminat, înzestrat cu înţelepciune în purtare, cunoscând universul, un lider incomparabil al oamenilor, un maestru al îngerilor şi muritorilor.

citat din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şase ani şi jumătate

Sunt şase ani şi jumătate,
De când mă rog într-un suspin
Şi atâtea patimi, port în spate,
La poza ei... când mă închin.

Atât mi-a mai rămas pe lume,
Tablou-acesta... prăfuit,
Ce-mi spune într-un fel anume
Ce mult, tu mamă, m-ai iubit.

Sunt şase ani şi jumătate,
De când copil, eu, nu mai sunt,
Te-nvaţă viaţa... cu de toate,
Iar tu măicuţă, eşti pământ.

Lumina-i veşnic, lângă cruce
Şi flori şi apă şi amar,
Atât... eu îţi mai pot aduce,
Restu-i o zbatere-n zadar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seminţele nu pot crea nimic singure. Mama Pământ este cea care produce florile şi fructele şi alte daruri. În mod similar, femeile sunt cele care dau naştere copiilor, cele care îi cresc şi, în cele din urmă, cele care formează cetăţenii de mâine. Femeile trebuie considerate, prin urmare, alături de Mama Pământ, drept edificiu pentru întreaga umanitate.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să lămurim următorul lucru: Cu toţii avem probleme în viaţă. Însă mare atenţie! Problemele nu pică în viaţa noastră ca o ghindă în cap în timp ce te plimbi în pădure. Am datorii, sau sunt bolnav, sau relaţia mea nu merge. Toate acestea nu sunt o întâmplare, un accident şi nu ţin de ghinion. Problema pe care o ai este că ai cules toamna ceea ce ai semănat primăvara. Ce poţi să faci acum? Acum poţi să te gândeşti ca la următoarea semănare să pui seminţele care trebuie în pământ, să ai grijă de recoltă pe toată perioada şi astfel vei culege ceva mai bun. Nu există pastila magică. Fericirea în viaţă ţine de muncă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericită

sunt fericită
pentru că încă mai sunt
pentru că tu îmi spui o poveste
în care mai cred
sunt fericită pentru inima mea obosită
ce cântă cu inima ta
într-un tandem neştiut
de cei ce aplaudă la scenă deschisă
saltul mortal fără de plasă
al felinelor supuse voinţelor noastre

sunt fericită pentru că eşti
pentru că sunt un cumul
al placentelor ce ne omoară
în singura poveste pe care o ştim

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, bucuriile pe care le aduce norocul sunt neînsemnate şi trecătoare; iar cei care preţuiesc lucrurile de nimic sunt încă şi mai neînsemnaţi.

citat clasic din Oliver Goldsmith
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor sunt satisfăcuţi de aparenţe, de parcă ar fi realităţi, şi sunt adesea mai influenţaţi de lucrurile care par a fi într-un fel decât de cele care sunt într-un fel.

citat celebru din Niccolo Machiavelli
Adăugat de Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt convins şi din credinţă, şi prin experienţă, că a te întreţine pe acest pământ nu este o greutate, ci un divertisment, dacă trăim cu simplitate şi înţelepciune; întrucât scopurile naţiunilor simple încă sunt sporturile celor rafinate.

citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun este acela care îi cheamă pe oameni spre ce este mai bun. Iar cei ce sunt atenţi sunt de asemenea binecuvântaţi. Iar cei care nu cheamă, nu sunt atenţi, ci doar se odihnesc, sunt fără valoare.

citat din Hesiod
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ sterp

Plouă mărunt, mărunt de tot,
Asemeni omului cu suflet mort,
A cărui viaţă-nseamnă disconfort,
Mai rămânându-i doar... să fie idiot.

Să se comporte precum cei ce mor...
În fiecare zi, de "frig", sau de prostie.
Şi pentru ce folos atâta agonie,
Când faci degeaba parte din decor?

Când tot ce ai de oferit este doar ură,
Unde mai este sensul de a exista,
Ce mai rămâne demn la viaţa ta?
Nu mai eşti nici măcar de umplutură...

Pe cât de trist, pe-atât de rău îmi pare
De voi, toţi ăştia, ce trăiţi în beznă...
Umăr la umăr, nu ajungeţi nici la gleznă
Celor ce nu vă seamănă-n purtare.

Dar cine să vă facă să-nţelegeţi
Că stă pământul sterp sub voi?
Că doar, în suflete, puteţi aduce ploi,
Iar soare, când vă vreţi, sunteţi cu dinţi.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (24 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile alcătuiesc un fel de societate, ce ne-o formăm singuri. Fiecare le alegem după firea noastră. Cei care citesc cărţi bune sunt în situaţia celor care trăiesc în societatea aleasă. Cei care citesc cărţi rele sunt întocmai ca cei care umblă în societatea rea şi care – în cel mai bun caz – pierd timpul fără folos.

citat clasic din Montesquieu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexie

Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las minţit de soartă şi de mine
Şi nu ajung ca să pricep de ce

Atâta oscilez între senzaţii,
Că nu mai ştiu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberaţii,
În lumea materială, pe pământ

Mă amăgesc că binele e veşnic
Şi că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeşnic,
Uitând de sensul vieţii-n fel de fel

Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-şi pune întrebări fără temei

Şi cum să ştiu de fapt ce e dreptate
Când totul pare foarte relativ?
De ce sunt eu acela care poate
Să fie gândul foarte emotiv?

Mă uit în ochii mei, sunt o oglindă,
Pe care astăzi parcă nu o simt,
Când răsuflarea caldă, emotivă,
Mă face să mă văd fără să mint

E totul doar o fugă spre niciunde,
În care las în urmă tot ce strig,
Precum un praf, când versul îmi pătrunde,
Prin nuanţele de suflet care frig

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!