Plângându-l pe Yin Yao
Te urmăm acasă pe Munte.
Mergem iarăși printre stejari și pini verzi.
Tu sălășuiești pururi dincolo de Norii Albi.
Doar acest pârâiaș curge către Omenire.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Jelindu-l pe Yin Yao
Te însoțim acasă, pe Munte.
Din nou printre stejari și pini verzi.
Tu rămâi pentru eternitate dincolo de Norii Albi.
Numai acest pârâu curge la vale spre Omenire.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un șuvoi de apă verde
Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenții verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munți
Într-o călătorie de mai puțin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deși,
Apele unui pârâiaș vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetația crește exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undița în unde!
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Cântăreți bolnavi
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
și mergem de-a pururi
spre soare-apune.
Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăși și iarăși
cuvintele seacă.
Vânt veșnic răsună
prin cețini de zadă.
Purces-am în lume
pe punți de baladă.
Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârșit sub armură.
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
și mergem de-a pururi
spre soare-apune.
Răni ducem izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârșirea
c-un cântec, c-o taină.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Trecuse vremea primulelor. Spre marginea pădurii, unde se răreau copacii și terenul se înclina către un gard părăginit și către șanțul plin cu rugi de mure de dincolo de el, se mai arătau doar câteva petice veștede, de un galben-șters, printre buruienile-câinești și rădăcinile de stejari.
începutul de la Watership Down de Richard Adams (1972), traducere de Dana-Ligia Ilin
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Watership Down" de Richard Adams este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Văzând cum pleacă cineva
Descălecăm; îți ofer vin
și te întreb, unde te duci?
Răspunzi, nimic nu merge cum trebuie!
întors acasă vreau să mă odihnesc lângă Muntele Sudic.
Atunci pleacă - nu te mai întreb nimic
Pentru norii aceia albi nu există sfârșit.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dealuri, noaptea
Ploaia a trecut. Dealurile sunt goale.
Aerul unei nopți cristaline. A venit toamna.
Lună plină în pini.
Pâraie limpezi printre pietre.
Un zgomot prin bambuși cine se îndreaptă spre casă?
Lotușii tremură cine pleacă la drum?
Parfumul primăverii întotdeauna se duce.
Doar tu tu trebuie întotdeauna să rămâi.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dimineață limpede și rece la Nanyang
Deși îmi pare rău că vine seara,
îmi place să văd cât de clară
curge apa acestui izvor, cât este de curată;
razele asfințitului se reflectă în ea,
luminând vălurelele, dându-i
călătorului iluzia ca nu e singur
la drum; mă întorc cu fața
către lună; îi cânt un cântec, apoi
ascult cum se strecoară vântul
printre pini.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mine acasă, în Zhongnan
Trecut de vârsta tinereții seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva atașat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
umblând până când ajung la capătul fluviului,
unde urmăresc norii care se înalță.
Din întâmplare întâlnesc un bătrân în pădure;
vorbim și râdem noi nu trebuie să fim acasă la o oră anume.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de nori (si nu numai)
Dincolo de nori, stā iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joacā cu vântul
si soarele râde...
Te chem din luminā si apā
si noaptea e linā si calmā,
tristetea-i plecatā departe
nici valul nu miscå...
Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce mā prinde
în noapte...
Viata-i ca toamna, bogatā
în roade, dar vântul împrāstie
ziua si noaptea frunzele
moarte...
Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întinsā cu vise
e loc de greseli si iertat...
Dincolo de nori stā iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus, pe turnul berzei
Soarele după-amiezii trece dincolo de munți,
Fluviul Galben curge spre mare.
Încercând să văd cale de-o mie de mile,
mă cațăr pe culmile altei povești.
poezie de Wang Zhihuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecând pe lângă templu
În seara asta, cu bastonul lui ușor, se plimbă;
Se oprește la locul unde izvorăște Pârâul Tigrului,
Ne cere să ascultăm sunetele muntelui,
Se întoarce apoi acasă, lângă apele clare.
Covoare de flori în nemișcarea însorită.
Ciripit de păsări în adâncul văilor.
Acum el va adăsta pe dealurile pustii.
Vântul prin pini simte atingerea toamnei.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.CÂND URCI POTECI DE MUNTE PRINTRE BRAZI CĂTRE LUMINĂ
Când urci poteci de munte printre brazi către lumină
Ascultă muzica pădurii ce sub vânt se-nclină,
Lăsând vederii tale ochiul cerului albastru
Să șimți natura care te-nconjoară că-i divină.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brumana
Eu nu o să mai ajung nicicând, nicicând acasă!
Câmpuri verzi din Anglia sclipind sub ploaia deasă
Desfășurați-vă larg pășunile cu margarete,
Forturile cu licheni, iedera urcând pe perete,
Până-n dimineața mea de-aici o, râuri curgând, adânci
Și line, și limpezi pe șesul meu de joacă de atunci,
Păstrați-mi în cupele regești întreaga-vă iubire,
Și gărzile de la țărmul sudic vin în amintire
Cu parfum de vechi prieteni păstrați ultimele versuri
Ale legendei pentru mine, o, pini care demult pe șesuri,
Copil fiind, mi le-îngânați, când vântul în crengi cerea-alinare,
Iar eu ascultam privind orizonturi de dincolo de mare.
Pini trădători, ați cântat tot ce viața-a dovedit că-i fals
În cele mai false basme dintre basme.
De peste zări, pământul a trimis semn din ce-a rămas
Din fostă muzică-a pădurii native de acasă,
În vreme ce din pulberile mării, din zvonuri și miasme,
Umbre și spectre-ale amiezii, din spume de mătasă
Călătorind pe vânturile verii străvezii fantasme
Viori de aer au iscat un molcom sunet de pripas.
O, arbori, vă-ascult când ora-n cade-n înserări,
Vă aud șoptind, " Sunt mări mai vechi, sunt mări
Care bat pe plaje mai întinse,
Unde peștii melc își plimbă turnurile sidefii, ca-n vis,
Spre roci sculptate sau stânci urcând spre țărm ca niște scări ",
Vă aud, " Sunt ținuturi de brumă neatinse
Unde ard în flăcări flori din paradis."
Sub mine, dincolo de dealuri, se-alintă-un palmier,
Sub mine, cu vuiet, se sparge-n marea-n maluri;
Mai jos de mine,-n vale, dorm sub lumina altui cer
Orașe din Liban, visând în penumbră și-n răcoare,
Unde odată regii din Tir domneau fără de vreme,
Lor înșile urmându-și ca apele în valuri;
Iar împrejur înoată munți albi de-omături și de soare,
Ca mari lebede plutind pe un lac ceresc sau vechi trireme.
Dar voi urca pe-împădurita coastă
Unde e crângul cel mai des, o, pini, frați cu ceilalți pini,
Și când se crapă zorii în pragul noii dimineți,
Și marea doarme, și-n munți sunt încă munți de-ntunecimi,
Inima-mi nu va-nceta s-asculte, acolo sus, pe creastă.
Căci pinii sunt arbori care duc vorbele-n lumea largă
Și-s plini de basne, de veselii și de tristeți.
E-așa plăcut să privești printre crengi spre cer,
Să-l vezi ba roșu-îmbujorat, ba cu pielea vânăt-neagră.
E-așa plăcut să zaci plutind departe, corăbier
Pe patul frunzelor de pin căzute...
Chiar dacă-o șopârlă verde la joacă mă îmbie,
Și vântul mă vrăjește cu arome mult plăcute
De smirnă, de lavandă sau de iasomie,
Vreau să uit jumătatea de pribegii care mă-apasă,
Dar cealaltă jumătate să-mi stea aproape sper,
Vreau să visez, să visez că iarăși sunt acasă.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul care curge spre apus
La poalele acestui deal
rădăcinele scurte-ale orhideeii sunt înmuiate-n râu,
cărarea nisipoasă drintre pini este foarte curată, fără noroi;
în ploaia fină-a serii, cucii cântă,
cine spune că nimeni nu mai poate fi iarăși tânăr?
Până și râul din fața ușii curge spre apus
de ce n-ar putea un om cu părul alb cânta dimineața aidoma unui cocoș tânăr?
poezie de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Ultima poartă
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară
vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paznicul pădurii
Se leagănă în vuiet dulce vântul
Pitindu-se în văile adânci,
Doar el, doar păduraru-și ia avântul
Dansând pe dâlme sau golașe stânci.
Bunicul Luță-pădurar de frunte,
Lăstar între lăstari, stufos străbun,
Mihai, Ionel-brigadieri de munte
În negura pustiului nebun
Și tata toată viața pădurește
Și străbunicul tica Puie chel,
Polata dealului îi răcorește
Și clipocitul apei reci-la fel.
Cu lupul, ursul, vulpea, iepuri, taine
Și lighioane-n frunze arămii,
Stejari, salcâmi, fagi, brazi îmbrăcând haine
ȘI cântătorii verii mii și mii
Albastre flori de munte, flori de gheață,
Cu vară, iarnă--roată ani și ani,
Păduri de vise, gânduri se dezgheață,
Făloși stejari, ai vieții dragi tufani.
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii
Norii gândurilor noastre înnegresc a vieții rază,
Și cereasca ei căldură care se revarsă-n zâmbet ne îngheață în privire.
Umbra-i început de noapte, libertatea-i îngrădire.
Vorba curge greu și parcă `n-urma ei doar ran`apare,
Viața pare fără noimă.
Și-ncet, făr` a da de știre, bezna se revarsă-n alții
Semănând nefericire.
Dac-am fi singuri pe lume, condamnați am fi de-a pururi.
Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,
Gându` nost l-am bate-n cuie,
Gândul ne-ar fi lumea toată.
Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare
Norii se prefac în picuri, sau dispar in depărtare,
Norii curg ca niște raze stropi de binecuvântare.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La popota cu frunze
Împart frunze...
Frunze de copaci uscate și verzi
Le împart în mod egal
La unii una
la alții...
Nu mă consider un bun
împărțitor de frunze
uscate sau verzi
transpir când văd frunze
și amețesc la atingerea lor
tocmai din acest motiv
scap de ele la primii copaci
și apoi fug acasă
unde scriu despre frunze
uscate sau verzi
cuvinte
câte verzi și uscate.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinele și Ego-ul
Toate care sunt limitate de formă, aparență, sunet sau culoare sunt numite obiecte.
Printre ele, doar omul este mai mult decât un obiect.
Deși, asemeni obiectelor, are formă și aparență,
el nu este limitat la formă.
El este mai mult de-atât.
El poate trece dincolo de formă.
Când el e dincolo de formă și de aparență, dincolo de "aceasta" și de "aceea,"
unde-i comparația cu alt obiect?
Unde este conflictul?
Ce poate sta în calea lui?
El se va odihni în locul lui etern care este ne-locul.
El se va fi ascuns în propriul lui mister de nepătruns.
Esența lui curge către propriile-i rădăcini în Unul.
Vitalitatea, puterea lui se ascund în secretul Tao.
poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mergem la esențial
învățăm pe dinafară
acest poem fără pereche
care curge în sângele nostru
poezie de Louis Savary din Un poem nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!