Amintire tristă
După ce te-ai hotărât să vii în casa mea,
Nu te-ai plâns niciodată că suntem săraci.
Până aproape de miezul nopții, de fiecare dată,
Ne luam mic dejunul, până după miezul zilei.
Nouă sau zece zile mâncam murături,
Apoi, o zi, aveam carne uscată.
La răsărit și la apus, am împărțit optsprezece ani
Împreună bucuriile și necazurile.
Așteptând o sută de ani de iubire,
Cum aș fi putut să-mi dau seama că într-o seară vei pleca?
Îmi amintesc încă acel ultim ceas,
Mă strângeai în brațe, dar nu puteai vorbi.
Deși acest trup mai supraviețuiește,
La sfârșit vom fi pulbere împreună.
poezie de Mey Yaochen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărăcie
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Momentul
A fost o zi, nu știu în ce zi,
Nu-mi amintesc la ce oră
Dar îmi amintesc că te-ai întâlnit,
Te-ai auzit, ai strigat, ai trăit.
Îmi amintesc evadarea ta...
Ai ieșit dintr-o gaură de viață
Și te-ai născut cuvânt fără voce.
Acum că te-am citit,
Nu-mi amintesc de ce...
În acea zi, în acel moment
Te-ai găsit căutând în mine,
Pe mine sau pe lângă mine.
Ai fost în așteptare
Sau mai ești încă,
În acel moment, în locul acela
Mi-amintesc...
Era plin de absența mea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre voce, poezii despre ore, poezii despre naștere sau poezii despre cuvinte
Uneori suntem legați de amintiri
Uneori suntem legați de amintiri
și nu există foarfece care să poată tăia
acele fire rezistente.
Sau frânghii!
Vezi podul de colo, de lângă Casa Artiștilor?
Câțiva pași înainte de acel pod
jandarmii au împușcat mortal un muncitor
care mergea în fața mea.
Aveam atunci doar doăzeci de ani,
dar ori de câte ori trec pe lângă acel loc
amintirea revine.
Mă ia de mână și mergem împreună
spre portița cimitirului evreiesc,
prin care am fugit
din fața puștilor.
Anii au trecut cu pași tremurători, șovăitori,
și eu împreună cu ei.
Ani în zbor...
apoi timpul s-a oprit.
poezie de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre poduri, poezii despre amintiri, poezii despre muncă, poezii despre existență sau poezii despre artă
Traian: Tot aici ești, Luci?!
Lucian: Dom' director... Mă scuzați, n-am observat când ați sosit.
Traian: Lasă asta! De ce n-ai plecat cu colegii tăi?
Lucian: Eu, acasă?! Nu prea, dom' director! Nu atâta timp cât mama e încă împotrivă. Cred că pentru următoarea perioadă, am rămas fără casă, până vom pleca în misiune; n-o să mai cunosc semnificația cuvântului "acasă".
Traian: Nu procedezi corect.
Lucian: Tot eu, domnule?!
Traian: Tu, bineînțeles. Vei pleca, pentru următorii cel puțin 13 ani... Ar trebui ca măcar în această perioadă scurtă care a rămas până la plecare, cel puțin în fiecare seară, să fii acasă, împreună cu părinții tăi. Nu-i lipsi de prezența ta!
Lucian: La ce bun?! Să aud tot felul de reproșuri? Să-mi repete neîncetat că nu e de acord cu plecarea asta, că nu-mi permite să particip la misiune, sau alte lucruri asemănătoare?! Mă scuzați, dar nu vreau să am parte de certuri inutile de acest gen în fiecare seară, dacă ei nu vor să înțeleagă și să aprobe decizia mea.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre seară, citate despre mamă, citate despre cuvinte, citate despre cunoaștere, citate despre ceartă sau citate despre acasă
De ce te-ai dus? De ce nu vii?
Un an din viață-a mai trecut
Și încă o stea a mai căzut.
Cum anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată trec și eu,
Imbătrânesc și-mi pare rău,
Că nu m-ai cunoscut.
De ziua mea te-aștept să vii.
Te anunț de astăzi ca să știi.
Să vii! Un.... La mulți ani să-mi spui,
Că sunt orfan, al nimănui,
Să nu mai rătăcești haihui,
De ce te-ai dus? De ce nu vii?
O.... Vino iar iubirea mea,
Te-aștept și te voi aștepta.
Eu te ador și.... mult am vrut,
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să fim din-nou ca la-nceput
Măcar un ceas. De ziua mea!
Dar.... În zadar am așteptat
Venirea ta. M-am înșelat.
Eu cred că nu mă mai iubești,
Nu-mi vrei iubirea, n-o dorești,
De și ți-am spus că nu greșești.
Sincer! Regret că ai plecat.
Dar... Nu-i nimic, vei regreta.
Când dorul te va zbuciuma,
O să încerci să îmi revii,
Când toamnele-ți vor fi pustii,
Atunci... Iubita mea! Ți-o spun să știi
Că te-am uitat! Și, nu te pot ierta.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre sinceritate
- poezii despre prezent
- poezii despre iertare
- poezii despre greșeli
* * *
câte brațe te-au strâns până acum oare?
(și cât târziu ai adunat în modulele tale de piele)
nu voi știi niciodată
măcar am aflat
cum tremură întunericul pe chipul tău
ia spune-mi,
te-ai pregătit cum trebuie pentru
ura mea din această seară?
vom fi pe Neptun, iubire
vom cădea în albastru
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre albastru sau poezii despre Neptun
Mă uit după tine în toamna vieții
Acum îmi dau seama că ai plecat,
ca un copac ce e tăiat din viața lui
și plâng că tu înapoi nu poți să mai vii,
la locul nostru de amintiri,
sau să vii la mine să-mi dăruiești un strop de soare,
cu o crizantemă în mână aducând un iz de toamnă,
să-mi umple inima de romanțe romantice,
cu care m-am obișnuit să trăiesc,
dar nu mai pot, te-ai dus acolo sus,
la judecata Domnului Isus,
ș-acum privesc la apus să văd unde te-ai dus.
Pășesc singură-n toamna vieții,
p-alei înmiresmate cu parfumul tău
și vreau să fii din nou lângă mine...
poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre romantism, poezii despre inimă, poezii despre crizanteme, poezii despre creștinism, poezii despre copaci sau poezii despre cadouri
Dr. Meredith Grey: Îmi doresc să faci această operație, deoarece medicina progresează în fiecare zi. Într-un an, doi, poate cinci ani, vor descoperi un remediu pentru Alzheimer, iar când acest lucru se va întâmpla, vom putea începe o nouă viață. Vei avea șansa să mă cunoști cu adevărat, și îți vei da seama că sunt un medic bun. Chiar îmi doresc să faci operația. Dar totul depinde de tine mamă, este viața ta.
Ellis: Îmi amintești de fiica mea. (Meredith își dă seama că mama ei nu mai este lucidă și izbucnește în plâns.)
Chief: S-a întâmplat acum o oră. Era conștientă, iar apoi... Îmi pare rău.
Dr. Meredith Grey: Si mie. (Suspină, apoi pleacă.)
replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre medicină, citate despre plâns, citate despre ore, citate despre medici sau citate despre dorințe
Spaniolii n-au știut niciodată prea bine ce-i cu țara asta și i-au zis Eldorado, iar un englez pe care îl chema Raleigh chiar a și ajuns, acum vreo sută de ani, până pe aproape; dar cum suntem înconjurați de stânci și de prăpăstii greu de trecut, am scăpat până azi de lăcomia națiunilor Europei care sunt, nu știu de ce, foarte ahtiate după pietrele și după tina pământului nostru, în așa hal încât ar fi în stare să ne ucidă pe toți.
Voltaire în Candid sau Optimismul (1759), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre trecut, citate despre stânci, citate despre prăpăstii, citate despre prezent, citate despre națiuni, citate despre Spania sau citate despre Europa
La 82 de ani
Atâția tineri sunt în preajma mea
Și uneori mă simt chiar în derută...
Răspund când vor să știe vârsta mea:
- "Am optsprezece ani... până la sută!"
epigramă de Georgeta Paula Dimitriu
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vârstă, epigrame despre tinerețe sau epigrame despre timp
Aveam, în sfârșit, parte de viață reală, cu inima la adăpost și condamnat să mor de dragoste adevărată în agonia fericită a oricărei zile după ce aveam să împlinesc o sută de ani.
Gabriel Garcia Marquez în Povestea târfelor mele triste
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre sfârșit, citate despre moarte, citate despre iubire, citate despre inimă, citate despre fericire sau citate despre adevăr
Da, e foarte frumos să vă iubiți, dar să vă amintiți că Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc pentru fiecare dintre voi. Apoi iubirea după care voi și abia în final relația voastră. Așadar, mai ales la început, orice ar fi nu locuiți împreună cel puțin 10 ani. E mai mult decât suficient să vă vedeți la fiecare sfârșit de săptămână, dar chiar și atunci faceți astfel încât Prezența, Dumnezeu să primeze. După care, dacă doriți, puteți locui împreună, dar fiecare în jumătatea lui de apartament sau casă. Dar dacă doriți să ucideți dragostea veți face din ea o afacere, o să vă mutați de la început împreună sau și mai rău vă veți căsători și totul se va duce ușor, ușor de râpă fără ca măcar să bănuiți. Pentru că mintea tare se mai grăbește la început să zică: "Nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Ne iubim atât de mult!" și din atâta "dragoste" care aduce cu ea și bucătăria, despărțirea este inevitabilă.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre săptămâni, citate despre religie, citate despre frumusețe sau citate despre căsătorie
Dar asemenea escapade au avut loc cu mulți ani în urmă, în unele cazuri cu zeci de ani înainte, când aveam douăzeci-treizeci de ani. La patruzeci și unu de ani câți aveam trecusem de mult de perioada mea de glorie: barba începea să-mi încărunțească, aveam probleme cu gingiile și pusesem șapte kilograme în zona burții. Aveam o soție pe care o iubeam la nebunie - și care mă iubea și ea. Pentru că ajunsesem să am o carieră bunicică, pentru prima dată în viață nu mai trăiam la limita sărăciei. Pe scurt, câteva satisfacții minore care luate împreună dădeau ceva asemănător cu fericirea mi-au potolit pofta de a mă cățăra.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărăcie, citate despre soție, citate despre păr cărunt, citate despre poftă, citate despre nebunie, citate despre metrologie sau citate despre limite
Șaizeci de ani împreună
Vreme multă a trecut,
cu cer senin, dar și cu ploi.
Noi de mână ne-am ținut,.
Întotdeauna am fost doi.
La bucurii și la nevoi,
am rămas tot împreună.
Am îndurat furtuni și ploi,
nu ne-am dat drumul la mână.
Soți și prieteni am fost.
Ea icoana mea de suflet.
Cerul ne-a fost adăpost,
ne-a unit același cuget.
Șaizeci de ani împreună
am trecut necazuri multe.
Dar ținându-ne de mână,
cale ne-am făcut prin munte.
Ale vieții vitregii
n-au putut să ne despartă.
Am rămas printre cei vii
până Dumnezeu ne iartă.
Când o fi și-o fi să fie
inima să nu mai bată,
Cineva o să ne scrie
doliul ce se pune-n poartă.
Noi tot nu ne-om despărți.
Amândoi vom merge sus.
Pe Dumnezeu vom sluji
și pe fiul său ISUS.
poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre soț, poezii despre religie, poezii despre prietenie, poezii despre ploaie sau poezii despre munți
Foarte fericit m-am simțit într-o iarnă când, după vreo 8-9 ani, am plecat cu toată familia într-o insulă frumoasă. Eram toți acolo, împreună, pentru prima oară după ani de zile. M-am simțit extraordinar.
citat din Dinu Patriciu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre insule, citate despre iarnă sau citate despre familie
Și a fost seară și a fost dimineață
[ziua a treia]
să-mi intre bine în cap.
niciodată nu suntem acolo când avem cea mai mare nevoie unii de alții
și asta ne face oameni.
și asta ne face să spunem că dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea sa.
în rest nimic nou sub acest soare regurgitat.
cele mai frumoase zile sunt cele în care decupez îngeri noi aduși din polonia.
apoi le modific aripile și le dau o umbră discretă.
sau zilele în care sunt pompierul sam la un examen de definitivat.
educatorul întreabă ce face un pompier copiii de la grupa albinuțe răspund în cor salvează pisici.
eu mă minunez cât de greu e furtunul și lancea inspectorii cred că sunt adevărat pompier.
altfel nimic nou de spus.
ai avut vreodată o durere care te-a ținut zile întregi săptămâni și te-ai obișnuit cu ea într-atât încât ai crezut c-o vei duce pe picioare tot restul vieții iar într-o zi te-ai trezit că nu mai simți nimic?
cam așa e cu oamenii. ei sunt o durere cu care te-ai obișnuit într-atât încât crezi c-o vei duce pe picioare tot restul vieții. și într-o zi te trezești mai singur ca o piramidă mayașă în jungla din guatemala.
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre pompieri, poezii despre îngeri, poezii despre săptămâni sau poezii despre salvare
Îmi place să îndrum fetele tinere. Ador asta și ador vârsta pe care o au ele. Îmi place faptul că în viața mea toate lucrurile importante s-au întâmplat când aveam 20 de ani. Până am împlinit 30 de ani aveam deja totul: o afacere, bani și succes. Îmi amintesc foarte-foarte bine acei ani. Îmi amintesc anxietatea vârstei, îndoielile acelor ani, dar și faptul că nu știi la ce să te aștepți când ești foarte tânăr, ai multe uși în fața ta, însă nu știi care ți se va deschide. Nici într-un milion de ani nu m-aș fi gândit că ușa mea se va deschide cu o mulțime de rochii din jerseu. S-a întâmplat pur și simplu. Mi-ar fi plăcut, însă, să fi știut unele lucruri dinainte.
Diane Von Furstenberg în revista "Elle" (ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vârstă, citate despre tinerețe, citate despre succes, citate despre rochii, citate despre fete, citate despre bani sau citate despre afaceri
Pe marele pod
Marele pod cu vulturi de piatră, râul umflat și tulbure,
noi, sprijiniți de balustrada metalică, ținându-ți mâna într-a mea...
Câteva vorbe, tăcerile lungi, privind la apele ce se înfășoară
continuu, vineții, în același sens.... Ploaia măruntă, înserarea unei zile
de toamnă fără soare și nici un om... Ca de fiecare dată, doar noi doi
pe uriașul pod ca o lungă șosea a unui oraș părăsit...
Bătrânul apăru de nicăieri aproape de noi, lângă noi, cu pletele
albe, imaculate, cu pălăria largă și fulgarinul atârnând până aproape
de pământ. Privindu-ne, ne-a spus: "O să trăiți fericiți împreună
mai bine de o sută de ani", după care se îndepărtă vreo zece pași
și dispăru dintr-o dată, așa cum apăruse. Dar noi trăiam împreună
și ne știam de mai bine de o sută de ani, de două sute, de trei sute
de ani, noi nu aveam vârstă, fericirea iubirii pe care o trăiam ne
așeza deasupra timpului, noi fuseserăm născuți unul pentru altul.
Cu toate acestea, de unde știa bătrânul acela că o să trăim fericiți
pentru totdeauna, de unde această cunoaștere? Nimic nu poate dura
fără sfârșit, nici chiar cea mai mare iubire. Fericirea este cel mai scurt
și șubred lucru din lume. De fapt, mulți cred că ea nici nu există
cu adevărat, că este doar o părere, o iluzie sau o trăire foarte scurtă
venită din altă lume, din altă dimensiune.
De când plecase bătrânul, vorbeam la fiecare întâlnire, pe marele pod,
despre aceasta și nu înțelegeam de unde știa omul acela cele ce ni le
spusese, de unde putea fi atât de sigur. De ce n-am fi putut fi
nefericiți? Și oare o sută și mai bine de ani de fericire nu e totuși
prea mult, nu-și pierde fericirea lumina și puterea de a te ține ridicat?
Treceau zile și zile, ploile se făcuseră mai reci, noi îl așteptam
pe bătrân, speram că o să mai vină, dar el nu apărea...
Marele pod cu vulturi de piatră, râul umflat și tulbure, noi doi,
sprijinindu-ne de balustrada metalică, ținându-ți mâna într-a mea...
Deodată, pe valuri, o cabană de lemn dusă de ape, veche, ciuruită
de timp, și, prin ușă, întins pe podea, un bărbat rânjind sinistru,
galben la față, într-o cămașă albă, cu o floare în colțul gurii, lunecând
cu cabana aceea smulsă de niciunde, ducându-se înspre nicăieri...
"Uitați-vă bine la el!", îl auzirăm pe bătrân și, întorcându-ne, îl
văzurăm în spatele nostru, aproape lipit de noi.
"El nu a crezut în fericire, de aceea a fost toată viața un nefericit.
El nu a crezut în viață și, iată-l, a murit. Nu, nu va uitați că rânjește
și că și-a înfipt floarea aia între dinți, o face ca să înșele, ca să se
înșele pe el, așa cum a făcut toată viața. Dar vă spun eu,
necredinciosul ăsta e mort de-a binelea, e mai mort și mai sărac
decât toți morții și săracii pământului. Să crezi, să crezi, asta e totul...
Nefericitul ăsta nu a crezut în nimic, nici în fericire, nici
în viață, nici în moarte nu a crezut, nu a crezut în nimic,
nefericitul ăsta..."
Și ultimele cuvinte abia le-am mai auzit,
căci se pierdură în aer, se topiră odată cu el, care dispăru
de atunci pentru totdeauna.
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre nefericire, poezii despre lumină, poezii despre flori sau poezii despre bătrânețe
Pe marele pod
Marele pod cu vulturi de piatră, râul umflat și tulbure,
noi, sprijiniți de balustrada metalică, ținându-ți mâna într-a mea...
Câteva vorbe, tăcerile lungi, privind la apele ce se înfășoară
continuu, vineții, în același sens... Ploaia măruntă, înserarea unei zile
de toamnă fără soare și nici un om... Ca de fiecare dată, doar noi doi
pe uriașul pod ca o lungă șosea a unui oraș părăsit...
Bătrânul apăru de nicăieri aproape de noi, lângă noi, cu pletele
albe, imaculate, cu pălăria largă și fulgarinul atârnând până aproape
de pământ. Privindu-ne, ne-a spus: "O să trăiți fericiți împreună
mai bine de o sută de ani", după care se îndepărtă vreo zece pași
și dispăru dintr-o dată, așa cum apăruse. Dar noi trăiam împreună
și ne știam de mai bine de o sută de ani, de două sute, de trei sute
de ani, noi nu aveam vârstă, fericirea iubirii pe care o trăiam ne
așeza deasupra timpului, noi fuseserăm născuți unul pentru altul.
Cu toate acestea, de unde știa bătrânul acela că o să trăim fericiți
pentru totdeauna, de unde această cunoaștere? Nimic nu poate dura
fără sfârșit, nici chiar cea mai mare iubire. Fericirea este cel mai scurt
și șubred lucru din lume. De fapt, mulți cred că ea nici nu există
cu adevărat, că este doar o părere, o iluzie sau o trăire foarte scurtă
venită din altă lume, din altă dimensiune.
De când plecase bătrânul, vorbeam la fiecare întâlnire, pe marele pod,
despre aceasta și nu înțelegeam de unde știa omul acela cele ce ni le
spusese, de unde putea fi atât de sigur. De ce n-am fi putut fi
nefericiți? Și oare o sută și mai bine de ani de fericire nu e totuși
prea mult, nu-și pierde fericirea lumina și puterea de a te ține ridicat?
Treceau zile și zile, ploile se făcuseră mai reci, noi îl așteptam
pe bătrân, speram că o să mai vină, dar el nu apărea...
Marele pod cu vulturi de piatră, râul umflat și tulbure, noi doi,
sprijinindu-ne de balustrada metalică, ținându-ți mâna într-a mea...
Deodată, pe valuri, o cabană de lemn dusă de ape, veche, ciuruită
de timp, și, prin ușă, întins pe podea, un bărbat rânjind sinistru,
galben la față, într-o cămașă albă, cu o floare în colțul gurii, lunecând
cu cabana aceea smulsă de niciunde, ducându-se înspre nicăieri...
"Uitați-vă bine la el!", îl auzirăm pe bătrân și, întorcându-ne, îl
văzurăm în spatele nostru, aproape lipit de noi.
"El nu a crezut în fericire, de aceea a fost toată viața un nefericit.
El nu a crezut în viață și, iată-l, a murit. Nu, nu va uitați că rânjește
și că și-a înfipt floarea aia între dinți, o face ca să înșele, ca să se
înșele pe el, așa cum a făcut toată viața. Dar vă spun eu,
necredinciosul ăsta e mort de-a binelea, e mai mort și mai sărac
decât toți morții și săracii pământului. Să crezi, să crezi, asta e totul...
Nefericitul ăsta nu a crezut în nimic, nici în fericire, nici
în viață, nici în moarte nu a crezut, nu a crezut în nimic,
nefericitul ăsta..."
Și ultimele cuvinte abia le-am mai auzit,
căci se pierdură în aer, se topiră odată cu el, care dispăru
de atunci pentru totdeauna.
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul iubirii
În mine
tu ești o pasăre
ce ară cerul cu aripile,
ești acel zbor
ce mă umple,
ca un fluier
prin sângele
abia împărtășit...
Stai rezemat
de inima mea
și la fiecare bataie
a ei
îi ceri lui Dumnezeu
să nu ne lase
din palme
până ce
ne vom descărna
în miezul iubirii.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre păsări, poezii despre aripi, poezii despre arat sau poezii despre Dumnezeu
Lia: Tu de ce-ai mai rămas?
Lucian: Eu?! Bună întrebare... Într-adevăr, oare de ce? Doream doar să-ți propun să mergem împreună, după ce o vei vedea și tu pe domnișoara Petra.
Lia: Împreună?! Rămâne de văzut, comandante!
Lucian: Ai putea să... Să-mi evaluezi activitatea.
Lia: După ce va începe misiunea; până atunci, nu încă.
Lucian: N-ar strica să începi mai din timp.
Lia: Poate...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!