Amar de toţi şi de toate

Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineaţă ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu

Eu suflu-n cer că e fierbinte
şi poate îmi aduc aminte
pe lumea asta ce mai caut
de scriu sonete doar la flaut

Tăcerea cântă la pian
şi eu nu pot să-i dau un ban
că punga mea precum se ştie
e goală rău şi e zurlie

Şi către cer cu faţa-n sus
prietenii cu toţi s-au dus

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neîntrerupt

Doar c-o vioară şi c-un flaut
mă-ndepărtez ca să te caut
Doar din haiku ca de pe tron
şi-n noaptea asta voi fi domn
Nu zic nimic şi nici nu scriu
te-aş mângâia şi din sicriu
Şi dincolo zău de mormânt
m-aş coborî doar să te cânt

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neîntrerupt

Doar c-o vioară şi c-un flaut

mă-ndepărtez ca să te caut

Doar din haiku ca de pe tron

şI-n noaptea asta voi fi domn

Nu zic nimic şi nici nu scriu

te-aş mângâia şi din sicriu

Şi dincolo zău de mormânt

m-aş coborî doar să te cânt

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diminutivând lumina lunii

Lasă-mă-n durerea mea
nu vezi cât de tare-mi place
scriu şi mai răsare-o stea
lasă-mi firmamentu-n pace

Nu vezi cât de tare-mi place
nenorocul că exist
mută cerul mai încoace
scriu mă bucur că sunt trist

Nenorocul că exist
scriu şi mai răsare-o stea
cercul tău este cubist
lasă-mă-n durerea mea

Nu vezi cât de tare-mi place
luna goală vârcolace

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 iulie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert extraordinar pentru mitralieră îngeri şi maimuţe

Cât se poate de discret
boii rag la clarinet
şi-n amurgul muzical
câinii latră la ţambal

Găina cotcodăceşte
la flaut pe englezeşte
şi măgarul sigur zbiară
încântat doar la vioară

Un motan mai ortoman
miaună doar la pian
şi-un înger din altă eră
cântă doar la mitralieră

Şi cum mie-mi place rockul
iau pana şi deschid focul

sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanul târziu

Povestea n-am putut să-ţi fiu
Din zori de zi, la răsărit,
Dar poate c-aş putea să-ţi scriu
Romanul de la asfinţit.

Poate c-a fost să ne-ntâlnim
Cumva, aşa, mai spre apus,
Să avem timp să ne iubim
Când toate grijile s-au dus.

Şi-atunci mi-am cumpărat cerneală
Şi-s dornică să scriu din nou,
Tu dă-mi o pagină, dar goală,
Eu scriu romanul cu stilou.

Chiar de-i apus, e minunat!
E cerul nostru sângeriu,
Şi tu, şi el m-aţi inspirat
Ca să încep, din nou, să scriu.

Cât eu pun suflet şi candenţă
Pe coala ce mi-o dăruieşti,
Ai grijă, tu, din neglijenţă
Să nu cumva s-o murdăreşti!

poezie de Florentina Mitrică (4 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă

Ce m-aş zbengui cu tine
doar de la ce la infinit
ca să scriu fără ruşine
c-am fost şi eu fericit

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Juan (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să scriu sonete azi

De ce să scriu sonete azi, când veacuri
De gesturi tandre-au devenit istorii,
Când melosul suavelor prigorii
A fost ucis în silnice atacuri.

Ca să mai simt parfumul fin al florii,
Să urc visări de taină în hamacuri
Şi magice săruturi din iatacuri
Să le prefac pe toate în victorii.

Ca să-mi cultiv râvnirile ascunse,
Uitate-atât sub un tărâm anost,
Prin văgăuni cu umbre reci împunse

De gândul blând, cel ce cândva a fost.
Zvârlind poveri în bezne nepătrunse,
Mai scriu sonete, ca să am un rost.

sonet de Adrian Munteanu (11 februarie 2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să scriu altfel, dacă stiloul meu ştie doar să plângă?

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

iubire,
te caut în noapte
în clipe ce dor
tu n'ai să vii sau poate o să vii
în toamne reci, târzii
tu n'ai să fii doar un sărut
mereu neînceput, ca la început
eu iţi aduc un strop de vis
nu, nu-ţi cer nimic
din şoapte line, cristaline
ţes o scăriţă către cer
să duc, să duc spre stele
iubirea, visurile mele
mă vor privi întrebător
unde e ea
ea dorul tău
şoaptă fierbinte de amor
am smuls un ciob din lună
să scriu pe trupul tău poveşti de dor
din lacrimi de iubire pictez un râu într-o privire
nu ai băgat de seamă, atunci
priveai un zbor de cuci, prin lanurile vieţii şi prin lunci
în seri târzii cobor pe malul unui râu
să caut chipul tău
în clipocitul stropilor de dor

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri ratate

Scriu că nu mai pot să tac
scriu căci aş putea să mor
ca o pasăre-n copac
înlemnită vai în zbor

Scriu căci aş putea să mor
scriu că vouă nu vă pasă
(scaunul n-are picior
însă are-n schimb o masă)

Scriu că vouă nu vă pasă
dacă-s pasăre-n copac
ori cu îngerii acasă
scriu că nu mai pot să tac

Şi când tocmai m-am născut
mor şi-o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativă la dor

O noapte da şi-o noapte nu
ghiceşte-mi dragoste doar tu

O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui

Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea

Şi nopţi în şir parcă te caut
doar c-o vioară şi c-un flaut

Doar c-un pian şi-o pianină
muzica sferelor este divină

Şi-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea

stă cineva şi-nghite sec
din setea mea
mai sorb din ape de Borsec
mai scriu ceva

mai scriu de dor nepământesc
de Anunnaki
mai scriu că nu te mai iubesc
deşi se poate

şi c-aşi veni şi azi la tine
deşi-i târziu
printre decenii şi destine
doar pot să-ţi scriu

chiar dacă cineva iar stă
şi toate trec
tu ştii o sete-n ce constă
şi-n ce un sec..

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima Moldovei cântă

Iar mi-e dor de Eminescu
şi Moldova parcă-i grea
fericit cu tot firescul
scriu ca să răsară-o stea

Inima Moldova mea

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (14 iunie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu

ştiu că mă citeşti în fiecare zi
suntem legaţi prin fire nevăzute
ale sufletului
nu ştiu cum te numeşti
nu ştiu unde locuieşti
dacă ai un iubit
sau o iubită
dar eu îţi scriu
în fiecare seară şi dimineaţă
dacă îţi aduc un zâmbet
sunt împăcată
dacă îţi aduc o lacrimă
înseamnă că în viaţa ta
ceva mai doare
poate ne vom cunoaşte
într-o zi....
nu vreau să fii dezamăgit
sau dezamăgită
nu sunt o floare
nici privighetoare
sunt o poetă
care şi-a găsit târziu vocaţia
am iubit,,, am plâns... am râs..
şi încă trăiesc
cu intensitate maximă
fiecare clipă...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul baroc

Am
să
scriu
un
poem

Despre
naşterea
triumful
şi
sinuciderea
poemului

Un
poem
recitat
demenţial

De-
un
critic
celebru
şi
blestemat

Un
critic
parodist
şi
parolist

Iată
scriu
şi
cuvintele
devin
lucruri

Tac
şi
tăcerea
devine
parodie

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, una, nu scriu pentru recenzori. Cu siguranţă, nu scriu pentru a-mi măsura puterile cu alţi scriitori. Nu scriu nici pentru a eleva minţi. La asta, se pricep toţi ceilalţi, mai citiţi şi mai aprigi decât mine. Eu scriu, ca să ajung la inimi.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asalt poetic

azi dimineaţă
m-am găsit pe mine însumi
eram străpuns de o săgeată şi gol
în camera pustiită
identic ca acum o sută de ani
ascultând în eter aceeaşi
tristeţe sfâşietoare
a poeţilor
în acest timp oamenii de zăpadă
coborau încet în pământ
iar luna
îşi săpa singură groapa
eu învârteam de o manetă
şi toată lumea se rostogolea
toţi cei de deasupra
se prăbuşeau
absorbiţi de vulcani
acum mai am cu mine doar câteva mere
şi o carte goală
în timp ce o scriu
scrisul meu
zgâlţâie lumea
iar versurile îmi şuieră pe la urechi
precum gloanţele

poezie de Ion Calotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur şi simplu

Nu mai am pe ce să scriu:
Scriu pe frunze şi copaci;
Şi-am s-o fac şi în sicriu -
Să văd, Doamne, ce-o să faci?

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibele (25 iulie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima pagină

pe ţărmul tăcerii cuvintele's goale
ştiu că am greşit şi asta mă doare
mi-e frică să strig şi glasul e mut
ora a curs
inutil, ireal
mai este timp, oare destul
uneori scriu, când nu plâng
ochii coboară alene pe-o rimă
o să vină şi rima odată
poate am îmbătrânit pe o silabă uitată
târziu, prea târziu am înţeles
că nu era nimic de înţeles
eram doar un biet muritor în lumea asta mare
dorinţa nebună ţipă şi doare
furios mă întorc către mare
dar marea mai este o mare
ştiu, va veni şi mâine o zi
atunci când eu nu voi mai fi
decât o lumânare arsă pe-o masă
ce-ţi pasă ţie, femeie
eu mor pe o pagină goală
la capăt de mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina goală

pe ţărmul tăcerii cuvintele's goale
ştiu că am greşit
şi asta mă doare
mi-e frică şă strig şi glasul e mut
ora a curs,
mai este timp, oare destul...
uneori scriu, când nu tac
ochii coboară alene pe-o rimă
o să vină şi rima odată
poate am îmbătrânit pe o silabă uitată
târziu, prea târziu am înţeles
că nu am înţeles nimic
sunt doar un biet muritor
dorinţa nebună ţipă şi doare
mă întorc către mare
dar marea-i mai este o mare
ştiu, ziua de mâine va veni
atunci când eu nu voi mai fi
decât o lumânare arsă pe-o masă
ce-ţi pasă,
eu mor femeie
pe o pagină goală
la margine de mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!