Luna devine întunecoasă apropiindu-se de soare.
proverbe chinezești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Speranța, asemenea luminii licăritoare a lumânării, înfrumusețează și înveselește drumul; și cu cât noaptea devine mai întunecoasă, cu atât ea trimite o rază mai luminoasă.
citat din Oliver Goldsmith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii
Nu pot să dorm,
Mi s-a plâns copacul;
Visez urât.
Apar în juru-mi
Fel de fel de nopți,
Și, de spaimă, pe trunchiul meu coaja
Face riduri.
Uneori mă zvârcolesc și gem,
Și atunci trebuie să mă clatine puțin
Vântul,
Ca nu cumva să mă usuc
În somn.
Dar când mă trezesc
Văd un ochi care mă pândește
În piatra de colo,
Și aud pași de groază
Apropiindu-se.
Pe fiecare frunză care mi-a picat
De-a lungul anilor
Aud câte un pas rău
Apropiindu-se.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbul
Nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Război
Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaș de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai și sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi și prin soare
Părul mamei viscolea.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbul
Orbul
nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ancoră noaptea pe fluviu
Puțin somn și multă mâhnire călătorul
Se trezește la miezul nopții și privește înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.
Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna nopțile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul cețurilor și-al valurilor,
Și n-am ajuns încă la Hang-chow!
poezie de Bai Juyi din Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, Despre mare și oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S
suntem într-o cameră întunecoasă a capului
într-un tablou din viitor în care ne pierdem mințile
foamea și gura ta dezlănțuită
mă înconjoară ca un fort puternic
iar ochiul de aragaz
îți arde în inimă strălucește deasupra patului
ca un soare mecanizat
ținem lanțul de chei
la compromisul celor două lumi
care se caută zgomotos în chiar irișii noștri
lucioși
starea de sterilitate de afară sfidează creația
și toate monstruozitățile ei
asta e limita noastră
imposibilul
țesutul nervos care se-ntinde pe moarte
ca pielea mea absurdă peste pielea ta logică
invizibilul
concreșterea aia de lumină metodică
din unghiul căreia am putea exista într-o carte
suntem într-o cameră întunecoasă a capului
care iese din cușcă
în lumea fatală în care o pastilă efervescentă
de clor se luptă cu un singur microb
prenatal - fața ta care din fața mea mușcă
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuria nu-l înțelese, dar îi întinse mâna; avea, la fel ca el, cinci degete... Îi zâmbi și o luă de mână, ușor. Porni încet, câțiva pași, în direcția din care venise. Nuria nu se mai împotrivi, nici nu-și retrase mâna dintr-a lui; merse alături de el. Așa că Lucian își continuă drumul, până în dreptul colegilor săi. Aceștia nu plecaseră de acolo. Discutau. Tăcură, când îl văzură apropiindu-se, cu o localnică de mână. Cu părul verde, tânără, înaltă, sumar îmbrăcată, ca o amazoană... Arăta bine; interesant! O măsurară cu privirile, apropiindu-se de ei, împreună cu comandantul lor...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Poezia
O emisie de cuante
de inspirație aleasă
dacă se pune în arc
devine coardă
dacă se pune în tolbă
devine săgeată
dacă se pune în teacă
devine sabie
dacă se pune în lacăt
devine cheie
dacă se pune în plic
devine mesaj
dacă se invocă
devine incantație sacră
dacă se pune în univers
devine eternă
dacă se transcrie
în cartea vieții
va fi o splendoare.
poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și cea mai frumoasă dimineață are seară întunecoasă.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spânzurat în dulcele păcat
Tu ai rămas în weekend în orașul de smoală,
Eu ascund credincioase vise la tine în poală.
Luna˗și arată bănuțul în coarne de melc,
De la sânu˗ți cu vise nu mă˗ndur ca să plec.
M˗amăgești că˗n oraș smoala devine asfalt,
Luna îmi spânzură inima în dulcele păcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot despre lună
Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,
Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mișună pe mare
Și m-adulmecă de sare.
Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.
Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna fața își întoarnă
Și mă ninge-n iarnă-iarnă.
Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, să stai și tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăratul discipol învață să scoată necunoscutul din cunoscut, apropiindu-se de maestru.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața, adun primul tău surâs ce devine soare.
citat din Jacques Salome
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul devine stea
Omul credincios,
cât trăiește pe pământ,
primește lumină de la soare.
Când își încredințează sufletul,
primește de la lumânare.
Când sufletul ajunge la cer,
primește lumina Domnului.
Devine stea.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gospodina își ia lumina de la bărbat precum luna de la soare.
proverbe daneze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginație de Florii
aștept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireșe cercei la ureche
să umblu desculță prin grădina de flori
să descarc în natură roiuri de fiori.
luna florilor dorită de îndrăgostiți
invadată de fluturi din candori răsăriți
cu parcuri pline de frumoși visători
cu râuri de speranțe printre trecători.
iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă și dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.
castanii înfloriți să zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezirea fulgului din vis
O umbră vrea să fie întuneric,
Un licurici ar vrea să fie soare,
Un fulg de nea, un anotimp feeric,
Un strop de apă se visează mare...
Dar umbra e ucisă de-ntuneric
Și licuriciul ignorat de soare,
Un singur fulg, inferior numeric,
Devine strop și se trezește-n mare...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a ramolit luna. A uitat că și ea a fost soare.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Umblă luna ca nebuna...
Umblă luna ca nebuna
Printre norii plumburii
Noaptea s-a lungit, de-acuma...
E-o vreme cu insomnii!
Frigu-n oase și în case
Ne pătrunde tam-nisam,
Zorile ivite-n ceață
Ne salută de la geam...
Scoală, sturlubatic domn,
Pune pana pe hârtie
Vreme nefiind de somn,
Pana-nvaț-o ce să scrie!
Despre lună, despre soare,
Despre nurii mici, zglobii,
Despre stele căzătoare-
E vreme cu insomnii.
La codane și vădane
Li se-aprind călcâiele,
Ca nebuna râde luna,
Rupte îi sunt frâiele.
Umblă luna ca nebuna
Printre norii vineții,
Ziua s-a topit în noapte...
E vremea de nebunii!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!