A fost scuipat capul unui pește și el a spus: "Marea întreagă n-a putut să mă ude!".
proverbe arabe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
A fost scuipat capul unui pește și el a spus: Marea întreagă nu a putut să mă spele!
proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi putut săgeta cu privirile-i scânteietoare inima oricărui bărbat cu capul pe umeri și cu mintea întreagă.
Eloisa James în Atingerea dragostei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A scuipat, fără să fi spus ceva. Să-i fi fost acesta răspunsul?
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-i unui om un pește și va fi sătul; învață-l să pescuiască și va fi sătul o viață întreagă.
citat din Lao Tse
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea și peștii
Marea este furtunoasă,
Dar în ea peștii-s acasă;
Marea e înșelătoare,
Dar în ea prinzi pește mare.
poezie de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În coadă de pește
Mi-ai vorbit în șoapte
Visul să nu-l spulberi
Și-am croit în noapte
Drum fără de pulberi.
Și-a fost vânt pe mare
A fost vreme rea
Marea în turbare
Calea a fost grea.
Valuri cât un munte
S-au pornit în cânt
Bocaporți' n punte
S-au închis de vânt.
Vântul rece-obrazul
L-a tăiat, ca lama,
Negreșit talazul
A scornit și dama
Ce-n coadă de pește
M-a lăsat firește...
La cheremul vântului!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei trei doctori de pe insulă, cei mai renumiți, au venit să mă vadă. Unul a mirosit ce am scuipat eu, al doilea a pipăit cu mâna ce am scuipat și al treilea m-a ascultat în timp ce scuipam. Primul a spus că sunt mort, al doilea că sunt pe moarte, al treilea că o să mor.
citat din Frederic Chopin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De obicei, când merg la operele de artă contemporane plec ca și cum am fost scuipat încă odată. Plec cu capul în jos, mă simt mai nefericit, mă simt mai deprimat, mai pesimist decât am intrat. Nu pentru asta vreau să merg la teatru. Ideea de catharsis a fost uitată total.
citat din Andrei Șerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toast
Aș fi putut fi posesoarea unui pașaport
Diplomatic,
Cum la fel de bine
Aș fi putut patrona o mare companie navală,
Aș fi putut intra în arbori integrându-mă
Circuitului perfect al naturii,
Cum la fel de bine
Aș fi putut împleti cosițele ințelepciunii
Trimițând-o la școală.
Aș fi putut ucide toți cerbii de zaț ai destinului
Cum la fel de bine m-aș fi putut așeza pe soclu
Ca loc de odihnă al albatroșilor,
Dar...
Prefer să-ncerc să continui să fac
Ceea ce n-aș putea!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dracula: O capodoperă! Agonia unui oraș în flăcări. Marea neliniște care precede marea liniște. A fost o agonie de mare succes!
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erau binevenite-n credința și-n a lor părere
Durerea ar fi putut crede că era durere.
Îngrijorarea că era îngrijorare.
Ele erau binevenite-n credința și-n a lor părere,
Perechea dându-și o importanță mare.
Nu. A fost nevoie ca toate zăpezile atârnând
De-acoperișul odăii lui să-și picure-întristarea,
Începând de când era doar un copil plăpând,
Pentru a se-așterne și pe capul lui ninsoarea.
Ori de câte ori acoperișul se-albea sub geana bolții,
Dedesupt capul lui în bezna din cocioabă
Era tot mai puțin negru decât catranul nopții,
O nuanță aproape de culoarea zăpezii, gri-albă.
Îngrijorarea-ar fi putut crede că era îngrijorare,
Durerea că era durere.
Dar niciuna dintre ele n-a fost tâlharul care
I-a furat părul negru, singura avere.
poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme
Aș fi dorit ca inima mea
să fi fost o plajă,
astfel ca marea
să-ți fi putut șterge
urmele
lăsate acolo.
poezie de John Green, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Șăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi.
Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărească
O balenă din ocean
Urmărea un banc de pește
Dar un peștișor viclean
Ia spus că se otrăvește,
Peștele având nu glumă
O boală gravă postumă!
Balena crezând minciuna
S-a îndreptat către mal
Dar a eșuat nebuna
Prinsă de un val normal.
Morala se-adeverește
Nu crede-n bancuri cu pește!
fabulă epigramatică de Constantin Enescu (19 martie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A prins o umbră
de pește în râul suspect de umed
apoi altă umbră de pește cu solzii
care ieșeau uneori din apă să se zvânte
la vânticelul ce făcea fente printre arinii
și salciile pletoase cum erau rockerii
când erau ei la modă și îndopați
cu toate tipurile de droguri luate
în căutarea fericirii din visul făcut scrum
nici nu-și amintește câtă umbră de pește
a prins în locul acela amorțit de plute
cârlige și ancore cu femei păianjen
femeile curățau umbrele de pește
și despărțeau cu ajutorul unui satâr
umbra de pește atât de precis încât
puteai să juri că nu era real ce vedeai
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ȋntr-o zi
i-am spus așa:
în secunda premergătoare
morții tale
tatăl tău va sparge capul
crucii de metal
armat
din flintă-n flintă
sunt copiii tăi
dar el o va face
mi-a spus așa:
el este capul crucii mele
de metal
să-nchin un pahar
pentru asta
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
"Nu putem face baie-n fața lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Și-am plecat mai departe.
Am ajuns într-un loc unde un om își urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriașe și i-o ștergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.
"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."
Și-am plecat, și-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării și-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."
Și-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă și atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare și cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.
Și sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenție unui fragment.
Am mers încă mai departe. Și într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toți.
Acesta este un puritan."
Atunci o tristețe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Și-n vocea lui.
"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns și de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."
Așa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a mă naște am fost o veșnicie întreagă nimic. De ce mă tem acum de aceeași neexistență cu care am avut o veșnicie întreagă prilejul de a mă obișnui și în care am fost deja? Nu înțeleg.
Lucian Blaga în Zări și etape
Adăugat de NICOLE COSMA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trinculo (îl vede pe Caliban): Ce să fie asta? Om sau pește? Mort sau viu? Ptiu! Miroase a pește, unul vechi și împuțit, nu pește proaspăt prins.
replică celebră din piesa de teatru Furtuna, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!