Era în privirea ta umbra unui gând nerostit. Și câteodată amurgul trăirilor intense oglindea tainele dorului în inima mea. Dorințele se izbeau de țărmul unui suflet plăpând ca o mângaiere a soarelui, copleșită de ecoul unei aventuri. Alergam amândoi prin vise. Vroiam să te ascund în mine și apoi să te gonesc într-o farâmă de amintire. Dar înainte de orice vroiam să te iubesc până la nebunie.
Andreea Palasescu (19 august 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În liniștea binecuvântată a nopții, gândurile se izbeau zgomotos de porțile unui suflet hoinar. Însă, fără umbra izbândei reveneau agale, în ecoul surd al tăcerilor. Erau lacăte mari, ruginite de amintiri, răpuse de amurgul vremurilor apuse. Aerul sărat al mărilor învolburate inunda chipul unui tainic vis. Desculță, alergam pe țărmurile dorului, căutând să te regăsesc. Fără-ndoială tu cunoști drumul spre fericire.
Andreea Palasescu (20 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc.
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc...
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acoperă-mi sufletul cu atingerea razelor stinse în amurgul unui gând șoptit. Prinde-mi într-o suviță rebelă, zâmbetul tainelor oglindite în surâsul dorințelor arzătoare. Pașește usor în poveste, lăsând urma timpului să deseneze amintiri pe nisipul cald. Iubește-mă și adormi în liniștea inimii mele, la umbra unui vis! (
Andreea Palasescu (11 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acoperă-mi sufletul cu atingerea razelor stinse în amurgul unui gând șoptit. Prinde-mi într-o suviță rebelă, zâmbetul tainelor oglindite în surâsul dorințelor arzătoare. Pașește usor în poveste, lăsând urma timpului să deseneze amintiri pe nisipul cald. Iubește-mă și adormi în liniștea inimii mele, la umbra unui vis!
Andreea Palasescu (12 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promite-mi
Promite-mi că-ntr-o bună zi,
În umbra șoaptelor târzii
Vei așeza cu grijă-n gând
Surâsul unui suflet blând.
Și de voi vrea să te opresc
Un vis frumos să-mi amintesc
Iubirea ce-o avem cândva
Promite-mi că tu vei pleca...
Promite-mi că -ntr-o bună zi
Pe calea străzilor pustii
Vom colinda printre amintiri
Ecoul vechilor trăiri
Cu brațul tău mă vei cuprinde
Și-n inimă vei reaprinde
O nebunie, dor nespus
Și-al sărutărilor apus.
De n-am să te pot alunga
Promite-mi că tu vei pleca...
Promite-mi că de-ți va fi dor
De al meu suflet călător
Vei reciti în gand, cu drag
Povestea unui vis pribeag
Iubirea ce ne mângaia
Promite-mi că n-o vei uita...
poezie de Andreea Palasescu (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era frumoasă pentru că mă iubea. Și câteodată îi hoinăream prin suflet semeț, purtând în umbra zâmbetelor târzii toată agoniseala iubirilor apuse, împletită frumos în buchetul timpului. Era a mea. Poate încă de când o dezbrăcasem prima oară de mistere, sărutându-i cu grijă chipul învelit în șoapte de dor și vise nestinse în lumina zorilor. Când o priveam, clipele se opreau din freamăt și trupul scăldat într-o dulce ispită mă trezea din moartea uitării. O rugasem să plece cu vocea mândriei, înainte ca viața să-mi scoată inima rece din robia ei.
Andreea Palasescu (15 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi cum e să-ți lași sufletul să pluteasca tainic pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizonier în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanței cu o patimă dulce, în brațele nebuniei. În chip voit, păstrează umbra pașilor tăi, într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lânga inima ta...
Andreea Palasescu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mine încă apunea soarele verilor târzii. Priveam amândoi într-un adânc infinit de gânduri în care se oglindea tainic surâsul amintirilor. Te-am închis într-un suflet flămând. Ascultam liniștea timpului și glasul tău picura veninul uirării într-o șoaptă de dor. Parcă plecasei de veacuri din povestea noastră...
Andreea Palasescu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-l puteam alunga din suflet. Îl căutam frenetic în priviri banale în care mireasma poveștilor ofilise de multă vreme. Adormeam cu același zâmbet în gând și sufletul pribeag îmi cânta dorul încetișor, dojenindu-mă. Chipul frumos se oglindea în valuri înalte care se izbeau de țărm risipindu-mi visele, dezgolindu-mă de amintiri efemere. Era câte puțin din nemurirea lui în fiecare străin...
Andreea Palasescu (18 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străbate întotdeauna calea desenată în harta șoaptelor, tăinuită într-un gând curat. Pășeste ușor ca o atingere delicată a dorului pe tâmplele ninse de apus tardiv. În final, oricât de anevoios ar fi drumul unui suflet hoinar, iubirea rămâne cel mai bun ghid.
Andreea Palasescu (28 octombrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un idol
¡Frumoasă formă, gingașă, adorată;
ține sculptura trupului tău departe
de focul unei inimi înamorate!
¡Formă ideală a unui ideal păgân!
ei, bine, forma-i doar întreaga-ți frumusețe,
divin și-omenesc se suprapun
în tine. Inima mea copleșită de emoții
capitulează, pradă unui delir nebun;
acest amor debordant care explodează-n mine,
va trăi din sine însuși și din frumusețea-n care te îmbraci.
De aceea, nu-ți arăta inima celor josnici;
iubesc eu pentru amândoi. Tu, sărută-mă și taci.
poezie clasică de Jacinto Benavente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba spaniolă.În adânc de suflet ostenit tăcerile mocneau sub vreascuri de gând fraged. Le citeai pe sub gene lacom și molcom savurându-le neputința și veșnicia trăirilor intense, dincolo de efemer. Dacă hazardul ne-ar transforma clipele de extaz și agonie, brutal și dulce, într-o înșiruire ordonată de litere, ce-ai vrea să fii?
Eu tare mi-aș dori să fiu NU. NU te mint. NU te iubesc. NU-mi pasă. Aproape de eros e fantezia asta stranie și ispitibilă a unei negații decise, menită să pătrundă efectiv în fiecare por de răsărit albastru. NU contează. Totuși ar fi un deliciu să privesc la adăpostul ironiei cum se prăbușesc toate DA-urile mincinoase, hulpave. Toate ale tale. M-aș descălța de amintiri, acolo, în liniștea străină a rațiunii, subjugându-te, îmbrățișându-ți păcatele spuse, dorurile, fericirile.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile constituie eventuale consecințe atribuite încheierii definitive a unui capitol din sumarul experiențelor noastre. Unele călătorii se sfârșesc firesc, altele însă păstrează și acum mireasma dorului blând în amurgul regretelor pustii. Uneori inima poartă razboaie, alteori iși aruncă sentimentele în calea infrângerii orgolilor. Dar cu fiecare respirație a timpului, te iubește mai mult...
Andreea Palasescu (2 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățam să ascult liniștea, vroiam să-i răpesc și clipele cele mai banale, vroiam să aud cu inima și nu cu urechile: ele adesea aud numai ceea ce le convine sau le place..
citat din Tereza Janku
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul tău mărginea timpul și acel infinit de trăiri tăinute într-o fărâmă de suflet. Era în privirea ta emoția vibrantă a unui murmur suav și mireasma răsăriturilor înghițite de vâltoarea adâncurilor nesfârșite. Atingerea ta era uneori blândă și amintea de căldura colindelor uitate în gândurile copilăriei. Alteori mocnea în inimă focul dorințelor ca o zi toridă de vară. Purtai in buzunarul cu vise primăvara vieții și nostalgia unui peisaj de toamnă târzie. Era în sufletul tău un amestec din anotimpul șoaptelor nerostite. Tu erai lumea mea...
Andreea Palasescu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te regăseam adesea hoinărind agale prin negura gândurilor târzii. Mi-era dor de mângâierea ta și câteodată visele adormeau în tăcerea zărilor albastre, asteptând răsăritul zâmbetului blând. Urmele pașilor tăi desenate pe nisipul fin oglindeau chipul amintirilor într-o dulce închipuire. Te rog, ai grijă de sufletul meu! Oprește timpul și lasă-mă să-ți cuprind inima scăldată în razele dorului, într-o dimineață senină de septembrie...
Andreea Palasescu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul trebuie prețuit pentru lecții și concluzii determinate, pentru cărămizi lipite cu freamăt de suflet, agonie și amintiri. Mai abitir are nevoie de lumina iubirii în întuneric și de surâs în vremea mohorâtă a neliniștilor lumești. Iertarea e pentru cei puternici. Nu trânti ușa cu zgomot, reproșuri și gânduri nespuse. E permis o vreme când ți-e știrbit orgoliul dincolo de limite însă marginea acestor capricii pasagere e delimitata de nevoia de a dărui. Nu luăm nimic cu noi. Plecăm singuri cu geamantanul plin de vise purtat pe umerii goi până la întâlnirea cu esența unei intense existențe. Rămâne din noi fărâma de bine dăruit, bucuria împărtășirii trăirilor care ne îmbogățesc.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am sărutat mâinile îmbătrânite de vis neîmplinit, brăzdate pe alocuri de trecerea greoaie a răsăriturilor mute. Mi-am ascuns sufletul în căușul lor. Într-o zi, adierea blândă a dorului o să-mi restituie fiorul trăirilor într-o răsuflare de clipă. Ne-am însemnat fiecare cu propria Cruce si adâncă smerenie. Dumnezeu ne era liant și pace în zbuciumul lumii din noi. Ne era punte și călăuză în aglomerația de ispite care mușcau din suflet hulpav, fără vreme de vindecare. Eram murdară de păcate și urlau în mine tăcerile necontenit.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai conteneam să-l ascult. Tăcerea mi-era răsfrântă în ecouri și noaptea pășea grațios peste clipele târzii. Avea urme de tocuri în suflet și parfumul trupurilor avute într-o doară, îi rămăsese încă impregnat în gânduri, ca o amintire savurată în taină, ca o piesă de teatru jucată pe scena vieții, fără aplauze. Purta în priviri toate păcatele, și-n palme inima mea străină de suflete călătoare, goală de sine si plină de el, până la nebunie.
Andreea Palasescu (25 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!