Frâul conduce calul, iar prudenţa omul.

proverbe italiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

prudenţă

Prudenţa este frâul pasiunilor.

definiţie clasică de Hacob Paronian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce trecură şi se depărtară de nu se mai văzură, argatul scutură frâul, şi iată că îndată şi-i sosi calul. Îi spuse ce avea de gând să facă şi ceru povaţă. Calul îl învăţă ce să facă, când va fi dinaintea vrăjmaşului. După ce luă în cap ce-l învăţă calul, încălecă şi porni şi el.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde se găseşte frâul, se cere şi calul.

proverbe româneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul călare

Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

La ora când toţi, în secunda când toţi,
bolnavi, sănătoşi, unii vii, alţii morţi,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
şi vor să încalece şi vor să se ducă
şi vor să-şi ia caii legaţi de ulucă,
o, şi-a găsit fiecare,
o, şi-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul şi călăreţul

Calul şi-a uitat calul acasă
aşa că au plecat doar potcoavele
şaua
şi călăreţul.
Calul s-a întors să se ia
dar nu mai avea potcoave
şa
şi călăreţ.
Calul a plâns
potcoavele şi-au găsit noroc
şaua a căzut de pe şa
şi călăreţul şi-a continuat drumul...

Până la urmă calul a călărit
iar călăreţul a uitat de ce a venit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul, creaţie divină...

Dumnezeu a creat calul,
Omul l-a domesticit,
Să îi poarte şeaua, carul,
Din zori până-n asfinţit...

A purtat în lupte omul,
Razboaie i-a câştigat,
O legendă îi e "domul"
Pegasului... înaripat...

Si in basmele române,
Caii jăratec mâncau,
Frângeau liftele păgâne,
Şi victorii aduceau...

De milenii, calul prieten
Omului i-a dat suflarea,
Iar acesta cu un pinten
L-a forţat să-şi dea sudoarea...

Calul cel de azi real
A rămas cam de muzeu,
E restrâns în areal
Şi supravieţueşte greu...

Unii oameni răi şi aprigi
Îl omoară cu lopata,
Alţii dur îl frecă-n chingi
Şi-l aleargă, de-l dă gata...

Iapa naşte, calul piere,
Omul astăzi vrea viteză...
Învesteşte-n Cai Putere
Şi numeşte non-geneză...

Calul-n lugul drum trăit,
Omului i-a fost ca rudă,
L-a iubit şi l-a servit,
Dar azi are viaţa crudă...

Omul i-a uitat splendoarea,
Frumuseţea, iscusinţa,
Hărnicia şi candoarea
Şi azi i-a semnat sentinţa...

Dumnezeu a creiat calul
Ca fiinţă, ieri divină,
Astăzi omu-i e rivalul
Şi-l vede... doar în maşină...

poezie de Constantin Enescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul rămase pe gânduri. El, deşi s-a întristat, dară mai mult s-a bucurat că îi aduse aminte ceea ce trebuia să facă el ca un părinte. Apoi trimise o pungă cu bani argatului. Acesta se duse şi-i dete grădinarului, sub cuvânt că el nu ştie ce să facă cu ei, ca unul ce are de toate de al stăpânu-său. Nu trecu mult şi, viind o sărbătoare, împăratul cu toţi curtenii şi bătrânii împărăţiei merse la biserică. Între bătrânii şi credincerii curţii era şi grădinarul. Numai fata cea mică rămase acasă. Argatul, văzându-se singur, descinse frâul de pe lângă sine, scoase dintr-o nucă nişte haine de aramă, din cele luate de la zâne, se găti bine, intră în grădină, sună frâul şi veni calul înşelat, dar neînfrânat şi, punându-i frâul în cap, argatul încălecă şi prinse a-şi încurca calul prin grădină. Fereastra fetei de împărat celei mici da în grădină şi ea văzu tot ce se petrecu. După ce strică grădina, argatul se duse ca fulgerul la biserică, dete calul în mâna unui om ce sta afară, ca să i-l ţie, şi el intră în biserică. Aci merse înfipt la mir, se ploconi în dreapta, se ploconi în stânga şi ieşi afară. Toţi cei din biserică se mirară de dânsul. Până şi împăratul zicea că nici el nu mai văzuse aşa voinic frumos.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţa şi dragostea nu sunt făcute una pentru cealaltă; când dragostea creşte, prudenţa slăbeşte.

citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai întotdeauna două animale de călărie: răbdarea şi prudenţa. Răbdarea te vesteşte şi prudenţa te păzeşte.

proverbe arabe
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi conduce calul la apă, dar nu-l poţi obliga să bea.

proverbe bulgăreşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Calule, ce ai? Ţi-i teamă
De nechezi cu capu-n jos?
Nu mai scuturi dârz din coamă,
Frâul nu-l mai muşti, focos.
Nu te îngrijesc eu oare?
N-ai ovăz bun de mâncare?
N-ai tu scări de aur fin?
N-ai tu hamuri minunate
Şi potcoave argintate
Şi dârlogi de ibrişin?

Spune calul, trist şi blând:
Potolitu-m-am căci, iată,
Glas de goarne-aud sudând,
Tropot, şuier de săgeată.
Şi nechez căci pe câmpie
Mult n-am să mai zburd semeţ.
Şi voios, plin de mândrie
Că am frâu şi scări de preţ,
Hamurile în curând
Mi le-or lua duşmanii toate
Şi potcoavele de-argint
Din picioare mi le-or scoate.
Sufletul cumplit mă doare
Căci trudit de-oi asuda
Au sâ-mi puie în spinare
Drept pocladă pielea ta.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul la tinereţe e ca şi calul fără frâu.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţa este forma academică a fricii, spaimă bazată pe paragrafe. Omul este singura specie la care instinctul de conservare are o dimensiune juridică.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lucrurile necunoscute nu ne bizuim decât pe instinct. Dacă acesta e mai primejdios decât prudenţa, el face de asemenea şi lucruri mai mari: ne pierde sau ne salvează; îndrăzneala lui devine uneori singurul nostru azil, şi poate că el trebuie să repare răul pe care a putut să-l facă prudenţa.

Etienne de Senancour în Obermann
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Managementul este un organ şi organele pot fi definite doar prin funcţiile lor. Ca organ specific al întreprinderii, prima funcţie a managementului este aceea de a conduce afacerea. A doua este cea de a conduce managerii. A treia – a conduce salariaţii şi munca.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul trage la traista cu ovăz şi omul la crâşma cu vin ales.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul sfârşitului

Ajuns la capătul Tuturor Vârstelor,
Cavalerul stătea pe calul lui înaripat;
Armura-i era roşie şi plină de rugină,
În inima-i nici o mâhnire nu-şi făcuse pat.
Şi-a ridicat cu-o mână viziera
De pe faţa numai piele şi os, privind departe,
Iar armăsarul a întors capul şi-a nechezat,
Neclintiţi amândoi în acea singurătate.

Nici o pasăre deasupra căderii din timp
Nu se-auzea, nici cântec de dragoste şi nici chemare;
Nu respira nici vântul:
Nemişcare.
"Eu singur şi acest sfârşit!" răcnit-a Cavalerul;
A eliberat frâul şi-a dat pinteni cu putere –
Lansând în spaţiu cea din urmă provocare:
Şi tăcerea a rămas tăcere.

poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tupeul are un ochi închis, iar prudenţa are trei ochi deschişi.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Tupeu , prudenţă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul bun câştigă fânul, calul rău pintenul.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conduce bine cel care conduce mai puţin.

citat din Lao Tse
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!