Moarte virtuală

Îngerii citesc pe faceboock
Doamne, sau e doar vrăjală?!
Sună-n ceruri trâmbiţi stranii
Dintr-o lume virtuală?!

Vezi plutind spre transcendenţă
Candele nutrind ca-n zare,
Într-o lume decadentă
Să găsească împăcare?!

Vezi în chipurile cele
Statice şi fără rid,
O speranţă pentru mâine?!
Vezi vreodată vreun motiv?

Pentru care-această luptă,
Bloguri, pagini, chat, ori temeri
E reală?! Tu, ascultă
Om! Cu omul vrei să semeni?!

Android, ori smarth robotic,
Nu-ţi da timpul spre vânzare!
Nu te pierde! Ce haotic,
Virtual şi lent se moare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diagnostic, II : Tumori / Tu mori...

Vezi, Doamne, nu-Ţi port nicio ură
Şi nu mă las învins acum de boală;
Privesc spre ceruri şi mă-ndură
Norii negri, copleşiţi de îndoială?!

Vezi, Doamne, toate nu mai au niciun preţ,
Visele ard albul orb din medicamente;
Privesc spre ceruri, cu teamă-mi învăţ
Incertitudini noi, stări groaznice, ardente?!

Vezi, Doamne, mi s-a-ncuibărit în sufletul rece
Trăiri de care astăzi îmi sunt de dor;
Privesc spre ceruri, şi ploaia mă-nţelege,
Numai Tu uiţi de mine; de ce mă laşi să mor?!

Vezi, Doamne, sunt spre sfinţenia Ta
Şi rug şi flacără şi cruce şi abis;
Învăţ din toate câte poate lacrima sfărâma,
Învăţ din toate în câte nu-s cuprins?!

Vezi, Doamne, toate se pierd în timp
Captive devin amintirile, topiri în gol;
Martire gânduri fără de aure şi nimb...
Of, de Viaţă, de Viaţă, mi-e tot mai dor!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa mare

a venit greu a
nul ăsta
ai stat pregătit două luni
o să faci saltul în copaci
după fructe în livada bucşită
cu
de toate pentru sălbăticirea ta
te joci de-a tenisul mondial
cu panatta sau borg
lobezi mingea în perete
pleata strânsă cu o pamblică
a
cum semeni cu guillermo vilas
vezi gloriosul drum spre glorie
te vezi urcând în top
o vezi şi pe ea - începi proba
de dat înapoi de jocul
cu păpuşi faci ori
ce zicea ea - şi vrei să fii
(?!) numai lângă jucăriile ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosteşte Speranţă...

Rosteşte Speranţă când luna e nouă
şi fir de păianjen în tremor sfinţit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând aţipit.

Rosteşte Speranţă când mărul dă-n roade
şi gândul ţi-l pune pe un colb de stea,
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.

Rosteşte Speranaţă când frânt este zborul
şi vezi cum se zbate pleoapa în zare,
rosteşte Speranţă şi-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.

Rosteşte Speranţă când pacea-i stăpână
şi vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoţând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.

Rosteste Speranţă pe-un ascuns regret,
rostirea o pune pe visele-nvinse,
rosteşte Speranţă şi ascultă atent
sărutul răzvrătit pe buzele stinse.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec clipele!

Vezi clipele cum trec? cum trece timpul,
De ce să treacă oare fără rost?
Căci mâinile le va-nchide înserarea
Şi vom uita de mâine tot ce-a fost...

Ce rost să plângă alţii? Lacrimi oare
Nu am vărsat şi noi în veci, cândva?
Zâmbiţi acum când soarele răsare
Căci în curând poate se va-nsera.

Şi dincolo de noapte nu va fi
Decât o albă noapte-ntunecată...
Trăiţi acum, cât mai puteţi trăi.

Cu noi, aici o lume se închide
Şi dincolo de ea e infinitul
Acolo n-o să vezi nimic în zare
Căci tot ce vezi s-atingi este sfârşitul.

Dar nu te teme şi toţi vom fi acolo
Golul cu gol se umple până când
Răpuşi, umili, nu vom ruga iertare
În suflete, în vise şi în gând.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuziunea lumilor

Am fuzionat cu lumea vie -
O lume moartă pentru care
Mormintele s-au deschis...
Sălăşluieşte în vis
Dublura eului meu,
Ori poate sunt propria fiinţă
Ce s-a desprins de cochilia cunoaşterii
Spre a se întrupa
Într-o altă identitate.
Şi atunci cine sunt?! Ori unde?!
Ce realitate m-ascunde?!
Imaginea ce se ascunde în ape,
Ori cerul ce a făcut din om cumpănă între
Două infinituri secunde?!
Luceferi pe câmpul cerului sfânt...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SMS

Mi-ai scris că nu mă vezi la mall,
Că nu mă vezi la catedrală,
Că fără mine parcu-i gol,
Că nu mă vezi mergând la sală.

Că nu mă vezi la vreun protest,
Că nu mă vezi pe bulevarde,
Că de la est şi pân' la vest
M-ai căutat, şi nu-ţi mai arde...

Din ziua când te-am invitat
În parcul mare, lângă gară,
Regret enorm c-am evitat
Să-ţi spun că locuiesc la ţară.

poezie de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La lansarea on-line

Vezi? Sună bine-n mintea lor,
Dar pe-o eroare se bazează,
Căci cărţile confraţilor,
Doar virtual se mai lansează.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-te!

Priveşte-te-n oglindă, căci trebuie să ştii
Dacă eşti tu acela ce vrei mereu să fii!
Priveşte-te o clipă-n oglindă şi te-ntreabă
Dacă eşti tu haotic sau lumea ţi-e beteagă!

În goana ta nebună, fantasmele lumeşti,
Cu ochii necredinţei, plini de dorinţi, priveşti.
Închide-te în tine şi ochiul tău carnal
Fă-l penitent în suflet, pentru o zi măcar!

Supune-te, privindu-l croind transcendental
Betele de lumină, regatului astral...
Şi vezi! Eşti tu acela, ori gândul te înşală...
Ori te-a cuprins în lanţuri condiţia umană?!

Priveşte-te-n oglindă! Fii lagărul de voci
Ce spiritul luminii, în clopot, îl invoci...
În dedublarea celui ce stă ascuns în tine,
Fii îngerul iubirii şi vino lângă mine!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă parlamentarilor...

Vezi, la oala cu smântână
Cum se-avântă azi, motanul?!
Vezi cum lună după lună,
Toacă bani parlamentarul?!

Vezi flămândul corb cum urlă
Împroşcând mereu injurii?!
Unde-i, unde-i caşcavalul?!
Liniştiţi... îl papă unii...

Vezi? Sunt vulpi pândind în coadă
O greşală, apoi sar...
Sar la gâtul omenirii
Şi de nicăieri apar...

Toţi vor bani... lichizi... Ori poate
Vile mari în Cotroceni...
Vor maşini.... mulţi cai putere...
Dar teren la Ungureni?!

Opozanţi sau neam integru,
Pentru un ciolan mai mare,
S-au înscris acum vreo lună
La Europarlamentare.

Iar noi, piele doar... şi oase,
Nu avem servici, nici casă,
Poate nu avem ce pune
Pruncilor flămânzi la masă.

Ce ne pasă nouă dacă,
Vulpi sau corbi, ori porci sau lupi,
Cum i-a botezat poporul,
Dorm cu roiul lor în stupi?

Toate trec... Şi-n agonie
Este biet popor român,
Turmă păşunând lumina
Şi mereu fără stăpân...

Se va scrie în istorii
De istoria prezentă...
Biata naţie română
În durere penitentă!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă parlamentarilor...

Vezi, la oala cu smântână
Cum se-avântă azi, motanul?!
Vezi cum lună după lună,
Toacă bani parlamentarul?!

Vezi flămândul corb cum urlă
Împroşcând mereu injurii?!
Unde-i, unde-i caşcavalul?!
Liniştiţi... îl papă unii...

Vezi? Sunt vulpi pândind în coadă
O greşală, apoi sar...
Sar la gâtu oemnirii
Şi de nicăieri apar...

Toţi vor bani... lichizi... Ori poate
Vile mari în Cotroceni...
Vor maşini.... mulţi cai putere...
Dar teren la Ungureni?!

Opozanţi sau neam integru,
Pentru un ciolan mai mare,
S-au înscris acum vreo lună
La Europarlamentare.

Iar noi, piele doar... şi oase,
Nu avem servici, nici casă,
Poate nu avem ce pune
Pruncilor flămânzi la masă.

Ce ne pasă nouă dacă,
Vulpi sau corbi, ori porci sau lupi,
Cum i-a botezat poporul,
Dorm cu roiul lor în stupi?

Toate trec... Şi-n agonie
Este biet popor român,
Turmă păşunând lumina
Şi mereu fără stăpân...

Se va scrie în istorii
De istoria prezentă...
Biata naţie română
În durere penitentă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne,-ai uitat de mine?!

Doamne,-ai uitat de mine?!
Traiul nu mi-e uşor!
O ultimă dorinţă mai am -
Aş vrea să mor!
Să nu cunosc durerea...
Păcatul morţii crude
Să-l simt cum mă pătrunde!
Să-l simt cum mă ascunde!
Vuieşte a furtună în mine, nedreptatea.
Cu limbi usturătoare,
Iubirea de copii
M-aruncă în uitare...
Tu nu-mi vezi suferinţa,
Ori m-ai uitat,
Ori poate
Nu-ţi mai doreşti să ştii!
Mă leg cu suferinţa
De-ami duce pân' la capăt
Această umilinţă,
Dar Doamne, nu-nţeleg
De ce atealacrimi?!
M-am poticnit în ura
Şi-n neputinţa firii
Pământului întreg.
Balanţa vieţii mele înclină spre pieire,
Zadarnic rugi, mătănii,
Nimic n-am câştigat!
Destinu-i îndărătnic!
Sunt drum spre risipire
Şi pumnul de ţărână
Prea grabnic întrupat.
În lut trimite-mi Doamne
Durerea mea şi lutul,
De ştii că în lumină
Nu vrei a mă scălda!
Cu braţele deschise mă va primi mormântul
Şi-n umbre şi-n uitare
Mereu mă voi afla.
Singurătate, teamă, amar şi suferinţă,
Cununi de flori şi lacrimi
Mă vor zidi-n mormânt.
Calvar - prohod intrării
Mele în nefiinţă,
Mistuitor şi jalnic,
Fără de mângâieri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Vezi ceasornicul cum bate?! Parcă nu se mai opreşte...
Călător şi zi şi noapte, cu secunde se hrăneşte,
Şerpuieste prin clepsidră, căutându-şi matca-n care
Într-o zi să poposească, obosit de-atâta jale.

Simţi sub paşii tăi ispita străduielnică să treacă -
Un fior, mireasmă dulce, lină, curgătoare apă...
N-ai habar că timpul trece, nins la tâmple mergi spre mâine
Fulger risipit în zare, trudind doar pentru o pâine.

Sfidător ne bate ceasul către trecerea finală...
Metamorfozaţi în sine, cei din noi grăbesc să moară.
Se ascund în întuneric, în a sufletului matcă
Şi împovăraţi de jale, îşi propun de-acum să tacă.

Numai clopotul vorbeşte, numai lacrima străină
Vine să-ţi mai ude gândul strâns manunchi la rădăcină.
Doar o cruce de povară scrijelit, purta-va încă
Taina unei vieţi pierdute în prăpastia adâncă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăla mic

Ăla mic, nu te da mare
Că se sperie tramvaiul
Şi-ai să vezi tu halimaiul
La ieşirea din parcare!
Că sunt bune sau sunt rele
Slovele, ştie doar timpul
Dacă nimeresc olimpul
Că vin ploi ca să le spele:
Ori coclesc, ori strălucesc
Fiecare după un firesc.
Dacă nu-ţi aduci obol
Jertfa ta la o statuie
Te-nvârteşti, îi dai ocol
Şi-apoi pleci, laşi locul gol
Şi-ai scăpat fără cu-cuie;
Nu-ţi mai scărpina buricul
Că devii şi mai ridicul!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi rîul...

Să vezi rîul lunecînd pe rîuri
iar lumina pe lumine
Oh, ce lacrime senine
cîte ape peste ape.
Să vezi cerul traversînd
numai ceruri înstelate
O, ce moarte în curînd
fi-va-vor departe
Şi să-l vezi pe omul tristul
cum îşi înconjoară bustul
să vezi limba cea secată
şi mai cuminţeşte gustul
Totul aleargă pe totul
doar nimica stăpînind
cu o gură mare lată
surîzînd.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori vezi un om de succes, vezi gloria publică, niciodată sacrificiile private făcute pentru a o obţine.

citat din Vaibhav Shah
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand te plimbi cu izoleta
Nu dai bani ca la taxiu,
Dar până să vezi ştafeta,
Ai plămâni ca-n Cişmigiu.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici Dumnezeu nu ar fi fără poveste

şi chiar dacă ar exista
în lipsa cuvintelor
ar fi mult prea puţin
într-o lume neştiutoare
.......................
precum un fum
în lipsa focului
ori ca o iubire
nerostită
.......................
povestea e primul pas spre neuitare
ca prima dăltuire
ori ca întâia mâzgăleală
pe un perete mort
într-o peşteră vie
de la stânga spre dreapta
sau aiurea
altfel nici timpul nu s-ar fi lăsat prins
într-o clepsidră
de unde să cearnă poveşti
după poveşti
la nesfârşire
ca într-o mie şi una de vieţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străin de mine, străin de tot

Străin de tot...
Străin de mine,
Străin de tot,
De viaţă,
De fiecare loc;
Sunt un pion mobil,
În mâinile ale cărui destin,
Mă aflu şi suspin...

Dar nu mă plâng,
Încerc să depăşesc frontiere,
Nu-mi impun limite.
Sunt victima unei vieţi, deşi,
Am fost nevoit să decid,
Să dezertez ori
Să mă pierd lucid.

Sunt gata să plec,
Privesc în urmă,
Nu am nici un regret;
Sau poate că
Totuşi am,
Renunţ la puţinii prieteni
Pe care îi mai aveam.

Scot din buzunar
Un bilet spre o destinaţie,
De care nici nu am habar
Am cu mine o valiză,
În ea, paşaportul fără viză.

Sunt un dezertor într-o lume,
Ce pentru unii ca mine,
E un refugiu pentru ziua de mâine.

Mă plimb pe artera principală,
De-a lungul unei străzi
Ce duce spre gară,
Dar gara e goală,
Doar câţiva mai mişună pe-afară.
Cred sau doar presupun,
Că sunt oamenii,
A unei vieţi fără stăpăn.

Trec pe lângă ei,
Mă privesc umil
Cu zămbetele şterse.
Nu mai au cuvinte
Să mai spună:
"Merit o viaţă mai bună!"

Aştept pe peron,
Găsesc un ziar aruncat
La intâmplare
Răsfoiesc pagini,
Citesc doar titluri
Încărcate de valoare.
Sunt genul care se afundă în esenţă
Nu prefer o reală consistenţă.

Mi-a sosit trenul,
Trebuie să plec.
Privesc pe geam,
Cum mă îndepărtez,
Dar nu regret.

Sunt conştient că las tot,
Dar nu pierd nimic,
Din ce am avut
Sau ce-am fost,
Sunt călător prin lume,
Îmi caut un rost
Anii trec unul câte unul
Pierd lupta cu timpul
Pierd trenul ‘speranţei'
Poate ultimul.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori

De câte ori să îţi mai spun
Că te iubesc ca un nebun
De câte ori să mai cerşesc
Iubirea ta ca dar ceresc

De câte ori să mai adorm
Ca să visez de tine-n somn
Şi umbra ta s-o strâng la piept
De-atâtea ori am să te iert

Atâta timp cât voi trăi
Te voi iubi fără să ştii
Chiar şi atunci când am să fiu
În lanuri verzi sau în pustiu

De multe ori n-ai să mă crezi
Sau poate n-ai să mă mai vezi
Eu te privesc în zi şi noapte
Mă rog de bine să ai parte

De atâtea ori când o privesc
Mă văd cu ea într-un duet
Şi nu mai vreau să irosesc
Doar simple versuri de poet

De câte ori ai s-o mai vezi
Tu trecătorule celest
Să-i spui că am jurat pe veci
Numai pe ea să o iubesc

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, oricine ai fi

Omule, oricine ai fi,
Vine şi la tine o zi.
De eşti bogat sau sărac
Şi tu vei fi judecat.

Oricâte conturi ai bancare
Să ştii: eşti numai o suflare
Şi acele conturi nu-ţi slujesc
De suflet de nu te îngrijeşti.

Căci sufletul-n viaţa ta,
Are nevoie de ceva
Ce poate tu nici nu gândeşti
Sau poate vrei să îl răneşti?

El vine de la Dumnezeu
Spre El tânjeşte tot mereu.
Şi atunci când tu te-ai împăcat
Cu Dumnezeu de-a devărat,

Să vezi ce suflet mare ai.
La conturi mari ce le visai
Importanţa tu nu le mai dai
Căci sufletul îndrepţi spre Rai.

Şi-ncepi apoi a te-ntreba
De unde vii
Unde-i pleca
Ce sa-ntâmpla cu viaţa ta.

Iar sufletul te va-ndrepta
Să mergi şi tu la Golgota.
Căci viaţa cineva şi-a dat
Să ai iertare de păcat.

Să vezi sufletul chinuit,
Ce bucurie a primit
Căci nimeni nu ţi-o poate da
Doar El, Isus din Golgota.

Ori eşti bogat, ori eşti sărac
Tu Domnului să-i fii pe plac
Căci banii nu-ţi pot garanta
Căci vei ajunge-n Slava Sa.

poezie de Elena Fărăgău (21 ianuarie 2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!