Rondelul reîntâlnirii

Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici...
Amintiri veneau ca năvală,
Iar noi ne priveam enigmatici.

Aveam şi profesori simpatici,
E adevăr, nu-i vreo greşeală.
Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici.

Zgomotoşi, intrat-am în sală,
Nu ne credeam singuratici,
Eram reuniţi în clasa liceală
Şi visam cu ochi extatici...

Ne-alunecă gândul spre şcoală.

rondel de Ioan Friciu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la şcoală

Toţi cu tărtăcuţa goală,
Se-ngrozesc, fir-ar să fie,
S-ar întoarce iar la şcoală
Cu o falsă... bucurie.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greviştilor din învăţământ care spun că-i doare de elevi şi şcoală

Dacă de şcoală şi elevi vă doare
Şi nu vreţi să vă pierdeţi din prestanţă,
Eu mi-aş permite-o singură-ntrebare:
De ce nu faceţi grevele-n vacanţă?

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castanii înfloriţi

Pe când vecinii se-ntrebau,
Eram doi tineri fericiţi
Ce mână-n mână se plimbau
Pe sub castanii înfloriţi.

Noi lacom ne sorbeam din ochi,
Eram de vrajă aburiţi,
Făceam descântec de deochi
Pe sub castanii înfloriţi.

Zburdam ca mieii pe imaş
Pe şotii doar eram croiţi
Fugeam la gândul "prinde-te-aş
Pe sub castanii înfloriţi"!

Şi ne-ntâlneam ades pe drum,
Eram iubiţii mult doriţi,
În urmă-ne lăsam parfum
Pe sub castanii înfloriţi.

Credeam în fericire şi
Vrăjiţi, păream desăvârşiţi,
Până ce vrajba ne ieşi
Pe sub castanii înfloriţi.

Nici nu mai ştim ce troglodiţi
Din ce meleaguri reveniţi,
Fac să visăm, îmbătrâniţi,
Pe sub castanii înfloriţi.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Hoinăream prin oraşul tinereţii
Purtat de amintirile trecute,
Despre iubiri încă ne-ncepute
Înflorite-n pragul bătrâneţii.

Pica pe frunte roua dimineţii,
Gândul mi-l scotea din vălmăşeală,
Îl arunca spre anii mei de şcoală
Ce mi-au dăruit noi sensuri vieţii.

Să nu rămân o victimă tristeţii
Mai hoinăresc pe vechea promenadă,
Dar e târziu... şi cine să mă vadă?
Nu-i ţipenie de om pe stradă...

Doar singuratici paşii mei răsună
Pe sub feeria clarului de lună...

sonet de Ioan Friciu (31 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru profesor

A face-n şcoală educaţie
E onorant apostolat,
Sunt ore-n şir de meditaţie
Ş-un vraf de cărţi de studiat.

De nimeni nu-i aplaudat,
Chiar pentru marea lui vocaţie,
Dar face-n şcoală educaţie
Ca onorant apostolat.

Îl salutăm cu veneraţie,
Nu-i niciodată adulat,
Se bucură de adniraţie
Că e spre studiu aplecat,

Să facă-n şcoală educaţie.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza faptului că jucam când eram în şcoală, eram văzută ca o proscrisă ratată. În plus eram cea mai slabă elevă.

citat din Liza Weil
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

profesori vorbind
tabla scrisă cu cretă -
elevi la şcoală

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi de şcoală

Frunzele ruginii cad lin pe pământ,
Strugurii s-au copt în via bătrână,
Copacii se leagănă uşurel în vânt,
Copiii merg spre şcoală de mână.

Sună clopoţelul pentru întâia oară,
Copiii cu pasul vioi merg înspre clasă,
Unde-i aşteaptă doamna profesoară,
Salutându-i pe prichindei bucuroasă.

Copiii stau în bănci, cuminţi, zâmbitori,
Entuziasmaţi de această zi specială,
Dorind să devină curând elevi silitori,
Ce minunată este prima zi de şcoală!

poezie de Paul Aelenei Jr. din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua cu silă

Ploua cu silă! Un fel de ploaie din pântec.
Eram o păpădie pusă în slujba pământului..
Nimic!
Veneau albine.. le suflam
Veneau furnici.. le răsuflăm
Veneau oameni... îi suflam
Veneau copiii de oameni
îi răsuflăm..
Eu eram bine!
Ei erau bine!
Eu eram eu
Ei erau ei
Noi eram.
Nu eram!
Nu eram!

Nu
eram
noi!
Ploua cu silă! Un fel de pântec de ploaie
Şi noi nu eram siguri
că noi
eram noi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox educaţional

În conjuctura actuală,
S-a constatat c-avem în şcoală
Elevi de-a dreptul eminenţi...
Dar şi profesori corigenţi.

paradox epigramatic de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

Eram şi tineri şi nătângi
Dar nu era ieşit din fire
Să râzi, apoi iute să plângi,
Nepricepând ce e iubire.

Eram frumoşi, cu ochi senini
Şi vise ce zburau departe
Dar cui puteai să te închini
Să-ţi dea şi aripi să te poarte?

Stângaci eram noi mai mereu,
Ne mai rupeam iubirea-n coate,
Spuneam că tu, spuneai că eu
N-aveam într-un nimic dreptate

Dar eram noi, oricum eram
În toată lumea asta plată,
Îţi eram trunchi, îmi erai ram,
Ne înflorea iubirea toată.

Nu-nţelegeai că nu pricep
Că şcoala vieţii nu se gată,
Când am trecut, iar s-o încep,
Al meu ar fi cuvântul "iartă".

Amar acum acest "eram"
În gura ce rostea odată
Acelaşi "te iubesc" balsam
Ce n-a fost dat să se mai poată.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit împreună

eram sublimi, dar oarecum pragmatici
mergând spre steaua nordului, adiacent,
fiorduri mari le străbăteam galactici
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi în salturi colosale
şi copleşiţi de pasul inocent
prin sfere în rotaţii abisale
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi pân-la perfecţiune
priveam în urmă, meteoric, indecent,
cum geometric soarele apune
şi-apoi răsare-n noi incadescent!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică epigramei "La şcoală (de Ziua Educaţiei)" de Petru Ioan Gârda

Şcolarii vin cu drag la şcoală,
Pe culmea nepăsării urcă,
În drum spre şcoala ideală...
Doar că profesorii-i... încurcă!

epigramă de Janet Nică
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce învaţă mai întâi un elev când merge la şcoală?

Drumul spre şcoală.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum eu nu am considerat lucrurile ca pe o opţiune... Faptul că eram la Bucureşti pentru mine era ca o binecuvântare. Foarte puţini părinţi îşi permit luxul de a-şi da copiii la o şcoală din Bucureşti. Or, nici nu putea să-mi treacă prin minte gândul să renunţ.

Adela Popescu în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi de şcoală

Spre şcoală păşesc minorii
Îmbrăcaţi să fie-n TREND,
După ei... Învăţătorii
În ţoale din SECOND HAND.

epigramă de Grigore Tunşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, de la vârsta de cinci ani, - aşa mi s-a spus mereu - eram cam inteligent. Am intrat în şcoală cum intră leul în cireadă: o mănâncă toată. Singurul lucru pe care nu l-am putut face în şcoală a fost idioţia parţială, plastică: nu puteam desena un ou.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Langdon: Istoria arată că Iisus a fost un om extraordinar, o sursă de inspiraţie pentru oameni. Atâta tot! Acestea sunt toate dovezile necesare. Dar... când eram copil... când eram în acel puţ despre care ţi-a povestit Teabing, credeam că voi muri, Sophie! Ceea ce am făcut, a fost să mă rog. M-am rugat la Iisus să mă ţină în viaţă ca să îmi pot vedea părinţii iar, să pot merge iar la şcoală, să mă pot juca iar cu câinele meu. Câteodată mă întreb dacă eram singur acolo jos. De ce Iisus nu putea fi tată, dar să şi facă toate acele miracole?

replică din filmul artistic Codul lui Da Vinci, după Dan Brown
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevi la barul de lângă şcoală

Obosiţi de-atâta carte,
Pe când orele-s în toi,
Merg şi ei, că nu-i departe,
La o pipă, la un ţoi...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (4 ianuarie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia noastră

Eram deja demult în gândul tău
Iar tu erai zeiţă pentru mine
Nu ne-ntrecea iubirea niciun hău
Sau cele mai înalte culmi alpine.

Eram sedus, eram îndrăgostit,
Eram cum alţii n-ar putea-nţelege,
Eram şi cucerit şi fericit,
Eram deasupra de uman sau lege.

Priveam în jur ca de pe-un ring de dans
În care noi dansam o melodie,
Iar viaţa noastră, dulcele balans,
Era doar pas în doi şi armonie,

A fost atunci şi nu s-a terminat
Căci melodia noastră e eternă,
Revine în surdină, repetat,
În variantă nouă, mai modernă.

În noaptea ce-a trecut, iar am dansat
Ca într-un ritual, ca-ntr-o poveste
În care eu, ca prinţ, te-am invitat,
Privind în ochii-ţi cu luciri celeste.

Pluteam cu tine-n braţe şi-mi doream
Ca ţărmul să rămână-n depărtare,
Se terminase dansul, dar păream
Sub vraja unui răsărit, la mare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!