Rondelul călătoarei

Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au şoptit în vis, s-o facă.

Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă.

Când tinereţea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ş-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.

Iar a pornit pe "drum de fier".

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul asfinţitului

În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă,
Înserarea cade pe câmpie
Şi totu-n negru se –mbracă.

Zorii zilei au să prefacă
Întunecimea nopţii în feerie...
În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă.

Oricui ar trebui să-i placă
Sângerii apusuri să tot fie,
Nenumărate şi-n vecie,
Iar viaţa încă să nu treacă

În asfinţit, o dâră sângerie...

rondel de Ioan Friciu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de noapte

Eu sunt acel pe care l-am visat,
L-am cautat si-am vrut sa-l nascocesc,
Ca prin gunoiul meu cel omenesc
Sa treaca raza, ager si curat.

Acel ce-atinge neatins noroiul
Si poate duce drum si peste cer
Si sa ramaie fier de este fier,
Rugina-n el sa nu-si puie altoiul.

Sa nazuiasca-n marmura schimbare,
Singuratatii, de sus, de stalactit,
Fiind cu toate-n veac nepotrivit
Si aripile fiindu-i vesnic calatoare.

Eu stiu tacea cand visul a murit,
Si-n toata clipa-nalt cate-o statuie
Tacerii, pe un drum ce suie
Neispravit.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecere

Pe un drum prăfos de ţară
Trece ţanţoş o fanfară
Cu alămuri şi timpane
Iar în zbor trec avioane.

Atmosfera e festivă
Trece şi-o locomotivă
Deşi drum de fier nu este
(dar asta-i altă poveste).

Dobitoace diferite
Mai isteţe, mai tâmpite
Aşteptând ziua să treacă;
Ici un cal, colo o vacă.

Vacă suprarealistă
Nu dă lapte şi e tristă
Tristă e că toată vara
N-a văzut trecând fanfara.

E şi tristă şi hazlie
Poartă frac şi pălărie
Stă ca un planor pe pistă
Doar e... suprarealistă!

Când trecui şi eu pe-acolo
(ştiţi, aveam un joc de polo
de jucat), văzui fanfara,
Calul, vaca, căprioara
Viezurele, ursul brun
Tot alaiul, cum vă spun
Şi cu dânşii împreună
Petrecui o săptămână.

poezie de Mihail Mataringa (2 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar timpul vechi de căldărar...

Pe nicovală-n fum de jar,
Când bate foile de-aramă,
De sub ciocan parcă răsar
Galopuri care-n stepă-l cheamă...

Dar timpul vechi de căldărar
Pierdut e-ades sub coviltire
De pe căruţele ce rar
Mai poartă-a şatrei rătăcire.

Iar azi iubiri de drum dispar
În cer croit din foi de-aramă,
Născut pe-un fier din care sar
Micuţe stele fără mamă.

Un cer întors este acum
Căldarea lui, care-n adâncuri,
Adună rătăciri de drum,
Cu-ai şatrei cai fără oblâncuri...

poezie de Pavel Lică din Sunt rom, ţigan de vreţi, dar OM
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E călătoare! A ieşit din muşuroi furnica şi-a pornit, cum face în fiecare dimineaţă, a pornit să vadă lumea... Ea ştia că ochii duc şi mintea întoarce; că, văzând multe, ştii destule şi ai de unde da şi la alţii. Şi ce fericire să călătoreşti dimineaţa, în revărsatul zorilor, când iarba e proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare, şi când pe cer se prelinge lumina ca o undă de aur. Ş-apoi dimineaţa priveşti altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu-ţi sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap şi porneşte la drum.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea... unui judecător

Şi a pornit pe-un drum, departe,
Să-i facă Dumnezeu dreptate,
Pe când, în viaţă, s-a văzut,
El... nimănui nu i-a făcut.

epigramă de Ion Cuzuioc din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea a pornit la drum

Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec uşor,
Azi te naşti, mâine eşti adolescent,
Apoi te îndrăgosteşti, simţi gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toţi murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viaţă,
Altfel viaţa nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitaţi,
Tot o formă de viaţă, nu ştim nimic despre viitor,
Vor şti alţii, este marea ştafetă a vieţii,
Fără studii, tratate, doar poezie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui hoţ de fier vechi

A furat în veselie,
Iar aici, ca-n carnaval,
A ales capac să-i fie
Cel de... gură de canal!

epitaf epigramatic de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa s-a ridicat şi a pornit iar la drum. Vai, picioruşele ei erau obosite şi zgâriate! De jur împrejur era urât şi frig. Crengile pletoase ale sălciilor erau galbene şi frunzele cădeau smulse de vânt şi numai porumbarul mai avea poame, dar nu erau bune. Şi când Gretchen a încercat să mănânce din ele, i-au făcut gura pungă de acre ce erau. Trist şi urât era în lumea largă!

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aud colindători pe drum

În noaptea sfântă de Crăciun
Se-aud colindători pe drum.
Văd fereastra luminată
Şi strigă la noi, la poartă:
-Gospodari, primiţi colindă?
Atunci, noi ieşim în tindă
Şi primim până în zori,
Cete de colindători.
Ne urează sănătate,
S-avem pe masă bucate.
Iar în anul care vine
Să ne fie şi mai bine.
Când termină îi cinstim
Cu plăcinte şi cu vin.
Apoi le urăm drum bun,
Şi, în noaptea de Crăciun,
Să colinde întreg satul
De la un capăt la altul.
Îngerii să-i însoţească
Şi Isus să-i ocrotească.
-Mulţi ani! vouă gospodari!
-Mulţumim. Să creşteţi mari!

poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui saltimbanc

Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nşele
scotea luceferi din pingele,
grădini de flori din cozoroc.

Ştiam că-s mofturi şi vopsele,
plecam şi suduiam cu foc.
Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nşele.

Plecam şi iar veneam la ele,
şi ne rugam, vrăjiţi de joc,
să ne mai facă flori şi stele
Un saltimbanc pornit să-nşele,
ca-n orice fel de iarmaroc.

rondel clasic de Radu Gyr
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul

Călare şi tăcut, mascatul cavaler,
Dezastrul, m-a străpuns cu suliţa de fier.

Şi sângele-mi ţâşni cu-o roşie vigoare,
Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.

Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,
Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.

Şi cavalerul Dezastru veni aproape,
Descălecă, mă-atinse pe pleoape.

Prin rană degetul metalic şi-l petrece
Pe când cu vocea dură-enunţă a sa lege.

De degetul de fier abia atinsă, iată
O inimă am iar, trufaşă şi curată.

Şi credincioasă curăţiilor divine,
Bătu iar inima poruncilor în mine.

Stam tremurând şi necrezând şi ameţit,
Cum e un om ce cu vedenii-i dăruit.

Dar bunul cavaler, din nou încălecat,
Se-ndepărtă, făcându-mi blând un semn din cap

Şi îmi striga (mai aud încă glasu-i rar):
"O dată-n viaţă-i cu folos Prudenţa, dar!"

poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh! Suzana

(Solo) Am plecat din Alabama
Cu banjo-ul subsuoară
Şi o tai spre Louisiana
Să îmi văd iubita iară.
A plouat întreaga noapte,
Când m-a pornit la drum dorul din sânge,
Apoi arsiţi peste poate –
Dar tu, o, tu, Suzana, nu mai plânge.

(Corul) Oh! Suzana, nu mai plânge din rărunchi,
Mă întorc din Alabama cu banjo-ul pe genunchi.

(Solo) M-am căţărat pe un bampor
Ş-am coborât un râu cu valuri multe,
Avea lămpi mari luminate de Electric,
Ş-au murit cioroi cinci sute;
M-au urmărit câţ'va buhai ş-apoi nişte călăreţi,
De am crezut că viaţa mi s-o stânge;
Cu ochii-închişi, aşteptam să mor printre scaieţi –
Dar tu, o, tu, Suzana, nu mai plânge.

(Corul) Oh! Suzana, nu mai plânge din rărunchi,
Mă întorc din Alabama cu banjo-ul pe genunchi.

(Solo) Am avut un vis noaptea cealaltă,
Când ţâpenie-n jur nu se clintea,
Am crezut c-o văd chiar pe Suzana
Coborând pe creasta verde;
Muşca dintr-o prăjitură şi-i era de lacrimi ud
Obrazu'. Simţeam cum sufletu-mi se strânge
Ş-am spus, io uite-acuşica-ajung din sud,
Dar tu, tu, Suzana, nu mai plânge.

(Corul) Oh! Suzana, nu mai plânge din rărunchi,
Mă întorc din Alabama cu banjo-ul pe genunchi.

(Solo) Curând voi fi acasă în New Orleans acoloşa,
Ş-o să scotocesc tot locu'
Ş-unde-oi găsi-o pe Suzana
O să pup ţărâna şi-o să-mi cânt vesel norocu'.
Iar de-o fi să n-o găsesc,
Acest negrotei va muri în propriul sânge –
Dar şi atunci, când va fi mort şi îngropat,
Tu, tu, Suzana, nu mai plânge.

(Corul) Oh! Suzana, nu mai plânge din rărunchi,
Mă întorc din Alabama cu banjo-ul pe genunchi.

cântec, muzica de Stephen Foster, versuri de Stephen Foster
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vară, Sânziene şi-i mister!

Adie vânt în clopoţei de fier
Şi focuri se aprind în fapt de seară
Să vină Sânzienele să ceară,
Să se deschidă porţile în cer!

Se prind de mâini, şi-al nopţii temnicer
Cu vraja glasului îl înconjoară,
Şi lacătele-nchise le doboară,
Să se deschidă porţile în cer!

Sub talpa goală neîncrederi pier;
Iubirea-n noaptea asta-i re-nnoită,
Noroc răsare-n hora tropotită,
Să se deschidă porţile în cer!

Adie vânt în clopoţeii de fier
E vară, Sânziene, şi-i mister...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum la cer

Daca ar fi sa mor vreodată
plecand din viata asta complicata
lăsaţi-mi inima sa zboare
printre arcuşuri de vioare
uluci din garduri
rupte rânduri
dintre-ale mele surazanduri
lăsaţi-mi parul sa îmbrace
copaci golaşi si cârcotaşi
si sa chemaţi meseriaşi
sa are-n lung si lat pământul
pe locul unde-mi e mormântul
căci vreau sa cresc la primăvara
sa ies din nou ca nou afara
sa imi răsară braţe-n glie
si parul iarba ca sa fie
sa cresc înalt pana la cer
pe mine sa am scări de fier
si treptele sa fie multe
sa urce mult mai sus de munte
pe ele suflete s-agate
sa urce-n sus, sa se cocoaţe
sa-si faca drum de fier spre sus
spre nori si stele
spre Isus.

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (29 septembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care priveşte stelele

Exact acum patruzeci şi doi de ani – pentru mine cel puţin,
Numărul are o oarecare relevanţă – într-o noapte înstelată
Trenul alerga spre vest, vagonele erau pustii şi n-aveau coridoare,
Aşa că putem vedea, alergând dintr-o parte-n cealaltă,
Acele găuri, punctate pe cer, intolerabil de strălucitoare,
Care fiindcă-aveau nume latine mă tulburau, la-început,
Apoi fiindcă-am aflat cât de departe-s în universul care se dilată
Şi că lumina lor a pornit la drum înainte ca eu să mă fi născut.

Amintindu-mi acea noapte, realizez acum
Că lumina care-a pornit de la ele-atunci – acei licurici –
În urmă cu patruzeci şi doi de ani, nu va ajunge nicicum
La mine, iar când va ajunge, eu nu voi mai fi aici.
Se prea poate ca nimeni, dar nimeni, să mai fie-n viaţă
Pentru-a remarca acele lanterne-ale întunericului,
Nimeni care să-alerge dintr-o parte-n alta a unui tren de noapte
Pentru-a le-admira şi pentru-a adăuga zerouri nimicului.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei fi

A spus odată cineva.....
-Vei fi cea mai frumoasă stea,
Un vis ascuns al tuturor
Celor ce-n suflet poartă dor.

Vei fi pe-un drum al năzuinţei
Spre fericirea-naltă a fiinţei,
Care rabat nu o să facă
Păşind mereu pe calea dreaptă.

Vei fi pe-un drum ce n-are văi
Nici neguri, umbre pe cărări
Vei fi pe culmile cu soare
Făr-arabescuri de ninsoare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum greşit

Drum greşit, drum greşit,
Pentru ce te-am mai păşit?

Cu talpa te-am pipăit,
Drum ferit, drum peticit.

Sufletul mi-am dus, pripit,
Pe muchea ta de cuţit,

De-aici pân` la infinit,
Drum topit în colb clocit.

Drum greşit, drum greşit,
Pentru ce te-am mai găsit?

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aria iubirii

Cântatul cocoşilor,
Lebede murind în cor,
Visele oamenilor,
Ce se duc în zori de zor.

De ce dragostei, când pleacă,
Nu poate prin cap să-i treacă
Să cânte măcar oleacă?
Vrea, dar plânsul o îneacă.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericirea este
cel mai scurt drum
pornit din ochi spre obraz
înspre suflet...

catren de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!