Fărașul cu stele
Am netezit pavelele gândului
Cu florile așezate pe gulerul pământului,
Mi-am pus inima într-o cafea descântată
Să fie citită în iriși de fată.
Păcatele s-au rostogolit în gestul făcut,
Ca pe un gard cu vise în ie cusut,
Orbește curcubeul m-a dat peste cap,
În brațele tale mă-nghesui să-ncap.
Rodii din crengile stelelor pline
Mi-atinge uimirea sculptată în bine,
Pun catifea pe dâra cu semne,
Inelele iubirii sunt răni și însemne.
Stejarul din noi izvoarelor cântă,
Ghinda speranței ne binecuvântă,
Suntem zămisliți sub canoanele-i grele
S-adunăm bătrâneții fărașul cu stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Cafeluța descântată
Într-un ibric, pe-o lopată,
Sub o cușcă dărâmată,
Fierbe-o cafea descântată
Pentru omul de zăpadă.
Aburi ies, se-nalță-n zare,
Aripi lungi de călătoare
Aduc razele de soare
Și florile pe ponoare.
Tu te plimbi prin aburi vii
Cu verdeață pe câmpii,
Îmi pătrunzi în poezii
Înger cu ochii căprui.
Te oprești să bei cafea
Din ceașca, inima mea,
Care-i dulce și ar vrea
Să fii zaț de stea în ea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul așează stele-n ramuri
Stejarul-n zare așează stele-n ramuri,
Bucuria lui aprinde Pegașii în hamuri,
Un tren de vise trece prin crengile uscate,
Vântu-naripat despică rodii coapte.
Un fluture recită în zboru-i o baladă,
În ochii tăi se-nalță iubirea, vrea să ardă,
O horă-n jocul vieții începe pe tăcute,
Stelele din ramuri vor să ne sărute.
Acum stejaru-i steaua ce adună stele,
Privite-n orizont doar frunzele sunt vele,
Zarea e oceanul de mare bucurie
Unde pe valuri nalte se naște poezie.
Tristețea ce apasă e șlefuirea fină
A stelelor ce-aduc prin raza lor lumină,
Eu ca stejar le sting, tu ești steluța pură
Ce în veșnicie cu un sărut se fură!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, târziu...
Toamna, târziu,
La apusul stelelor
M-am rostogolit
În inima ta.
La răsăritul soarelui
Lumina mângâia
Oasele mele albite
De sângele iubirii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghinda și stejarul
Cu bunicul în pădure,
Am plecat să caut mure,
Prin hățișurile de rugi
Am găsit un fel de nuci,
Fără striuri, maronii
Și c-un pic de pălării,
Sunt ghindele din stejar
Din care vor crește iar
Alți copaci și mai vânjoși,
Arătoși, mult mai frumoși...
Bunicule, știi ceva,
Eu cred că sunt ghinda, ta!
Așa este dragul meu,
Cerul este Dumnezeu,
Mama îți este pământul,
Viața ta este cuvântul,
În pădurea asta mare
Orice pâine are sare,
De-i amară, sub stejar
Curge vântul cel hoinar...
Numai rădăcina mea
Ține-n frâu cumpăna grea,
Scoate-n zare apă pură,
Îți pune în gură-o mură,
O frăguță foarte dulce,
Te sfințește sub o cruce
Și-ți arată că în zare
Păsări mii zboară sub soare
Într-o țară cum nu este
Alta-n ce se povestește,
Este România sfântă,
Domnul o binecuvântă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pendulez în spațiu de fericire beat
Mi-am luat mâna stângă în mâna dreaptă
Să-mi port sufletul turnat într-o ladă.
Mă-nțeapă soarele lateral, curcubeul în spate,
Florile din sân cu lacrimi sunt udate.
În anatomia sângelui meu sunt pagini alese
Cu versuri de pe buzele tale sățios culese.
Le sărut la rându-mi cu buzele mele
Și lada se umple cu îngeri și stele.
Merg mai departe de mânerul umbrei legat
Și pendulez în spațiu de fericire beat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea, frumoasa mea...
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima de scoici stelare,
A încolțit în piept târziu
Un fulg de frunză trecătoare.
Se-nalță, cade, reînvie
Pe pala vântului ștrengar,
Respir parfumul poeziei
Iubirii ce o port ca dar.
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima cleștar de vis,
Tămăduiește-mi rana vieții
Prin aripa ce m-a cuprins.
A încolțit ghinda candorii,
Stejarul s-a ascuns în noi
Pe culmea nemuririi care
Își spală fulgerele-n ploi.
Frumoasa mea, frumoasa mea
Iubirea ta-i parfum de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise strânse cu fărașul
Noaptea strângi vise cu fărașul,
Dimineața le preia din ușă poștașul,
Le pune frumos în cârca unui hoț
Care zilnic lasă cerul fără roți.
Căruța lui arde. Visu-i urât.
Realitatea strânge amarnic de gât.
În câteva zvâcniri, rămâne să-nvie
Pata luminoasă de scuză-n poezie!
Ce gândesc urmașii, copiii mărunți,
Cu grijă, frumos, în vise crescuți?
Vina trăiește mereu, în clipe abrupte,
În praful rotit în pâini prefăcute!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile speranței
Moleculele vieții aduc florile speranței
Neamului meu, pus în gura icoanelor
Ce invadează crucile rânduite
Între meridianele lumii.
Pluta de salvare rămâne sicriul
Și pumnul de pământ peste care
Îngerii poartă aripile
Din creanga zăpezilor căzute
În calea amărăciunii.
Pe colțul inimii patinează visele
Vâjâind în parfumul virgin
Al plăcerilor din tăișul de rouă.
Cu noi a început ruleta rusească
A diviziunilor moleculare,
Floarea speranței scutură petalele
Sub cripta amintirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu hematii de statuie
Vântul hoinar curge printre brazde de-ntuneric,
Tu te speli la rădăcina nopții cu visele mele.
Ochii stelelor crapă rușinați de gestul himeric,
Bruma îi ascunde în riduri brodate cu iele.
Iau de la lună fuiorul de raze, lumina să-ntind
Intre brațele noastre croite în miez de gutuie.
Tu te așezi la zvântat, eu norocos mai aprind,
Focul iubirii, în visul, cu hematii de statuie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cal înhămat la sănii de stele
Oaspete frumos,
Gândul tău, se plimbă
În inima mea,
Îmi arată calul
Înhămat
La sania stelelor,
Îmi pune
Ramuri pe brațe
Orga lor cântă
Pe-nțelesul
În care
Colțuroase perfecțiuni
Trec iubirea
În glorii.
Rafturi încercate
Deschid
Sentimente
Văzute și nevăzute,
Un cal înhămat
La sănii de stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări, gând pe rând
Păsării căreia orizontul
I-a tăiat zborul,
Aripile nu i se mai văd,
Rămâne-n amintire dorul
Și dragostea ascunsă în omăt.
Păsării căreia curcubeul
I-a furat culorile,
Penele s-au făcut fulgi
Pe toate cărările
Semne de cruci și năluci.
Întrebările vin fiecăruia
Gând pe rând:
Cine-am fost,
Ce-am rămas,
Cine sunt?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scări de vis
Mi-am făcut o scară nouă
Din oase de fluturaș,
M-am urcat în cer, la stele
Ca să le scutur de praf.
Pământul acum se miră
Cât de harnic am ajuns,
Cred că Domnului îi place
Că tânjesc atât de sus.
Am clătit și curcubeul
Ce se-ntinde peste zare,
Am stors norii pe câmpie
S-aibă îngerii mâncare.
Nu-i așa copii că scopul
De-a te-nălța este demn?
Și din oasele de fluturi
S-avem scări de vis etern?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgire
Prețul iubirii e suferința,
Prețul ne-mplinirii e dorința,
Prețul poeziei răstignită-n tuș
E noaptea stelelor înecate-n duș.
Tu-ți speli suferința în dorința mea,
Tușul poeziei îl storci în cafea,
Pe mine mă răstignești în suspine
Amăgindu-te ca singură ți-i bine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torța cu cărbuni
Mi-am găsit torța cu cărbuni
Dosită în sărutul tău nesecat,
Hrana cuvintelor tămăduitoare
Iubirilor intrării în păcat.
Mi-am găsit torța cu cărbuni
În arderea prelinsă-n gemănare,
Unindu-ne în cercul de iubire
Cu centrul pironit în soare.
Mi-am găsit torța sufletului
În curcubeul tău de-arcade,
Acoperind cu pietre prețioase,
Jarul iubirii care în noi arde.
Ardem împreună și-i frumos,
Clipa se transformată-n veșnicie,
Diamante suntem noi, cărbunii,
Statorniciți cu torța-n poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor de rănile
Picioarelor tale
Obosite de mers
Pe muntele iubirii.
Mă rugai să te port
În spate,
Am preferat
Să te iau în brațe...
La capătul orizontului
Se făcea zi
Și -n ochii iubirii
Pătrundeam amândoi
Sorbind nectarul speranței.
Picioarele ne sprijineau
În cârjele umbrelor.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În copilărie am avut sute de căzături. Căzături care mi-au provocat răni. Răni care s-au vindecat sau răni în urma cărora am rămas cu semne. Așa este și cu inima. Sunt suferințe care se duc, se uită, dar suferințe care lasă răni adânci în inima noastră. Răni care provoacă cicatrici. Cicatrici care nu dispar cu trecerea timpului.
aforism de Alina-Georgiana Drosu (12 februarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ceva s-a rostogolit
ceva s-a rostogolit cu zgomot umblând amar
prin cuvinte
timpul s-a rupt în bucăți
ochii fără somn au rămas pironiți de stele
zâmbetul crispat se oglindește și în cafea
s-au întețit gândurile făcând muchii în pereți
insomniile se culeg din măruntaiele cerului
e un început de dezlipire de efemerul mister
ascuns printre frunze
coborâtor din stele
de puntea pe care niciodată n-am mers
de golul rece mărșăluind cu picioare de plumb
de asfințitul singuratic pe pământ
de uimirea unui fir de trifoi
genunchii și palmele au sens tămăduitor
ca și vântul ce adie-n plete
totul îngână pieirea timpului
când visam cu o mie de ochi
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de stea
Cad tencuieli din cerul plin de stele
Pe răsăritul meu de dealuri și vâlcele,
Unde florile s-ascund la tine-n sân
De când iubirii veșnic mă supun.
Cuvintele-s rostite în geamul singuratic
Pe unde iese-n lume mânzul meu sălbatic,
Aleargă-n gândul lui fierbinte și dulceag
Ca fulgerul pe-o dâră de amintiri în prag.
Tu îl aștepți s-alerge sub așternut de lună,
Să cânte ne-ncetat la a iubirii strună
Până cenușile din tencuieli cerești
Se transformă în stele și povești.
Mă cheamă netezirea zvâcnirilor dorite,
Sângele pulsează în curcubeie sfinte,
Îmi pui iubirii aromă în cafea,
O sorbim fierbinte în propriu-i miez de stea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însetări rebele
În inima mea cu însetări rebele
Se-nalță cerul iubirilor de stele
Pline de sens, de-ndurare și mize,
Pe-aripi de zboruri mărețe și vise.
În inima mea ardem pe rând
Săruturi și șoapte în falnic avânt,
Pe firul împlinirii învoim ades
Veșniciile să cânte-n univers.
Iubirea să dăinuiască-n viață,
În raza de surâs de dimineață,
Lăsând cupa florii de nu-mă-uita
La gura însetată de inima ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însetări rebele
În inima mea cu însetări rebele
Se-nalță cerul iubirilor de stele
Pline de sens, de-ndurare și mize,
Pe-aripi de zboruri mărețe și vise.
În inima mea ardem pe rând
Săruturi și șoapte în falnic avânt,
Pe firul împlinirii învoim ades
Veșniciile să cânte-n univers.
Iubirea să dăinuiască-n viață
În raza de surâs de dimineață
Lăsând cupa florii de nu-mă-uita
La gura însetată de inima ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!