Esenţa religiei e să nu te vezi doar pe tine şi pe cei cu care eşti în legătură, ci Totul, Totul infinit, şi relaţia ta cu acest Tot, cu Dumnezeu. Asta e religia.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor de zis: nu trebuie să-i urăşti pe oamenii răi, ci dimpotrivă, să-i compătimeşti şi să-i iubeşti. Aşa este. Dar pentru a face sincer acest lucru, există numai o singură cale: a-L vedea, a-L simţi şi a-L iubi în ei pe acel Dumnezeu care se află şi în tine şi în ei. Pentru a fi in stare de asta, trebuie să devii conştient că Dumnezeu e în tine şi să-L iubeşti. Şi de aceea totul, totul depinde de asta.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să-ţi dai importanţă numai dacă uiţi de Dumnezeu şi de relaţia ta cu El. Oricât ai fi de însemnat şi de folositor oamenilor, cine eşti tu înaintea lui Dumnezeu? Şi ce diferenţă e între tine şi omul care ţi se pare cel mai neînsemnat?

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt (am simţit) cât se poate de pregnant bucuria, liniştea, fericirea stării de iubire faţă de tot. Numai in starea asta totul e bine şi în viaţă şi în moarte. Chiar dacă se întâmplă rareori, încerc totuşi acest sentiment.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci care este rolul religiei? În nici într-un caz de a te face să vezi că eşti Dumnezeu care se crede gândul ce îl schilodeşte în maladia numită "om"! Rolul religiei este acela de a te face să trăieşti o viaţă plină de frici de rahat, şi nu mai ai nevoie de nici un alt păcat. 90% din ceea ce fals numeşti religie este obsesie sexuală. Iar când femeia este zidită în OROAREA CĂSĂTORIEI, totul se duce de râpă. Iar din nişte părinţi frustraţi intim, plini de compulsiuni vor ieşi nişte plozi şi mai terminaţi. Iar compulsivitatea creşte şi mai mult de la o generaţie la alta. Religia este doar o afacere bănoasă în numele unui "Dumnezeu" teribil de absurd.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Levin: Muncesc, urmăresc un ţel, dar am uitat că totul se va sfârşi, că totul duce spre moarte.

replică celebră din romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi
Adăugat de Stefan David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e totul şi nimic, iar el crede că e ceva. Asta e greşeala, păcatul. De aici prejudecata personalităţii.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa poate avea un alt scop decât fericirea, bucuria. Doar acest scop - bucuria - este total demn de viaţă. Renunţarea, crucea, sacrificiul vieţii; totul pentru bucurie.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu schimbă totul, dar nu se schimbă pe sine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vezi Dumnezeu

Puternic şi sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Şi sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Eşti inima mea
Eşti viaţa din ea
Eşti tot ce-mi doresc
Pentru mine
Şi sufletul meu
Ţi-l dau Dumnezeu
Şi nu mai trăiesc
Fără Tine
Ştii bine.

Cu pleoape de dor
Mă mângâi uşor
Privirea Ţi-o-ndrepţi
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi şi m-aştepţi
Lângă Tine
Pe mine.

Asculţi, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă ştii Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Eşti Tu şi sunt eu...

poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti mintea. Când vezi că tu nu eşti mintea, orice ţi-ar spune mintea, tu nu eşti preocupat de problemele ei. Indiferent dacă are credinţa că eşti Dumnezeu sau că nu eşti Dumnezeu, că are o nevoie sau că nu are o nevoie, este anulat din start. Ce rămâne? Este ceea ce Este. Această Prezenţă este desăvârşită. Simţământul de A FI sau "Eu-Sunt" nu poate să lipsească, el este cel care are grijă de tine, care îţi face inima să bată. EL este aspectul lui Dumnezeu manifestat. Când încerci să-l ajuţi pe "Eu-Sunt" cu mintea, atunci începe să apară întreaga confuzie. Exact asta am spus, că doar "Eu-Sunt" există, restul nu există. În el există totul, în acest "Eu-Sunt" există întreaga iluzie. Pentru că "Eu-Sunt" găzduieşte mintea şi atunci mintea creează întreaga Mahamaya. TU NU EŞTI MINTEA. În faţa Absolutului, chiar şi aceste cuvinte sunt lovite de nulitate.

Atmaji Maharaj în EL este Aici de la începutul veacurilor şi găzduieşte în EL toate veşniciile, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Aş vrea să te cred, dar... Mi-e teamă să nu fie doar un capriciu de-al tău, unul trecător...
Lucian: Poftim?! Lia, ţi-am mai spus că pentru mine, tu nu eşti deloc doar un capriciu trecător... În plus, ce fel de capriciu trecător ar putea fi, după mai mult de opt ani?! Te rog, sunt cel puţin opt ani...
Lia: Ba da, ar putea fi. Poate din cauză că eu am fost singura care te-am respins mereu, te-am refuzat, nu ţi-am acceptat prietenia... Presupun că nu erai obişnuit să fii refuzat. Îţi plăcea să obţii totul, aşa cum îţi doreai tu. Încă îţi place acest lucru.
Lucian: Nu, nu-i din cauza asta! E adevărat că-mi displăcea să fiu mereu refuzat, însă nu ăsta-i motivul pentru care m-am îndrăgostit de tine.
Lia: Sau poate crezi astfel, doar pentru că tu eşti comandantul şi ţi se cuvine tot ce-ţi doreşti.
Lucian: Grozav! E ultimul lucru pe care aş fi dorit să-l aud în acest moment, de la tine sau de la oricine altcineva! În plus, n-are absolut nici o legătură. Când te-am cunoscut pe tine, nu eram nici un fel de comandant, al nimănui şi nici nu aveam habar că voi fi vreodată. Că poate îmi doream acest lucru, e cu totul altceva...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milionarii nu mai au nevoie neapărat de mine. Nici cei fericiţi şi nici cei care au dobândit succesul şi sunt perfect mulţumiţi de viaţa lor. Misiunea mea e să lucrez cu cei cărora le e greu. Asta înseamnă că nici mie nu o să îmi fie uşor. Dar decisiv a fost gândul şi sentimentul că poate, prin munca mea, oamenii vor simţi aceeaşi revelaţie pe care am simţit-o şi eu. Acel sentiment extraordinar că deja ai şi eşti totul, doar că va fi nevoie de ceva timp ca să începi să şi materializezi în lumea fizică comoara ce deja se află în tine. Acesta este cadoul pe care dacă îl pot da oamenilor, vreau să fac asta cât trăiesc. Să ştii că deja totul e în tine, că nu e nevoie să te stresezi şi grăbeşti. Lasă tot trecutul în urmă. Defineşte visurile, obiectivele şi dorinţele. Stabileşte de asemenea clar ce anume nu mai vrei să trăieşti, ce vrei să nu se mai regăsească niciodată în viaţa ta. Şi apoi începe să munceşti. Imaginează-ţi că în această viaţă poţi avea totul. Şi nu la sfârşitul vieţii ci în 5-10 ani de acum. Orice vârstă ai, sigur mai trăieşti 10-20-30-40 de ani. Merită să investeşti 5 ani ca tot restul vieţii să fie dincolo de tot ce îţi poţi imagina? Să îţi dezvolţi personalitatea, să fii, să te simţi şi să ai totul? E asta o miză pentru care merită să rişti totul?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea religioasă supremă e egoismul spiritual. Totul pentru sine, adevăratul sine, Dumnezeul cel din tine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceilalţi, săracii, sunt doar oglinzi care te reflectă pe tine. Poţi să fii furios pe alţii, să îi iubeşti, să îi cerţi, să îi ierţi, totul reflectă stările tale interioare şi vezi în alţii doar ceea ce ei au trezit şi evocat în tine. Poţi să spargi oglinda însă asta nu schimbă ceea ce eşti. Ghici ce anume schimbă ceea ce eşti?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e totul de misterios pentru oamenii bătrâni şi cât e de limpede totul pentru copii!

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruţe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viaţa viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, şi să-şi îndrepte toată atenţia, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viaţa lor, şi să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăţie, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieţii care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viaţa noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea faţă de tot ce e însufleţit, şi chiar neînsufleţit, ba chiar şi iubirea faţă de sine, faţă de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, mă aţâţă, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc şi mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădeşte în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putinţă, şi totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune scurtă. Ştiu că dacă mă aflu în iubire sunt cu Tine. Iar dacă sunt cu Tine, totul e bine. Deci îi voi iubi mereu pe toţi cu fapta, cu vorba şi cu gândul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi m-am gândit şi a devenit absolut limpede că una dintre conştiinţele esenţiale, dacă nu cea principală, din care decurg stările morale supreme este conştiinţa spiritualităţii noastre, a divinităţii. Urmarea acesteia, în măsura în care o percepi, este că nu poţi să înşeli, să ascunzi, să te temi şi mai ales nu poţi să nu iubeşti pe oricine. Ca regulă practică o folosesc astfel: cum mi-e frică de ceva, mă supăr, vreau ceva, nu-mi place cineva, mai ales mă tem de ceva, îmi amintesc cine sunt, înţeleg că sunt o fiinţă liberă atotputernică şi trece totul. Devine limpede că, dacă te temi de ceva, doreşti şi nu poţi, obstacolul e în tine. Şi de îndată ce înţelegi asta, eşti liber şi atotputernic. Orice insatisfacţie este numai abatere de la calea adevărată, te izbeşti de pereţi, mergi într-o direcţie în care n-ai ce căuta. Dacă îţi vii în fire, te întorci şi eşti din nou cu toţi, cu Totul, cu Dumnezeu. E bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai înţeles că eşti Dumnezeu într-o manifestare separată, în trup, despre ce fel de moarte a lui Dumnezeu mai poate fi vorba? Însă, dacă ai înţeles asta, nu poţi să nu cauţi eliberarea de rătăcire şi unirea cu Totul. Eliberarea ta de rătăcire se poate înfăptui numai prin iubirea faţă de Tot şi toate. Iubirea aduce vieţii cea mai mare bucurie. "Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi" (Epistola lui Ioan). Simt o foarte mare bucurie, m-am exprimat foarte bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!