Vară fierbinte
o vară merge-n zdrețe pe o uliță
gănduri fără ochi, vor viață
totu-i nemișcat
gardul vechi și rupt culege lacrimi
spini, câmpuri pustii și-o privată
un copil pe-o prispă, stă îngândurat
ochii lui urmăresc un soare
nu are destin
arde-n vale fumul și orizontul
poezie de Viorel Muha (iulie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Drum de viață alb
nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă
nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă
ci vreau să ascult cum lin pe-o stâncă
apa cum susură și muntele, din pământ, încet cum urcă
nu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartă
nici suflletul și gândul îngropat sub o fereastră
ci vreau să văd cum crește-n glastră
din viața mea, o mică picătură înaltă-albă
nu vreau nici strada, asfaltul, colțul sau bordura
nici gardul de metal cel văd, căci îmi strâmbă gura
ci vreau un colț de cer în zare unde-mi este luna
și-o floare ce-n roșu înveșmântată îmi zice bună ziua
nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate
dureri și neputințe de modă ce se zbate
ci vreau desculț pe drumuri să simt țărână moale
și mirosul fânului prin vânt cum el tresare
nu vreau ecrane, chipuri vechi, burți goale
nici fumul greu din viață de motoare
ci vreau să ascult senin și fericit, târziu spre noapte
cum o clopotniță își cheamă suflete de maici curate
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este mai mult decât ce culege albina dintr-o floare. Ea culege raze de soare!
Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să avem grijă ca după ce muncim o vară și-o viață, să nu ne dăm foc la fânul iernii și la casă.
Viorel Muha (noiembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice copil are un nume
Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.
Orice copil are o țară,
Orice copil are părinți,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al păsilor cuminți.
Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Și printre spini din când în când.
Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n povești,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curații ochi copilărești.
Orice copil are o mare
Pe care-și poartă barca lui,
Dar nu se-așteaptă să coboare
La țărmul mării nimănui.
Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Și-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe "ieri".
Orice copil se poate face
Și floare și păun și cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.
Orice copil are sub gene
Și stropi de rouă și ghețari,
Hrăniți din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.
Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.
Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Și focul soarelui din scrum.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum fără de viață
Sunt frânt în prăpastia vieții, drept punte părăsită
Duc poveri de veacuri-n trăiri, acum cu sensuri lipsă
Am asfaltul drept covor de verde-n negru și piatră dură
Și cerul nu-mi mai este decât o simplă imagine fără lună
Am trenciul rupt și zdrențuit ce-l port mereu într-o mână
Și-un pantof ce-mi scrie soarta pe-o șosea de viață
Iubirea-mi este-n buzunarul inimii, grea povară-n oglindă
Iar timpul se ascunde de mine într-un colț iubit de neființă
Am o geantă de viață în care duc cu mine lovituri cu dobândă
Adunate-n încăperi de clădiri înalte și-n turnuri fără lumină
Și-n ochi am boabe otrăvite de lacrimi obosite, drept osândă
Și țin într-un pumn, o cruce, care mi-ai lăsat-o neagră și ruptă
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără nume
mă ascund în umbre sfâșiate
oamenii se plimbă pe străzi pustii
fiecare cu el
zilele se numără singure
florile sunt numai ochi uscați
casele se înrămează
în tablouri bătute-n cuie
fără pereți
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare este un dar. Culege frumusețea ei cu gingășie și dăruiește o altă viață!
Viorel Muha (iunie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii desculți
Murmură in jur pădurea
Este plină de viață
Spre a cerului lumină
Pinii falnici se inalță
Azi din turnul meu de fildeș
Mă cobor in vis la tine
Vom culege albăstrele
Vom fugi inspre câmpie
In meandrele vieții
Un destin va găsi cale
Să-mpletim in doi iubirea
Unei zile trecătoare
Si-alte zile cer să vină
Luminând cărări in doi
Eu tinându-te de mână
Tu făcându-mi dar din flori
Si-n fâșiile de soare
Vor sclipi ca doi bănuți
Ochii mei fără de lacrimi
Pașii timpului desculți.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bulgăre de lumină
pe țărm un pescăruș
singur cu marea
păsesc către el
sunt drumețul cu chipul de ceară
rănit între spini
cu fiecare pas
trecut, rămas
mă apropii de cer
mă rog, mă închin
lucesc între spini
stropi cruzi de lumină
ochii senini
a cui este vina
joc de umbre pe cer
pe umeri mantie cu crini
obosit mă așez între ani
mă închin în taina primei lumini
curgeam prin viață tăcut
în urmă fecioare
născute din mare
pășeau spre soare apune
printre valuri și spume
apune și timpul rămas
astăzi iubesc și beau orizontul cu sete
la final se naște un prunc
aici, lângă mare
surâde candid devenirii
în ochii lui cruzi răsar bulgări de lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin. Să iei în viață "trenul" care nu are nicio destinație!
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de buzunar
am luat drumul călătorului
destinului din buzunar
de la intersecția cumpenei
unde nimeni nu a lăsat
o sticlă plină...
de suflet necăjită
nu vreau...
să beau amarul sorții
copii se joacă în cauciucuri
și dau foc cerului
hârtia ziarului minte
scânteie nu a fost...
ci fără de minte
nu sunt cocoșatul catedralei
chiar dacă am față cu spini
am suflet și credință
fără să spun de...
om
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe soare îl orbești...
Chiar de-ai fi după soare să te pitești,
Tot te vor vede ochii mei unde ești,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.
Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aș mai vedea,
Chiar fața ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...
Tu ești mândru, iar pe soare îl orbești,
Ca o lună coborâtă din povești,
Viața-i frumoasă, aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.
Dacă de mine viață te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Fața fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..
poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe soare îl orbești...
Chear de-ai fi după soare să te pitești,
Tot te vor vede ochii mei unde ești.
Că la geam perdeaua-i deasă
Ajungând în a mea dulce casă.
Iar un soare, de s-ar opri în calea ta.
Iar eu orbind nu te-aș mai vedea,
Chear fața ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...
Tu ești mandru, iar pe soare îl orbești,
Ca o lună coborâtă din povești.
Viața e frumoasă, aici pe pământ
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.
Dacă de mine viață te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi.
Fața fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta...
poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
trebuie să fim copaci
căci din ei ne cresc ramuri
trebuie să fim rădăcini, adânci, căci din noi
nu vreau să crească spini
nu vreau în viață deșertul scaeților ce spulberă nisipul
nu vreau cerul roșiatic și nici câmpia
nu
vieți ruginite
nu vreau ruguri pe dealuri
nu vreau să călăresc pe caii morții
nu vreu talangă, ca la oi rătăcite atârnată de gâtul vieții
și nici zgomotul trâmbițelor care zornăie arginții
nu-mi lua aerul
nu-mi crăpa pământul și nu-mi strica izvoarele
nu-mi dezbrăca tu munții
nu vreau nopți în loc de zi și nici
poruncă în genunchi ca să primesc
o trestie stă atârnată de-o streșină de casă
un copil joacă nisipul uscat sau glodul
lutul cântă fără negrul de șmoală ce-n drum
vărsat ar vrea ca să miroase
iar voi să stați, în prea-înalte case
nu vreau
vreau seara să-mi sărut iubita, fără funigine în ochi
vreau
nu vreau să vă privesc în ochi
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi...
amețeala apăsării
în sărut de buze
sidefate,
aruncate
pe acoperișul lumii,
suspendate
izvor din picături pulverizate...
capul întind
să văd ce simt...
trenul vieții mă duce
agăț mâna
de șina rămasă în urmă
fumul locomotivei trecutului
mă îneacă
stai...
nu pleca...
buzele-mi rămân acolo...
în masarda lumii
sus de tot,
nu pot lăsa
picturi de viață să se ducă...
vreau!
doresc în eu și tu
să fim în trenul agățat
de viață!
nu lăsa uitare
vreau întoarcere în destin
vreau doar doi să fim...
noi... doi...
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost
am fost
m-a mărginit necuprinsul orașului
atâta lume și singuratatea mea, țipând
de mult, cândva
m-am pierdut pe-o stradă, anonimă
o casă
un număr de nimeni știut
o cameră, un pat și o carte
pe-o pernă cu lacrimi
am căutat
dar nimeni nu m-a găsit
cineva a trecut pe strada mea fără număr
și-a șoptit
aici a stat cineva
poezie de Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
meditez sub un cer de plumb
care mă lasă fără cuvânt
am devenit vânt cenușiu și ploaie
sunt orizontul din depărtare
mă lasă rece frigul gheții
drumul gândul visul
mă simt vânt frig și plumburoasă ploaie
mă întreb există într-adevăr soare?
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre necitiri
vântul bate-ntr-o fereastră, fără chipuri
zăvorâtă o ușă a înghețat
în așteptare
un hol pustiu nu mai ascultă voci
o oglindă prăfuită și-a uitat chipul
serile înghețate au rămas fără șoapte
diminețile nu se mai pot trezi
apusul tresare și este prea roșu
o noapte-și plimbă fantomele, umbrelor în pași
fără sens
te caut printre crengi prea uscate de timp
nu vreau ca mâine o mână albă să nu mai fie
o lacrimă uscată pe-o amintire și-o foaie
necitită de timp
acum în mână mai am încă cu o carte de viață
nescrisă
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrul cel mai bun care ți se poate întâmpla în viață, este acela să începi să mori fericit, fiind împlinit ca destin.
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc, tu, ce ai rămas frumos, încă
azi, acolo, o creangă plânge ruptă-n lacrimi
balsamul ei miracol nu mai este de mult iubit
noroiul umple sufletele noastre acre ce strigă
opriți să distrugeți tot ce încă mai poate fi distrus
o hârtie și-o sticlă goală, cola, gunoi modern tâmpit
plutesc în ani, amar, în lacrimi și-n ochi ce orbi rămân
tu încet ai fost distrusă, omorată, pustiită și n-ai vină
apă nu mai este-n lac, doar noroi, pustiu și părăsit
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!