Memoria despre trecutul apropiat dispare odată cu trecerea anilor: omul capătă din ce în ce mai mult conştiinţa "eului" său imobil. Dispare şi gândul asupra viitorului. Omul devine inapt pentru lume.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat şi uit tot, aşa că trecutul dispare din mine. La fel, în măsură şi mai mare, dispare şi viitorul. Ce bine e! Toată forţa vieţii, iar această forţă a sporit nemăsurat, se transferă în prezent. Am conştiinţa acetui fapt. Ce bucurie!

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata posesiune a lui Dumnezeu este în spirit, în dorinţele interioare şi spirituale îndreptate către Dumnezeu, nu într-o cugetare continuă şi asemănătoare, căci aceasta ar fi imposibil sau foarte dificil pentru natura omenească şi nici n-ar fi cu mult mai bine. Omul nu trebuie să se mulţumească doar cu un Dumnezeu pe care-l gândeşte, pentru că atunci când gândul dispare, dispare şi Dumnezeu.

Meister Eckhart în Cartea consolării divine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulţi bani,
fie că ai prea mulţi ani.

În lume se mai moare
fie că din greu munceşti,
fie că doar leneveşti.

Tot în lume se mai moare
fie că eşti încă tânăr,
fie că eşti mai bătrân,
fie eşti copil pe umăr,
fie eşti cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-şi ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzeşte,
Aşa omul odrăsleşte.
Unul naşte, altul moare,
Toţi avem un timp sub soare.

poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet îndurerat

Când sufletul ne doare
Căutăm alinare
La omul pe care
Cel mai mult îl iubim
Iar el, cu răbdare,
Ne dă alinare.
Încă ne mai doare,
Dar mult mai puţin.
Dar cum trăim oare
Când omul dispare?
El, omul pe care
Cel mai mult îl iubim..
Mereu e o cale
Pentru alinare
Şi, cu disperare,
Trăim şi Iubim!!!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ne mulţumim cu un zeu care gândeşte, întrucât atunci când gândul dispare, dispare şi Dumnezeu.

Meister Eckhart în Les Traites (1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispare al tristeţii tumult când omul decide să iubească mai mult.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, trecutul e atât de viu în conştiinţa noastră, încât pare mai real decât prezentul. Dar... murim câte puţin în fiecare zi. Tot aşa, câte puţin, se stinge şi trecutul nostru, până dispare definitiv şi nu ne mai terorizează.

citat din romanul Cel rătăcit, Capitolul 4 de Aurelian Silvestru
Adăugat de Rafaello
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul tău are întâietate faţă de trecutul tău. Concentrează-te asupra viitorului, mai mult decât asupra trecutului.

citat din Gary Ryan Blair
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Olimp

În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naşte, altul moare,
Toţi se nasc şi mor pe rând.

Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.

Ca şi omul, mai dispare
Tot ce creşte pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veşmânt.

Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.

poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când atracţia devine reciprocă dispare orice urmă de îndoială asupra iubirii.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început pare ciudat că omul care săvârşeşte ceva rău devine şi mai rău. S-ar părea că ar trebui să se potolească, a făcut ce-a vrut. Dar se întâmplă aşa deoarece conştiinţa, cugetul îl mustră şi trebuie să se justifice, dacă nu în faţa altora, în faţa sa, iar pentru a se justifica săvârşeşte o noua răutate cu înverşunare.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul înţelept, înzestrat cu o minte superioară, nu se bucură şi nu se întristează, pentru că ştie că tot ce apare dispare.

în Mahabharata
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice devine realizabil în momentul în care capătă sens şi dispare în momentul în care nu-şi mai are sensul.

aforism de Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omul este lipsit de capacitatea de a vedea, nu mai poate deosebi lumina de întuneric. Tot astfel şi omul lipsit de conştiinţa divinităţii sale pierde posibilitatea de a deosebi binele de rău.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu trecerea anilor sporeşte şi antipatia pentru oglindă.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să am întotdeauna...

Vreau să am întotdeauna
conştiinţa de acuma.
Nimănui să nu fac rău.
Să păstrez cugetul meu.
Cât trăiesc în astă lume
să port cu cinste un nume.
Tuturor să dau lumină
din a cărţilor grădină.
Să le spun doar adevărul
despre ce zideşte cerul.
Despre pământ despre om,
despre izvor, despre pom.
Pământul, omul şi pomul,
toate-s create de Domnul.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzătorul este liber de vedere! În momentul în care realizezi că tu eşti Conştiinţa, ego-ul este complet dizolvat. Nu se pune problema să abandonezi ego-ul, ci să recunoşti Conştiinţa. Ea este Veşnic Prezentă, este Acum, Aici. Cunoscutul însuşi creează frica, prin limitare şi raportare la el însuşi. Gândului despre frică îi este frică de gândul de libertate. Când noi avem recunoaşterea, acest sentiment de separare dureroasă de/între mine şi restul lumii dispare. Apoi, dispare dorinţa de a mai căuta ceva, ai ajuns la capătul oricărei forme de căutare. Apare acel sentiment al Veşniciei, al Vieţii Veşnice. Conceptului de frică din mintea ta îi este frică de conceptul de libertate. Cât de valid poate să sune asta? Doar Prezenţa există, nu există nimeni care să fie prezent. Doar cuvintele există, nu există nimeni care să vorbească. Există doar ascultarea/auzul, nu există niciun ascultător. Când laşi aceste cuvinte să intre în contemplare în tine, vei vedea că există foarte mult spaţiu în ele. Cuvintele care răsar din linişte, se întorc înapoi în liniştea desăvârşită, cui aparţin? Ce anume nu trece pentru că este deja de veacuri Veşnicia Veşniciei?!

Atmaji Maharaj în De unde ştii că nu eşti deja iluminat?
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e precum copacul

Omul e precum copacul,
are în plus gândul şi capul
Din sămânţă înfăptuit, cu iubire e rodit
Şi-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găseşte pace
Şi o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învăţat
Multe de la un copac

poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partitură pentru văz

dacă eliminam gândul
totul se transforma într-o pajişte verde
în nouă pietre roşu galben albastru
trecea un prinţ călare
dar cum să renunţi la gând
cum să împarţi gândul
marile depărtări să le apropii
astea sunt secvenţe din trecutul unui muritor
nu ai cum
memoria revenea încet la cursul de anatomie
omul este un ochi uriaş dragii mei
străbătut de văi şi oglindit în ape tulburi
în cele din urmă se retrage în pământ pentru odihnă
plângeau copiii de ţâţă
pe adulţii senectuţii noastre
ceaţa ca o cataractă la cules de văz
cum îşi ridica munţii

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele capătă greutate când omul devine maestru în afabilitate şi generozitate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!