Plângem ca proştii pe mormânt, uitând că ne prefacem în ţărână.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proştii nu au nevoie de dascăli: în orice vremuri, se autodepăşesc.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu jignim proştii. Ei sunt, patrimonial, o parte însemnată a umanităţii.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de deşi sunt proştii, că nu mai au nici măcar un loc liber în care să se certe.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseori...

Deseori, ne prefacem că iubim,
Dar minţim.
Deseori, ne arătăm prietenoşi,
Dar suntem invidioşi.
Deseori, ne prefacem că ajutăm,
Dar în spate ne săpăm...
Deseori, ne prefacem fericiţi,
Dar suntem nemulţumiţi.
Mereu ne prefacem,
Viaţa ne-o minţim,
Realitatea o răsucim,
Că la sfârşitul ei
Prostia să ne-o înghiţim...
Plecând goi, aşa cum venim,
Sau cu lecţii noi învăţate.

Valeria Mahok (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu plângem ce am pierdut, să nu plângem ce pierdem, să nu plângem ce vom pierde. Să ne bucuram că suntem o existenţă sub cerul vieţii care se poate indentifica pe sine insăşi şi să încercăm să nu ne pierdem sufletul.

Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curios cum găsim în orice motive ca să ne plângem, uitând să recunoaştem stropul de fericirea atunci când ne pică în ceaşca de cafea a dimineţii...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când ne plângem morţii, ne plângem de fapt propria neputinţă sau chiar moartea.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva
din chipul albastru
al sincerităţii.
Vine o vreme când
ridicăm mâinile sus,
şi-n semn de predare
ne prefacem, docil,
că existăm.
Cum te împaci, iubito,
cu ideea
unei false vieţi,
cum te împaci, tată,
cu ideea
fiului inexistent?
cum te împaci, tu,
care eşti culoare,
cu sensul invers
al culorilor?
Tu, care eşti albastru,
şi verde,
şi alb,
şi ucis...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proştii au întotdeauna curaj.

Gheorghe Truţă în Patru surori
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ne plângem de arşiţa din timpul verii. Dogoarea de acum este o răsuflare de gheaţă faţă de ce ne va oferi Soarele peste câteva miliarde de ani.

Mihail Mataringa (4 august 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeflemistul priveşte lucrurile superficial şi de aceea e crud. Zevzecul nu ţine seama de vina ce revine societăţii pentru trăsătura ridicolă de care râde, uitând că natura n-a creat decât dobitoace, pe când proştii sunt un produs al orânduirii sociale.

Balzac în Banca Nucingen
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda nu e altceva decât fandoseală! Dorinţa omului de a schimba mereu câte ceva, uitând esenţialul!

Mihail Mataringa (6 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmi moderni

Ţărână - suntem toţi ţărână,
E de prisos orice trufie...
Ce-a fost, în veci are să fie...
Din noi nimic n-o să rămână.
Zadarnic falnice palate
Sunt în pământ rădăcinate:
Nici o pieire nu s-amână.
Despoţi, cu frunţi încoronate,
Poeţi, cu harpe coronate,
Filozofi, oameni de ştiinţă,
Pagâni, vestiţi prin necredinţă,
Nici o pieire nu s-amână...
Ţărână, suntem toţi ţărână.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vultur negru
Pe o piatră de mormânt
E Poe travestit

haiku de Mihail Mataringa (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plângem

Românul veşnic reproşează
Când n-a făcut nimic în viaţă:
Că tata n-a fost om de vază,
Că popa nu i-a dat povaţă.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre oameni şi timp

Ne raportăm la timp şi la-mplinire...
Iluzii, vise, temeri, sens, non-sens.
Luptăm pentru un strop de fericire,
Ar regretăm al timpului regres.

Ni-i timpul un mănunchi de vreascuri care
Se frânge-n mâna primului sosit.
Ne mângâie, ne plânge ori ne doare...
În veşnicii de gheaţă a pierit...

Suntem un ochi carnal mustind lumină
Şi cu lumina-n noi ne duelăm.
Că ne-am născut poem, purtăm o vină
Şi ca un Sfinx spre tele ne-nălţăm.

Şi cu lumina plângem până-n zori,
Reinventaţi pe mantia cerească...
Suntem o albă ploaie de ninsori
Ce-a îndrăznit din nelumesc să crească.

De-aceea plângem stele uneori
Şi osândiţi la lacrimi şi tăcere,
Ne-ntoarcem, oameni, parcă, uneori,
Uitând de ale clipei giuvaere...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul tolerează proştii. El le înţelege neputinţa. Mai degrabă se miră de poticnirile deştepţilor.

aforism de Gheorghe Pârlea din revista on-line "Logos şi Agape"
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărână luată de vânt...

oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschişi?
de câte ori ochii închişi?
plătim ceva ce nu vom ştii,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falşi în viaţă,
urcăm mereu un vârf în ceaţă,
suntem acei ce nu se lasă
şi când murim ne vrem în faţă
şi pentru ce? şi pentru ce?
apoi de ce? şi-apoi de ce?
acelaşi glod ne e mormânt,
ţărână luată de un vânt...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proştii care te agaţă,
Aroganţii derbedei,
Niciodată nu-s de faţă,
Dar nu poţi scăpa de ei...

catren de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proştii

Proştii deşi n-au pereche
Se înmulţesc după ureche.

distih de David Boia (6 noiembrie 2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!