Annabel Lee
Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai ști,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.
Am fost un copil și ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,
cu mult mai mare decât o dragoste mare
Și a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripați,
Jinduită de ea și de mine.
Și așa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiți în Ceruri,
Pe ea și pe mine au prins invidie -
Da! dintr-aceasta (pe atunci,
toți oamenii au știut,
În regatul de lângă mare),
Cum s-a pornit un ger, născocit din norul nopții,
Și a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.
Fiind pricină invidia,
În regatul de lângă mare de-atunci, dintr-odat'
A suflat un vânt ucigaș din ceața înghețului spre ea,
Frumoasa mea Annabel Lee.
Și-ale ei rude înalte au sosit și au luat-o
Pe un val uriaș și au dus-o departe
S-o-nchidă sus într-un mormânt între ape
N-Apus de-acel regat de lângă mare.
Dar dragostea noastră era mai puternică
decât dragostea însăși,
Chiar mai puternică decât a celor bătrâni -
Cei din trecut, cu mult mai înțelepți
Și nici îngerii din Ceruri de sus
Nici demonii de jos de sub mare
N-or să poată vreodată-niciodată
să rupă din sufletul meu
Sufletul frumoasei Annabel Lee;
Pentru tine, lună din grinzi,
nu-i important să îmi prinzi visul meu despre
Ea, frumoasa Annabel Lee;
Dar eu simt cum mă dor ochii ei luminoși,
dintre stelele niciodată ascunse de nor,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Și așa, toate nopțile-n val, mă amăgesc lângă ea...
Oh! Draga mea - dragă, a mea - viață, iubită mireasă,
În mormântu-i lângă mare -
În cavou-i scufundat în mare.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Horia Muntenus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Annabel Lee
În urmă cu mulți ani, în vremurile de demult,
Într-un regat la marea de la miazăzi
Trăia o fată, cum poate vă este cunoscut,
Cu numele Annabel Lee;
Iar fecioara asta avea un singur vis,
S-o iubesc și ea iubirea-mi să poată-împărtăși.
Eram un copil, iar ea o copilă
În acest regat la marea de la miazăzi,
Dar ne iubeam c-o iubire mai mare decât iubirea
Eu și frumoasa Annabel Lee
Cu o iubire la care chiar serafimii din Paradis
Ar fi putut râvni.
Din această pricină, demult,
În acest regat la marea de la miazăzi,
S-a lăsat într-o noapte-un vânt rece,-înghețând-o
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Apoi, au venit rudele-i de neam înalt
Și de lângă mine, cât ai clipi,
Au luat-o și-au închis-o într-o criptă
În acest regat la marea de la miazăzi.
Îngerii din Paradis, mai puțin fericiți,
Ne invidiau, iar pizma lor noi n-o puteam opri
Da! Din acest motiv (toți oamenii știu)
În acest regat la marea de la miazăzi
S-a lăsat dintr-un nor un vânt rece,-înghețând-o
Pe iubita mea Annabel Lee.
Dar iubirea noastră era mai presus
De iubirea celor mai în vârstă decât noi
A celor mult, mult mai deștepți decât noi
Și nici îngerii din cerurile de sus,
Nici demonii din adâncurile mării sidefii
Nu-mi vor putea despărți sufletul de sufletul
Frumoasei Annabel Lee.
Luna străluce doar pentru a-mi aminti
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Iar stelele răsar ca să-i revăd ochii
Frumoasei Annabel Lee;
Astfel, noapte de noapte, neclintit ca o stea,
Îmi veghez iubita, pe mireasa mea
Din cripta de lângă marea de la miazăzi
Din acel mormânt de lângă marea de la miazăzi.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anabel Lee
De demult s-a-ntâmplat, de demult...
Era lângă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, și poate c-o știți,
O fecioară, Annabel Lee;
Și trăia doar c-un gând - s-o iubesc mereu,
Și trăia - să mă poată iubi.
Eu - un copil - și ea un copil,
Lângă-o mare cu ape-argintii,
Ne iubeam ca un cântec mai presus de iubire
Ca un cântec - Annabel Lee;
Și priveau, pizmuind preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tării.
Și așa s-a-ntâmplat că-ntr-o zi, demult,
Lângă marea cu ape-argintii
Un vânt de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
Înghețând-o pe Annabel Lee;
Măritele-i neamuri au dus-o departe.
Departe de mine, spre miazăzi,
Și-au închis-o în mormântul de piatră,
Lângă-o mare cu ape-argintii.
Chiar serafii, nicicând fericiți ca noi,
Pizmuindu-ne priveau din tării -
Da, așa s-a-ntâmplat (și cu toții o știu
Lângă marea cu ape-argintii)
Că-ntr-o noapte un vânt se-abătu, geros,
Înghețând, ucigând pe Annabel Lee.
Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea
Celor mai bătrâni decât noi, doi copii -
Celor mai înțelepți decât noi, doi copii -
Și nici îngerii de sus, din tării,
Nici demonii din funduri de-ocean
N-au să poată vreodată visul meu despărți
De-al frumoasei Annabel Lee.
Și, prin noapte, urcând, luna-mi pare un gând
Al fecioarei Annabel Lee;
Și din ochii stelari eu văd ochii ei mari,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Și în fluxu-nnoptat lângă ea stau culcat,
Lângă draga, iubita, logodnica mea,
În mormântul din țărmuri pustii,
Lângă țărmuri cu valuri pustii.
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii și poeme (1964), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Annabel Lee
De mult, de demult, pe-ai Timpului pași,
Într-un ținut de miază-zi,
O fată trăia, c-un nume gingaș:
Cu numele Annabel Lee.
Și ea trăia c-un gând, un singur gând:
Să-mi fie dragă și drag să-i pot fi.
Eram un copil și ea o copilă,
În cel ținut de miază-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -
Eu și cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care cheruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.
Și iată dar tâlcul pentru care de mult,
În cel ținut de miază-zi,
Un vânt suflă rece din nori, și răci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din depărtări,
Și trist, fără cuvinte, mi-o răpi,
Și-o-nchise-ntr-un mormânt, pe veci de vecii,
Pe draga mea Annabel Lee.
Dar îngerii însiși din cer ne priveau
Cu-aprinsele lor gelozii;
De-aceea /temeiul e prea cunoscut
În ăst ținut din miază-zi/
Țâșni vântul rece-ntr-o noapte din nori
Ucigând și-nghețând pe-a mea Annabel Lee.
Dar dragostea noastră fu dragoste tare:
Nici alții mai vârstnici ca noi -
Nici cei mai cuminți decât noi -
Nici îngerii-n nalta cerească-nstelare,
Nici demonii din miază-zi,
Deși ea e moartă, nu pot să despartă
Un suflet de-alt suflet:
Pe mine de Annabel Lee.
Căci nici luna nu luce fără-n vis a mă duce
La frumoasa mea Annabel Lee;
De răsar dalbe stele, ochii-i văd dragei mele,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Cât e noaptea de grea, eu stau singur cu ea,
Cu draga-mi, cu draga logodnica mea,
La micu-i mormânt din pustiu miază-zi -
Mormântul lui Annabel Lee!
poezie celebră de Edgar Allan Poe (1849), traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
între mine
și tine
un ocean de stele
niciunul dintre noi
nu poate prinde
nici cea mai mică stea.
distanța dintre planete
e mult prea mare.
prea mare
mai mare decât un ocean.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raza mea de soare
Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.
Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!
Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.
Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.
poezie de Vladimir Potlog (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ecou
Pe lângă mine cad
particule de liniște
cum cade bruma
pe vițele de vie.
Pe lângă mine cad
firele de ploaie
cum cade roua în pletele
bălaie.
Lângă mine cad visurile pământului
răstignite de frunzele de nuc.
Văd lângă mare
zboruri ultraviolet
ce se-mpreună
cu-ngălbenitele catarge.
Îmi sună în ureche
o melodie de dinainte
de-a mă naște.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea era o crâșmăriță; crâșmărița avea o fată, și pe fată o chema Florița.
începutul de la Florița din codru de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păream inocenți
Foșneam amândoi precum pomul sărut,
Cu buzele, frunze timide,
Prea umede parcă în vântul tăcut,
Ce suflă și-n brațe cuprinde
Păream inocenți, neatinși de nimic,
Doar tremur, dorință intensă,
Un pic rușinați... dar obraznici un pic,
Și-o dragoste mare, imensă
Să nu mă întrebi nici de ce și nici cum,
A fost de ajuns o privire,
A fost un atunci ce a dus la acum,
O mare, nespusă, iubire
Și chiar dacă pare că mult a trecut,
Atingerea noastră mai știe,
Aminte aduce de tot ce-am avut
Și parcă din nou ne îmbie
Foșnim amândoi, aplecați peste vremi,
Cu gândul la ziua de mâine,
Tu știi c-am să vin iar eu știu că mă chemi,
Să merg spre apus lângă tine
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
II
Doamnă, fiindcă pasul tău
e mai fragil decât orice
vietate, decât orice vietate
din mare, de pe pământ,
fiindcă trupul tău e mai nou,
un vis (care iscusit te imită, cu totul
te reprezintă, pe tine, iscusit vis mișcător
cu degete, un vis cu sâni micuți, ridicați
și cu picioare) abia
mă atinge de-a lungul zilei, timid;
între timp, lângă mine, de-a lungul lungii nopți
și pe mine, mereu îți simt proaspătul și profund
tulburătorul sine, atât de bucuros că e în viață
sinele tău cu coapse fierbinți,
furăcioase, care perfecte mă fură; cum înțeleapta
mare fură cu totul și iscusit țărmul ignorant.
poezie de E.E. Cummings din Poeme erotice (2011), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă far
Între mare
și țărm
greu
frânghia strunește
dorul de larg al corăbiilor
murmurul
e mai mult decât un vuiet
îndepărtat
orașul
e cimitirul celor vii.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleacă de lângă mine vis urât...
Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
mă urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe lângă
Pe lângă teiul înflorit
Cu flori de primăvară,
Adesea ne-am întâlnit,
În seară.
Pe lângă raza lunii albe
Ce lumina cu bucurie,
Mi-ai fost cu plete dalbe,
Speranță vie.
Pe lângă plopii verzișori
Cu lacrimi mi-ai spălat,
Din Raiul tău, din ochișori,
Sufletul pătat.
Pe lângă râul curgător,
Cu drag ne-mbrățișam,
Și ca un dulce visător
Te sărutam.
Pe lângă salcie stăteam,
De dragoste împietrit
Și tu m-ai... și eu te-am...
Iubit!
poezie de Claudiu Românu (6 august 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Draga mea, Dragostea e Cel mai Mare paradox și iată de ce! Când cineva care te iubește e prea mult lângă tine, simți că te sufocă, că îți pierzi "libertatea", dar când acel cineva care te iubește, nu mai e deloc lângă tine, simți că ai pierdut totul, atât iubirea cât și libertatea!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căci dacă mă veți ucide pe mine, nu veți mai găsi lesne un alt om care, cu adevărat chiar dacă ar părea o vorbă caraghioasă să fie pus de Zeu pe lângă Cetate întocmai ca pe lângă un cal, mare și de soi, dar care, din pricina mărimii, ar fi cam leneș și ar trebui să fie trezit de un tăun; la fel mi se pare că m-a așezat Zeul pe lângă Cetate pe mine.
citat celebru din Socrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești lângă mine
Ești lângă mine atunci când eu mă simt pierdută
Ești lângă mine atunci și asta mă ajută
Ești lângă mine atunci când plouă și când ninge
Ești lângă mine atunci când dorul mă învinge
Ești lângă mine atunci când rana rău mă doare
Ești lângă mine atunci când caut alinare
Ești lângă mine atunci, ca îngerul ceresc
Și mă veghezi mereu, mă-nveți cum să iubesc.
poezie de Angela Guo, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o mare furtunoasă...
Ca o mare furtunoasă Doamne mi-a fost viața
Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi fața
Numai singuratici pașii, numai rece locul
Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.
Ține-mă mereu dulce Dumnezeu
Lângă sânul Tău
Până voi gusta fericire mea
La lumina Ta.
Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare
Pentru slava și izbânda vieții viitoare
Și nu-i stare mai cerească în această lume
Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.
Fie cât de furtunoasă și de grea viața
Vrem să trecem drepți prin toate către cer cu fața
Fericiți mărturisindu-L pe Hristos prin cruce
Nu-i alt drum mai drept spre ceruri să ne poată duce.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înclin să cred că Liszt a fost mai important pentru dezvoltarea muzicii. Nu vreau să afirm prin aceasta că Liszt a fost un compozitor mai mare decât Wagner, căci în creația lui Wagner găsim o mai mare perfecție, o mai bogată gamă expresivă, o mai mare unitate stilistică. Și totuși operele lui Liszt au fecundat într-o măsură mult mai mare creația generației următoare, decât muzica lui Wagner. Să nu ne inducă în eroare marea masă a iubitorilor lui Wagner, care a rezolvat într-un fel atât de perfect sarcina sa istorică, în întregime și în totalitatea ei, încât nu poate fi imitat decât în mod servil, continuarea lui fiind imposibilă. Orice imitație este o chestiune sterilă, moartă. În schimb, Liszt a inițiat atâtea noi posibilități, fără ca el însuși să le fi epuizat până la capăt, încât de la el am primit stimulente mai puternice decât din partea lui Wagner.
citat clasic din Bela Bartok
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pișulică
se uită cum mama
sa e o mare mare poetă
pe lângă
ea mai umblă și poeții bărbați estimați
la mii de karate
scoși din cenaclu cu forța (?!) c
are nu e a lor nu -
pe lângă
că-n seara lungă s-a stat la un birt
cu terasă cu paie cu pene cu pre
șuri... ca un cuib
de legionari infantili
împușcând
pete de culoare puțin
vinovate de toate
piruetele din limbaj
sau de alte nimicuri
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comentariu
Ai trăit lângă un mare poet și o mare poezie
Ai fost un om al gândului sau o pasare plutind
Un nor, o parte din seninul adevăr cu nopți și vise
Împăcând lumina in vremuri ce s-au scris
Și au ars până la capătul liniei orizontului
Dragostea de tine cum noaptea arde picuri
Sclipiri stelelor.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!