Putna
Pe stânca odihnitoare
De Putna scăldată
Briza răcoritoare
Te-alintă câteodată.
Adie printre pomi
Iar Putna o ascultă
Și tu simți că adormi
Dacă și ea îți cântă.
Din susurul ei lin
Curgând ușor la vale
Îți faci sufletul plin
De-un dor aspru de mare.
Și soarele-și aruncă
Raze dogoritoare
Precum o grea poruncă
În Putna curgătoare.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La Putna (550 ani de la sfințire Mănăstirea Putna)
La Putna un clopot bate,
Dangătul lui peste munți răsună.
El ne cheamă la libertate
Și la unitate ne îndrumă.
La Putna toaca se bate,
Ne cheamă să ne rugăm.
Pe mine și pe tine frate
Căci de acelaș sânge suntem!
La putna Ștefan ne cheamă,
Să ne spună cu glasul său bland.
S-o iubim pe a noastră mamă
Cum la iubit el pe domnul sfânt!
La Putna e o frumoasă sărbătoare,
Ea s-a îmbrăcat în alb.
E ziua ei și a lui Ștefan Cel Mare.
Să ne ducem fratele meu drag.
poezie de Vladimir Potlog (1 septembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas de veacuri
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Țara Românească ce-i de-un neam - și este una.
tristih de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de Patriotism - Revista Constelații Diamantine, martie 2018
Adăugat de Gigi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare
La Putna, mă căznesc avan,
Bătând mătănii cu temei,
Căci vreau să fiu precum Ștefan...
Când este vorba de femei.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine nebunul
Nu mă știți, dar o să mă întâlniți
Căci și eu odată printre nenumiți
Am fost pe plajă lângă Prut, uniți
Și dintr-o dată apa mi-e tulburată
Cu tatuaje din Siberia adevărată
Urlând că sunt viață căutată
S-atunci am aruncat tricoul
Să vadă bolșevicul răzeșul
Ce cântă la Putna tare
Trăiască România Mare
Si toți mirați stăteau cuminți
Vine nebunul Dac, fugiți!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne unim
Acum în vremuri de răstriște
Să ne unim precum odinioară
Păstrând curată a noastră țară
Iar iarba rea din holde azi să piară
Să înfruntăm viforul furtunii
Să nu lăsalăm a ne cotropi păgânii
Luptându-ne cu sârg
Pentru a țării soartă
Respect azi să-i aducem
Lui "Moș Ion Roată"
Cinstindu-ne istoria, martirii, glia.
Îngenunchind la jerfa celor duși
Precum Columna azi să stăm de veghe
Suntem urmașii lui Brâncuși
La Putna clopotele să răsune
Un Ștefan suntem toți, un neam
Un suflet sfânt din Putna ne veghează
Moldovei, sfânt pământ ca farul luminează
Pe cap purta-vor coifuri de zefir
Cu piepturile goale apărându-și țara
Oltenii, ce prin ale lor vene
Mai curge un sănge dârz de Vladimir
Azi să strigăm, să avem curaj
E cea mai sfântă zi de pe pământ
Inima, o flacără aprinsă
Precum strămoșii au strigat la Blaj
Veniți! Cu toții să ne dăm mâna
A noastră horă să o jucăm
Iar Milcovul să-l secăm dintr-o sorbire
Te salut, cu drag, întreagă Națiune!
(poem închinat Marii Uniri)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa stând lucrurile ar trebui ca toți creștinii, din toată lumea, măcar o dată-n viață, să vină pentru a se prosterna în fața mormântului de la Putna a sfântului Ștefan cel Mare, așa cum fac și mahomedanii la Mecca.
Dan Begu în Umanitatea și pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când devii conștient de trecerea timpului, nu te mai sperie nimic.
Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Viața mea, eclipsă de soare. Într-o lume de umbre, eu caut culoare.
aforism de Mioara Drîmbu-Cucu (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pământ rătăcitor
În veacuri de pământ, tu, domn la Putna,
In veacuri de pământ ascultă țara.
Moșia n-ar fi toată făr-aceste
Veacuri de vecie prin care trece vara.
Nu doarme Domnul Ștefan, nu dorm plăieșii încă,
Nu-ncape-n cerul mare înaltul chip al lor,
Ei n-au murit si nimenea vreodată să nu creadă
Ca poate fi Moldova... pământ rătăcitor.
Ei n-au murit, o spunem pe apele ce curg
Din munții noștri liberi, averea noastră sfântă,
Ei sunt pământ, pământ in țara lor
Și-acest pământ pe românește cântă.
poezie de Mihai Leoveanu
Adăugat de Drăguș Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom reîntâlni cândva
La aceeași cafenea.
O să-mi spui că ți-a fost dor,
Va fi târziu, puișor.
catren de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă la Putna, în biserică,
ar veni să țină predică
Sfântul Ștefan, domn cel Mare,
m-aș ridica în picioare.
Dar, dacă în biserică
ar veni să țină predică
Isus, -mântuirea mea-
la picioare i-aș cădea.
Predica aș asculta,
veșmintele i-aș săruta,
cânt de slavă aș înălța.
poezie de Dumitru Delcă (3 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunet de chitară
Liniște și pace
Tristețea pătrunde
Toată lumea tace
Fericirea se ascunde
Într-un colț, ascuns
Cântă și tresară
Un zgomot nespus
Un sunet de chitară.
Plăcut auzului, dar
Se aude încet
Se aude clar
Un sunet inocent.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte înstelată
Sub lumina lunii
Vegheată de stele
Îmi fac mii de iluzii
Privind atent la ele.
Pe cerul negru al nopții
Ele parcă îmi scriu
Povești uluitoare
Pe care nu le știu.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (6 septembrie 2015)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Scriu ce simt
Nu simt când scriu
Sunt un mort
Cu trupul viu.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de frați
Dinspre Prut un vânt adie și se zbenguie ușor
Cu o rază de lumină ce zăpada o topește,
Lin mă mângâie pe frunte și îmi spune-ncetișor:
-"Scoală-te, deschide ochii și din somnu-ți te trezește!
Ia ascultă-ți sora, frații... cum suspină și cum plâng!
Spune, nu te răscolește plânsul lor de dor și jale?
Doina noastră cea străbună se aude-ades prin crâng
Că și râul se-nfioară și o duce-ncet la vale.
După-atâția ani de plânset, vor și ei să vadă-un semn
De la voi, o mână-ntinsă, un alint să-i mai împace.
Nu mai stați în nepăsare, nu mai fiți așa... de lemn,
Căci se zvârcolește Stefan în mormânt și n-are pace.
Ați uitat că au în vine tot un sânge de român?
Le e dor și lor de Putna, Ipotești și de Ardeal...
Si-n Moldova lor, acasă, ei se află la stăpân
Care-i minte că li-i frate, căci muscalu-i tot muscal!
"Hai să dăm mână cu mână" -a zis bardul din Mircești-
N-așteptați, că n-are nimeni interes să vă unească:
Numai voi, de vreți unire -Chișinău și București-
Bateți palma și încingeți hora noastră strămoșească".
poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
La Putna clopotele bat,
E lume multă-n Mănăstire,
Să-i facă, iar, s-a adunat
Lui Ștefan Vodă pomenire.
Și nu-l vom da nicicând uitării,
Ne-om aminti de cel ce-a stat
De strajă la hotarul țării
Și de dușmani l-a apărat.
La două iulie mereu
S-aprindem câte-o lumânare
Căci Sfânt e lângă Dumnezeu
El, Ștefan, Ștefan Domn cel Mare.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vânt călduț de primăvară
Un vânt călduț de primăvară
Mă cheamă să ies afară,
S-aud muguri cum plesnesc,
Cum pe crengi frunzele cresc.
Cum aspiră spre lumină
Frunze verzi, flori de hermină.
A-nverzit din nou câmpia,
Mieii zburdă pe tăpșan,
Cântă iarăși ciocârlia
Alături de-un ciocârlan.
Fluturi frumos colorați
Zboară-acum din floare-n floare.
Bucuroși că-s parfumați,
Mai cu poftă vor să zboare.
O buburuză pictată
Pe mâna mea s-a așezat.
I-am cântat ceva și-ndată,
În văzduh s-a avântat.
Ca o ploaie, albinuțe
Se așează pe floricele,
Și cum sunt de hărnicuțe
Adună mierea din ele.
Colo-n vale, în zăvoi
Cucul cântă ani de viață.
Sus pe crengi, un pițigoi
Cântă de azi dimineață.
Pe copacii înfrunziți,
Pupăza noastră roșcată
Te-ndeamnă ca s-o asculți,
Cum făcea Nică odată.
Toate păsările cântă
De răsună-ntreaga glie.
Copiii cu drag ascultă
Și saltă de bucurie.
Din cerul lipsit de nori
Soarele-și trimite raze
În grădinile cu flori,
Ale vieții mândre oaze.
Un vânt călduț de primăvară
Obrajii-mi mângâie ușor.
Rândunelele iar zboară
Să-și hrănească puii lor.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii stăpân pe viața ta
Lasă-te purtat de muzica în momente grele
Așa cu ușurința ai să treci de ele
Zâmbește cât de des se poate
Nu lăsa orice tristețe să te dea pe spate.
Ai grija-n mâna cui încrederea ți-o pui
Caci de binele tău nu-i pasa nimănui
Țintește-n viata oricât de sus se poate
Fă orice și-îndeplineșe-ți visele toate.
Deține câtă iubire vei vrea
Dar ai mare grija ce faci cu ea
Caci nu orice ușă încântătoare și mare
Ascunde o comoara uluitoare.
Găsește-ți speranță într-o noua zi
Doar prin forțe proprii poți birui
Fii binevoitor și izbutește
Nu știi niciodată ce viața-ți pregătește.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A XI-a poruncă
Ascultă, privește și taci!...
Ascultă, să-nveți să vorbești,
Privește, să-nveți să clădești.
Și taci, să-nțelegi ce să faci...
Ascultă, privește și taci!
Când simți că păcatul te paște
Și glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ți lacăt la gură
Și-mploră doar sfintele moaște -
Când simți că păcatul te paște!...
Când simți că dușmanul te-nvinge,
Smulgându-ți din suflet credința,
Așteaptă-ți tăcut biruința
Și candela minții nu-ți stinge -
Când simți că dușmanul te-nvinge!
Când brațele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrânești,
Rămâi tot cel care ești -
Aceeași piatră de moară -
Când brațele-ncep să te doară!...
Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, privește și taci!...
Din brațe fă-ți aripi de fier
Și zboară cu ele spre cer!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stopul
Pe ger aspru sau pe ploaie
Ori când vântul pomi îndoaie,
Un prieten stă pe stradă,
Trecătorii să îl vadă.
Este stopul care spune
Cui ascultă, reguli bune.
Și pe rând câte-o culoare
Ajută la traversare.
Roșul este-acela care
Zice: "Stai, pericol mare!"
Interzisă-i traversarea
Te anunță clar culoarea.
Galbenul te pregătește
Și atenția-ți sporește
Căci șoferul, câteodată,
Are pană la o roată,
Poate-i amorțește mâna,
Sau, mai știi, nu-i ține frâna.
Verdele-ți arată, iată:
"Treci strada cât e de lată!"
Căci mașina stă o leacă
Pietonul ca să treacă
Și-i aruncă o privire
Stopului, drept mulțumire.
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!