Laika

Laika, nume puţin cunoscut, a murit în cosmos,
s-a învârtit fără suflare şase luni,
Diderot s-a înecat cu o cireaşă,
Cook a fost returnat de hawaieni doar
Sun formă de oase lucii,
Nu fiţi cuci.
O beţie cu marx a costat
O sută de milioane de suflete,
Hoţii bagă mâna în buzunare, sub sutien
şi în conturi bancare,
concertul e dirijat de Mefisto,
oamenii mor din cauza aurului,
la autopsie se dovedeşte că oamenii sunt muritori,
am trecut de Europa precum Titanicul,
Doamne, iartă-mă, îngerii ne dau organe false,
Bufonii trebuie eutanasiaţi, spune un nebun adevărat,
Limita ticăloşiei este cinstea,
Barbarii au venit, nimeni nu ştie de ce,
Noi mergem la ei, transhumanţă,
Viermele este la mare cinste, tace şi face,
Botezul se face cu cocaină,
Unde eşti tu, Despot Vodă,
Să pui lanţul pe gâtul pios?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a făcut dimineaţă, zise orbul

S-a făcut dimineaţă, zise orbul,
să zburăm, se entuziasmează ologul,
m-am împuşcat cu un bob de strugure,
mările au secat, creierul aleargă prin spaţii,
am murit de multe ori, ofer trupul meu hienelor,
simt mâna blândă a mamei, nu plânge, copile,
visez? Nu înţeleg nimic, spune matematicianul,
endoscopia se face la cap, l-ai cunoscut pe Yeti?
Eşti mare, eşti tare, lasă astrele în pace,
fii mai augmentativ, te mănâncă păduchii de junglă,
mai stăm puţin la aparate şi expirăm elegant.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar frica, şi nu Libertatea, te face să crezi că oamenii mor datorită celor mai cumpliţi inamici şi anume patogeni sau bolile. E complet fals să afirmi că x a murit de AVC, y de Stop cardiac şi amândoi au murit din cauza coronavirus. Dacă te-ar fi vizitat măcar puţin libertatea, ai fi văzut că oamenii mor dintr-o cauză unică, şi aceea este "că s-au născut"! Vindecă-te de presupusa ta "naştere" şi te vei vindeca nu doar de isteria de a nu muri de boală, ci te vei vindeca chiar de moartea însăşi!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ştie ce este al şaselea simţ

Nimeni nu ştie ce este al şaselea simţ,
am pierdut, sigur, simţul frumosului,
vine un urangutan zbiară la sfinţi,
sfinţii se sperie şi ne lasă,
am văzut în Brazilia o statuie dedicată gândacului,
poate că nu în Brazilia, poate aici, la noi,
pe stradă circulă bicepşi, cu multă nonşalanţă.
Bicepşii şi explozibilii conduc lumea.
În Grădina Raiului au pătruns ierbivorii,
au mâncat florile, Pomul Cunoaşterii,
Căţelul Pământului latră întruna,
nu ai ce face, vocea mea nu acoperă
vocea urâtului, rime, metafore mai există,
dar unde e Poezia? Poezia a murit
strangulată de răufăcători.
Nebunia, pruncia, bătrâneţea şi bolile sunt omeneşti,
dar cine le recunoaşte dreptul la existenţă?
Mi se spune nu te lamenta, eşti penibil,
da, sunt foarte penibil, ca Regele Lear,
ca Hamlet, Ofelia, planeta maimuţelor devine
o realitate, sexul, focul şi altele au revoluţionat
omenirea, dar noi preferăm grota strămoşilor,
iubita mă-ntreabă- ce faci- nu am ştiut să-i răspund,
de unde vin, unde mă duc?
Am cunoscut setea şi foamea iubirii, ce am făcut
cu imperiul pierdut? Ghilotina se uită la mine şi râde.
Are umor ghilotina.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care cânta

Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost aşezată pe un scaun, legată şi executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec ştiam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tuşit, a râs,
A tuşit, a râs, e adevărat? Da, aşa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung şi mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata şi mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Ştii, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriţi, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o şcoală nouă,
unde nu ştii pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, şase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
Se spune că era urmărit de nu ştiu ce tribunal. A murit prin evaporare.
Fata povestea, povestea, era inepuizabilă, uite o floare,
Am luat floarea, imaginea s-a tulburat, am deschis ochii,
Eram singur, într-un salon, un difuzor cânta ceva de Chopin,
Ceva trist.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablouri/coşmar

Eram în război nu ştiu cu cine,
Eu, un soldat, că aşa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naştere sau de-a muri,
Aveam fiecare puşcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion şi un rol,
omul şi patul, sforăie toţi,
simt cum se-apropie duşmani de opt coţi,
sunt o mulţime, ne-or împuşca,
oamenii nu ştiu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără braţe,
Iubirile mor încet şi în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în şoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,
Nu se scriu poeme cu barbă,
Am murit, n-am murit, cui ce-i pasă?
Dar poetul e cel de mătasă.
El doreşte s-ajungă la vise,
Unde trădarea nici nu mai ninse,
Vina e parte din vieţi făr-de legi,
Doamne, de visul acesta-mi dezlegi
Sufletul, lasă-l să zboare-n Nirvana,
Revenim la Copacabana.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face?

Ce face un om când e singur?

Simplu – un glonţ, un somn, un poem,
Vede un film, se uită la ceas, înfiază un leu,
Dar tot singur este.
De ce este singur?
A fost jignit. A jignit. A ucis. Nu a ucis.
Eu nu cred în singurătate, cum nu există vid absolut.
Dar o tragedie este. Undeva o lacrimă îşi fa ce drum.
Doamne, ce aş hohoti, de nu aş fi bărbat.
Amintirile mă asediază asurzitor.
Anii se perindă cu viteza unui tren nebun.
Lumea trăieşte, undeva e iarnă, undeva e o plajă,
Alcoolul? Drogul? Boala? Nimic nu seamănă cu singurătatea.
Nici plantele, nici animalele nu suportă singurătatea.
Nici Dumnezeu, că altfel de ce ar fi fost Creaţia?
Strada este pustie, casa este pustie, cimitir fără gard.
Singurătate, tu eşti un bolid care mă ucide.
Brusc apare un cititor timid. Îmi întinde mâna,
Sunt salvat. Mulţumesc, fratele meu, mulţumesc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

O mare tragedie,
S-a abătut pe această Românie.
Tineri frumoşi, ne-au părăsit,
Şi înapoi n-au mai venit.

O seară, începută bine,
S-a transformat în tragedie.
România, ţara mea,
Ce se alege de existenţa ta?

O trupă, un album lansa,
"Goodbye to Gravity" se numea.
Dar n-au mai apucat,
Focul, rapid s-a declanşat.

Ce a urmat, cu toţii ştim,
Nu vrem să ne amintim.
Suflete, la Cer s-au dus,
Şi-acum, ne privesc de Sus.

Răniţii, ne mor în spitale,
Nepomeniţi în catedrale.
Judecaţi pe nedrept,
Pentru că au fost la un concert.

Dumnezeu are nevoie,
Doar de sufleţele bune.
Îngeri sunt în Rai,
Eroi pe acest plai.

Clubul, autorizaţie n-a avut,
Încă de la început.
Pentru patroni, doar banii au contat,
Pe tineri, viaţa i-a costat.
 
În ţară, protestele au început,
Oamenii, o schimbare au vrut.
Tragedia i-a unit,
Şi din locuri s-au urnit.

De la Bucureşti, la Iaşi,
Cu toţii am fost părtaşi.
Au ieşit în toată ţara,
Din Galaţi şi Timişoara.

Până-n ziua morţii,
Noi vom goni hoţii.
Când ţara la noi revine,
Liniştea o să domine.

Lucrul cel mai trist,
Un dezastru ne-a trezit.
Am devenit solidari,
Cum n-am fost de ani.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru elefanţi

Eu, elegii pentru elefanţi,
Rugi şi ruguri,
Soarele nu poate fi şoricel,
Pruncul nu este o nucă,
Cu cât Domnul pare mai mic,
Pe atât suntem noi mai mari,
Mă ajung piramidele din urmă,
Piramidoanele s-au scos din uz,
Fericirea de a fi melc a trecut pe planul doi,
Următorii terorişti vor fi melcii,
Când prietenul devine o piatră, fereşte-te,
Cântecul este un plâns de stil,
Pereţii sunt cei mai buni martori,
Bate-i cât vrei, urşii vor mormăi legende,
Cât timp există pădurea, cuvântul pădure este inutil,
Niciodată apele nu caută pe nimeni,
În ţara unde oamenii mor nu mai este nevoie de pază.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recorduri sportive

Un nou record s-a stabilit
Şi face cinste ţării:
La noi cu mult s-a depăşit
Şi limita răbdării.

epigramă de Florina Dinescu
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hyperiubirea

Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,
Avea poetul 88 de ani,
Iubirea nu este o glumă,
E amorală şi nu costă bani.
Ebola a trecut pe-acolo,
Enola Gay a fost cândva ceva,
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai eşti nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii - de fanfare şi de flori.
Noi vom privi la poze luni şi marţea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deştul cercuri-cercuri,
Joi nu vom şti de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică şi prostul e un geniu,,
Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un oraş fără nimeni

În oraşul fără nimeni au venit ceva jivine,
Au şi casă, au şi masă şi la dragoste se lasă,
Prezentabile, yes, impenetrabile, no,
Bate la ochi de eşti om, paturile duble au devenit lehuze,
Chiar şi seifurile s-au împreunat, na, ai venit pe neaşteptat,
Unde e actul, zici, cu voce de arici, how fragile are you,
Se miră Kakadou, are o leziune sub plisc, de la un pix,
Femeia în halat te-a tratat până la majorat, apoi te-a lepădat,
Instalatorul din Puchineşti, cel cu biciclete şi trotineşti,
Ales el prinţ de uels, a reparat cabina liftului julind-o fresh.
Apoi au venit oameni şi oameni, unii străini, alţii foarte stranii,
Ne spălăm pe dinţi în colectiv, cu bormaşina fără stativ.
Un bebe leonin s-a născut surprinzător cu trăsăturile unui aligator.
Priveşte la ceasul din centrul oraşului, spune, gata, deşeuri ale făraşului,
Destul am făcut politică infracţională, trecem totul la socoteală
Şi ne băgăm singuri la zdub, acolo munci-vom cu mare hei-rup.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost lăudaţi mult mai mult oamenii ocupaţi a ne face să credem că suntem fericiţi decât oamenii ocupaţi a ne face să fim fericiţi cu adevărat.

citat celebru din Denis Diderot
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Razna

Multe pot s-o ia razna, tot ce merge bine,
Va merge prost, desăvârşitul viază fără scop,
Însingurat şi neînţeles, poetul se înfrăţeşte cu Leviathanul,
Scrie mult, băiete, până când mâna îţi va cădea uscată,
Computerul va exploda, cititorii te vor ocoli ca pe o umbră suspectă,
Mozart a depăşit orice limite, dar nu de asta a murit, a scrie puţin este o artă,
A nu scrie nimic este un Everest al anonimatului,
Că omul se află în om, zice oricare, crinul se regăseşte în crin,
Autorul lalelelor a murit de tristeţe, fiecare filosofăm în căutarea
Propriei esenţe, îţi bei propria supă, nu compara A cu B, eu cu el,
Un orb îş zăreşte mai lesne pe Dumnzeu, dar nu orice surd este Beethoven,
Legea cantităţii se referă la bani, la zilele rămase, cine îţi numără versurile?
O fi un contabil la Fondul Literar. Cantitatea este o măsură a morţii,
Nu iubesc pe cei care nu vorbesc, ca nişte tramvaie oprite în depou,
Prefer plantele, pietrele, nu aţi văzut ce mult vorbeşte un câine?
Pe tine, iubito, te voi săruta de o mie de ori pe noapte,
Starea de bine de la Dumnezeu vine, dar nu tot ce vine din ispiraţie
De la Dumnzeu vine, suntem oare otravă unul pentru celălalt?
Lupta cu Dumnzeu este zadarnică, Îngerul va învinge,
Ai plecat la mare dispreţuindu-te pe tine şi pe ceilalţi,
Ce vină avem noi că nu te poţi iubi?
Inexistenţa lui Dumnezeu dovedeşte atotputernicia Sa,
Poetul nu are o soartă, are o veşnicie, lasă-i uşa deschisă.

PS. Doamne, iartă-mă, am visat că eram Tu,
Mi s-a spus, vai, ce bătrân eşti,
Avem un loc în azil, avem şi pamperşi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să scapi de...

Ca să scapi de...
Ca să scapi cum...
Unde se ascunde Ilie?
În camera albă a intrat un piţigoi,
urechile lui se fac aripi,
umbra mea s-a sinucis în curte,
dar eu nu am curte,
cineva spune la mulţi ani?
Unde? Când?
Anii trec ca apa, aiurezi, spune iubita,
simt un nod de piţigoi,
plâng fără sunet, fără lacrimi,
când totul pare normal, nimic nu este,
muzica sferelor este aproape.
Poţi spune aşa ceva?
Citeşte de jos în sus.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minutele

Trec repede peste timp,
o lume de n-ori mai mare decât o ştim,
cineva întreabă ce este frica.
Grea temă. Mulţi mint.
Nu mă tem de nimic şi de nimeni
este cel mai prostesc răspuns.
Chestiunea morţii am rezolvat-o. Nu există.
Este o altă lume, o altă viaţă.
Apropierea reţine privirea,
Apropoul o-ndepărtează.
Drag mi-este omul primitiv,
Curat ca lacrima dimineţii.
Lumina fără umbre este pentru orbi.
Minciuna deosebeşte pe om de animal.
Mefisto vrea răul şi face binele.
Şperaclul ştiinţelor- mistica.
Între somn şi sclavie există ceva comun.
Catârul este sterp ceea ce explică restul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece greu

Timpul trece greu,
Venit mors velociter,
Invers, Zebedeu,,
Tu le auzi vocile?
Extreminator,
Îngerul ce vine,
Unu-i visător,
Altul face crime,
Eu vorbesc de viaţă,
Nu din cărţi, ceasloave,,
Nu fac garagaţă,
Chestiile sunt grave,
Confesiuni, discuţii,,
Planuri misterioase,
Terorişti, micuţii
Ne omoară-n case,
Au antecedente,
Fură şi avioane,
Orele-s prea lente,
Morţile-s banale.
Puterile sunt pe sfârşite
precum e soarele într-un decembrie cafeniu
e prea firavă creatura Ta, Divine
abia respir şi totuşi încă-s viu
mai sunt flămând, mai am în ochi lumină
mai este ziua care va veni
m-am despărţit de multe, dar cu tine
viaţa mea, abia m-am obinuit
mai vine o zi, o oră, o minune
poemul meu oricând o poate spune.
Aici voi îngropa eu o iubire
de care nimeni n-are ştire".
Am orbit, dar nu am cerut ajutor,
visam frumos ca un cocor,
dimineaţa îmi cumpăram pâinea
cea de toate zilele,
veneam casă, mă închideam
şi întorceam filele cărţilor
ştiute pe dinafară,
uneori un vecin mă chema pe scară,
să-mii povestească tot felul de nimicuri,
îi răbdam orice ticuri,
"Vezi ce faci, o să fie bine",
îi spuneam,
am murit într-o vineri,
mă chema Homer
şi totul s-a petrecut ieri.
Zilnic am lucrat la această navă,
a fost cândva o epavă
căzută din Cosmos,
din Calea Lactee,
cum decad îngerii într- femeie,
astfel tinereţea mea s-a dus,
"Se spune că ai construit
ceva mai redus, ceva mai simplu,
dar va zbura?",
mă întrebau cei din urma mea.
Când a fost gata,
s-au mirat toţi,
nava mea nu avea roţi,
nici aripi şi nici nu avea motor,
nava mea pentru zbor interior.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă a lui Faust

Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toţi suntem Faust, părem fericiţi
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un şobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ţi vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.

Să iubeşti fără să cunoşti fiinţa,
Totul se şterge, rămâne o pată de culoare sângerie
Pe memoria plană.
Ai pierdut, n-ai pierdut? Cine ştie?
Nu orice pierdere duce la moarte.
Ieri m-am îndrăgostit de un chip,
Mi se părea cunoscut de o mie de ani.
S-a lipi de umărul meu, mi-a murmurat, te iubesc,
Apoi a trecut o zi, va mai trece o zi
şi pierd mereu ca la Monte Carlo.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de ţărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârşit,
ex nihilo nihil, poemul
se naşte din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânţa din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate şti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-şi pierde drumul în viaţă, doar şi-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile şi ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.
Unele idei nu le mai scoţi decât cu creier cu tot.
Minciuna rodeşte în creierele cele mai reavăne. Mincinoşii "se prind" imediat.
Ambiţia şi fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniţia morţii.
Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?
Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.
BORIS MARIAN MEHR

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Dean, dacă acest demon le-a ucis pe mama şi pe Jess, iar tata încearcă să-l prindă, atunci noi trebuie să fim acolo. Trebuie să-l ajutăm.
Dean: Tata nu vrea ajutorul nostru!
Sam: Nu-mi pasă.
Dean: Ne-a dat un ordin.
Sam (pe un ton ferm): Nu îmi pasă. Nu trebuie să facem mereu ce spune el.
Dean: Sam, tata ne roagă să ne continuăm lucrul, să salvăm vieţi, este important.
Sam: Bine, înţeleg, crede-mă. Dar e vorba doar de o săptămână, pentru a afla nişte răspunsuri. Pentru a ne răzbuna.
Dean: În regulă. Uite ce e, ştiu ce simţi.
Sam: Serios? (Dean pare şocat la auzul tonului lui Sam) Câţi ani aveai când a murit mama? Patru? Jess a murit acum şase luni. Cum naiba să ştii ce simt eu?
Dean: Tata a spus că e periculos. Pentru oricare dintre noi. Adică, sigur că ştie mai multe decât noi, aşa că dacă el spune să nu ne amestecăm, asta vom face.
Sam: Nu pot înţelege încrederea oarbă pe care o ai în el. Adică, nici măcar nu-i pui la îndoială deciziile.
Dean: Da, asta face un fiu bun!

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!