Bacovia e un mare poet
Când alţii prin versuri deretică
Şi pun pe cuvinte apret
Trecând la tăcerea profetică.

catren de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La apariţia volumului de versuri "Să ne iubim pe tunuri" de Adrian Păunescu

Zise ea citind volumul:
- Când iubeşti cu-adevărat
O fi bine şi pe tunuri,
Dar mai bine... este-n pat.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui poet Adrian Păunescu

Prin vers ai cules iubire,
Prin politică - ocară;
Azi, la Marea Despărţire,
Te venerează o ţară.

madrigal de Victor Becheanu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu poet

Vreau să fiu şi eu poet
Ca Bacovia, Coşbuc...
Să mă ştie toată lumea
Peste tot unde mă duc.

Vreau să fac versuri frumoase,
De iubire şi de dor,
Inspirate, armonioase,
Pe-înţelesul tuturor.

Vreau ca cei care citesc
Să se umple de plăcere
Şi să simtă că plutesc
Într-o lume de mistere.

Vreau să am şi o statuie
Şi-n muzeu să am portret
Cine va privi să spună:
"Uite un mare poet!".

poezie de Octavian Cocoş (3 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Bacovia

Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coşmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.

Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii şi-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Şi a-şi rosti plecarea nu mai pot.

Foioasele în vântul toamnei ard,
Muşcate sângeros şi trist de lună,
Şi turturelele se despreună
Acum, noi doi în focul revanşard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Crai-nou verde-pal, şi eu singur
Prin crengile cu sunet de schelet -
Învineţit ca un cadavru...
- Vino-n zăvoiul violet.
Or, nu! s-aprind luminile-n oraş...
Sunt alţii, şi un alt poet -
E mult de când dormim în umbră,
În cimitirul violet...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.

catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In Memoriam "Bacovia"

E ploaie, e viscol
şi singură sunt
în nări simt şi acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi şopteşte-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
şi când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde eşti tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
şi mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...

"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb şi funerar veşmânt..."

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slabă răsplată, dacă un tânăr în care am investit ceva ajunge în cele din urmă poet. O biată serenadă de un sfert de oră pentru un serviciu de ani de zile. Părinţii care observă că băiatul lor vrea să devină poet de profesie ar trebui să-l biciuiască până când se lasă de versuri sau până când ajunge mare poet.

aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul modern

În ţara noastră, mi se pare,
Că-i superfluu şi desuet
Ca să susţii cu înfocare
Românul că-i născut poet!
Când spui de X că e poet
Şi scrie versuri prin ziare,
Să foloseşti, în mod discret
Şi ghilimele de rigoare!
Că el, crezând că face artă,
Cuvinte pune-n pălărie,
Le-amestecă şi le deşartă
Apoi, pe-o coală de hârtie!
La el, aşa precum se ştie,
Sunt versuri albe reci şi goale,
Lipsite de-orice prozodie
Şi normele gramaticale.
Pe drept se spune că,-n trecut,
La şcoală ( pentru el, supliciu),
Gramatica ar fi făcut
Cu o femeie de serviciu!
A câştigat, de-a lungul vremii,
Ieşind cu,, operele"-n lume,
Trofee, diplome şi premii
Cu necititele-i volume!

La biata lui maculatură,
În lipsa crasă a ideii,
Călcându-se pe bătătură,
Se-ncurcă iambii cu troheii!

Citindu-i stihurile, zic,
Stupefiat, cu indignare,
Că unii nu-nţeleg nimic
Iar alţii, ce li se năzare!

Cum muza nu îi dă târcoale,
Oricine poate ca să spună
Că el înşiră vorbe goale
Ce nici din coadă nu mai sună!

Poeticele lui demersuri,
Citindu-le, eu am dedus
Că,, e uşor a scrie versuri
Atunci când n-ai nimic de spus"!

poezie de Ion Moraru din Colţii morarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă scrisoare către Adrian Păunescu

Noi ne cunoaştem din copilărie,
De la-nălţimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeaşi apă vie
Şi am râvnit acelaşi orizont.

Acum, m-am hotărât să-ţi scriu aceste
Cuvinte, ca unui duşman de rând,
Să te condamn şi să-ţi mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.

Mi-ar fi plăcut să fii poet şi-atâta,
Să nu te văd prin ţară fără rost
Cum faci dreptăţi, cu lacrima şi bâta,
Şi-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.

Cu haina ta de lucru, la recepţii,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc şi bunii, şi inepţii,
Te judecă şi medici, şi satrapi.

Nişte tembeli ţi-au zis poet de curte,
Doar pentru că intrai în dialog,
Aici, acasă, nu pe unde scurte,
Cu fostul lider şi-i spuneai "Vă rog!".

De ce, prin asta, ai făcut dreptate
Şi-ai scos nevinovaţi din puşcării,
De ce te-ai tot băgat, hulit, în toate,
Când doar pe tine te puteai iubi?

Rezervă-ţi altă soartă, măi băiete,
Măcar la bătrâneţe fă ce-ţi spun,
Mai lasă-ncăierările concrete
Şi trage-n cer cu marele tău tun.

Nu vezi că te-au uitat aceia care
Te convingeau să rişti şi chiar să mori,
Ca să-i ajuţi cumva pe fiecare,
Şi nu-ţi mai sunt nici c-un cuvânt datori?

Nu-mi face teorii inteligente,
Cum că substanţa operei întregi
De speculaţii şi de sentimente
E chiar aceea că îi înţelegi.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoase versuri

foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
foarte frumoase versuri
foarte frumoase mersuri
noi nu
ştim exact ce se-ntâmplă
şi de ce se
păşeşte cu maxim lirism
foarte frumoase
versuri de ce se mai pun
poeţii cu poetele spun
că se pun
din iubire din iubire se pun

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-amintesc de cuvinte

Cât de multe cuvinte formează tăcerea...
Mă rezem cu gândul de drumul uitat,
La capătul lui m-ascund după lună
Scriindu-ţi cu voce, cuvîntul oftat.

Mă trezesc sentimente ce cad ameţite,
Din ochi pică lacrimi şi gesturi lipsesc,
Un ceas se ridică deasupra luminii
Când noaptea se duce dar stele lucesc.

Filigranul luminii îşi schimbă culoarea,
Mi-amintesc de cuvinte lăsate zălog,
Împletesc dimineţii din versuri chemarea
Dar tăcerea revine şi degeaba mă rog.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârşit de an
Ce nu şi-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.

E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...

Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot ţărmurindu-l şi-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.

Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.

Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Şi n-am puterea să-l întorc şi nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Şi-l pierd, într-un week end, pe Adrian.

Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.

Bucată ruptă-i de la ţara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... şi Prut şi Adrian.

Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.

Ţineţi-vă să nu rămâneţi van
Cum sunteţi azi doar simpli impostori
De nu veţi recunoaşte-n timp valori
Continuând să renegaţi un Adrian.

Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înţelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.

Şi nu uitaţi c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte şi gând sublim şi nu-nţeleg
De nu vă vreţi prin el, popor nemuritor...

Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o ţară care-şi pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...

PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veşnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorescu şi Păunescu

Păunescu, poet prolific,
Oltean cu titlu onorific,
Ca el şi Sorescu-n veci,
Deţinător de lilieci.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Adrian Păunescu

A plecat din viaţă omul Păunescu,
A rămas în viaţă poetul Păunescu.
Un om mai puţin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.

poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în şoaptă n-am cum să-ţi vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Şi timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Şi n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Şi stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu ştiu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aş putea să-ţi spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stai singurel, la masă...

Caut rima printre versuri
Şi mă rătăcesc prin ele,
Am să fac nişte demersuri
Să pun nişte ghilimele!

Dacă pun o acoladă
Pe fete să le uimesc,
Toţi băieţii de pe stradă
De mâine mă ocolesc!

Mai bine pun paranteză
Şi opresc plecarea lor,
Dacă sunt în antiteză
Reflectez în viitor!

De pun semnul exclamării
Să opresc timpul în loc,
Voi agita apa mării
Şi voi inunda un doc!

Ştiu, voi pune ghilimele
Să arăt băiat frumos,
Poate-n visurile mele
Eu voi fi mai arătos!

Dar acum voi pune punct
Căci mi se răceşte ciorba,
N-am să suflu în iaurt
Voi lungi mai tare vorba!

Când stai singurel la masă
Mănâncă, nu fi poet,
Să nu-nghiţi din întâmplare
Fără voie... un verset!

poezie de Sandu Chiva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet trebuie să aibe întotdeauna ochii deschişi deasupra lumii; aşa poate fi un bun observator: iată cum se naşte o poezie patriotică bună. Iar Adrian Păunescu a reuşit acest lucru.

Ştefan Radu Muşat în '' Să nu-l uităm'' Proiect cultural în memoria lui AP în cadrul Asociaţiei Scriitorilor Academus B (2014)
Adăugat de Nicoleta Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet trebuie să aibe întotdeauna ochii deschişi deasupra lumii; aşa poate fi un bun obseravator: iată cum se naşte o poezie patriotică bună. Iar Adrian Păunescu a reuşit acest lucru.

Ştefan Radu Muşat în '' Să nu-l uităm'' - Un proiect cultural în memoria lui AP în cadrul Asociaţiei Scriitorilor Academu (2014)
Adăugat de Nicoleta Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză de ocazie

Dă Apocalipsa mai încet
şi-aprinde din nou lumina
din genunchi îţi scrie un poet
în versuri să-înceapă cina

Aprinde din nou lumina
Iuda-i fericit nevoie mare
doar tăcerea poartă vina
pentru rana următoare

Iuda-i fericit nevoie mare
în genunchi îţi scrie un poet
fruntea-i un apus de soare
dă-i sufletul mai încet

Doamne oare-a cui e vina
c-o să stingă iar lumina

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!