Ismaïl este compus din ochi, favoriţi şi rochie şi se găseşte astăzi cu foarte mare greutate. Înainte vreme creştea şi în Grădina Botanică, iar mai târziu, graţie progresului ştiinţei moderne, s-a reuşit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză. Ismaïl nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5½ dimineaţa, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoţit fiind de un viezure de care se află strâns legat cu un odgon de vapor şi pe care în timpul nopţii îl mănâncă crud şi viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile şi a stors pe el puţină lămâie...

începutul de la Ismaïl şi Turnavitu de Urmuz
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura cale prin care putem aduce pacea pe acest pământ nu este prin discursuri sau iniţiative organizatorice, ci prin transformarea oamenilor, prin ridicarea lor la această nouă conştiinţă a celei de-a patra dimensiuni, în care ei manifestă calităţile spiritului. Astfel, realizarea păcii globale poate veni numai prin oameni care au atins această stare în timpurile moderne, care sunt foarte speciale şi pe care le numesc Timpuri ale înfloririi.

Shri Mataji Nirmala Devi în Era metamodernă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai puţină vreme

Mai puţină vreme Domnul va veni
Luna, mândrul soare n-or mai străluci
Mai puţină vreme, se va împlini
În ziua aceia surzii or auzii.
Orbilor vederea atunci li s-o da
Izbăvit din neguri atunci vor vedea
Săracii atuncea se vor veseli
Batjocoritorul atunci va pieri.

Mai puţină vreme şi va fi aşa
Cei nenorociţi se vor bucura
Domnu-n ziua aceia El va străluci
Lumea de păcate ea se va sfârşi.

Mai puţină vreme până vom vedea
Cum Iubirea Sfântă, Ea va triumfa
Mai puţină vreme pân' se va sfârşi
Şi neprihăniţii se vor odihni.

Mai puţină vreme pân' s-o încolona
Toată ceata sfântă şi ei vor pleca
Mai puţină vreme şi ospăţ va fi
Mireasa de astăzi se va pregăti.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ţine strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neştiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzeşte,

dar care străluceşte în inima lui
şi în inima mea, totuna
şi focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viaţă

şi care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
şi tineri bărbaţi cu iarba în dinţi
le poartă pe braţe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică uşor din vioara omului singur
şi zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o vreme (II)

După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva pentru că-ţi oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ţi recuperezi propriul trecut.
După o vreme înţelegi că doar cine este capabil să te iubească
aşa cum eşti, cu toate lipsurile tale, fără intenţia de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ţi uşura singurătatea,
vei sfârşi iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveţi că prietenii adevăraţi sunt puţini
şi că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de făţarnici.
După o vreme înveţi că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalţi întreaga lor viaţă.
După o vreme înveţi că toată lumea îşi poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveţi că dacă îţi jigneşti profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeaşi.
După o vreme realizezi că deşi eşti fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjeşti după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înţelegi că fiecare experienţă trăită
alături de cineva este irepetabilă.
După o vreme realizezi că oricine umileşte sau dispreţuieşte
o altă fiinţă omenească va suferi curând aceeaşi umilinţă şi acelaşi dispreţ.
După o vreme înveţi să-ţi croieşti drumul astăzi,
pentru că poteca zilei de mâine nu există.
După o vreme înveţi că grăbind, îmbrâncind lucrurile să se întâmple
nu faci decât să obţii un rezultat diferit de cel pe care ţi-l doreşti.
După o vreme realizezi că mai binele nu locuieşte în viitor,
ci chiar în acest minut.
După o vreme realizezi că, exact în clipa când eşti fericit cu cei din jurul tău,
ţi-e dor de cei absenţi.
După o vreme înveţi să ierţi şi să ceri iertare,
să mărturiseşti că iubeşti, că ţi-e dor, că îţi trebuie ceva,
că ai nevoie de prieteni – pentru că în cavou
acestea toate nu au nici un înţeles şi-i deja prea târziu.
Nu lăsa nimic şi niciodată să se întâmple prea târziu.
Dar, din nefericire, numai după o vreme...

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bere

nu ştiu câte sticle de bere
am consumat aşteptând ca lucrurile
să evolueze spre mai bine
nu ştiu cât vin şi whisky
şi bere
mai ales bere
am băut după
despărţirile de femei –
aşteptând telefonul să sune
aşteptând răsunet de paşi,
iar telefonul nu sună niciodată
decât foarte târziu
şi paşii nu ajung niciodată
decât foarte târziu
când stomacul
mi-a ajuns deja în gură
ei sosesc proaspeţi ca florile de primăvară:

" ce naiba e cu tine?
n-o să fii 3 zile în stare să mă regulezi!"

femeia este durabilă
ea trăieşte şapte ani şi jumătate mai mult
decât bărbatul, ea bea foarte puţină bere
fiindcă ştie că nu-i face bine la ten

în vreme ce noi o luăm razna
ele sunt în oraş
dansând şi râzând
cu cowboy libidinoşi.

well, a fost multă
bere şi au fost mulţi saci cu sticle goale de bere
iar când ridici unul dintre ei
o sticlă cade prin fundul jilav
al sacului de hârtie
rostogolindu-se
clăncănind
împrăştiind cenuşă umedă
şi picături bere răsuflată,
sau sacul se răstoarnă la ora 4
dimineaţa
iscând singurul sunet din viaţa ta.

bere
fluvii şi mări de bere
la radio se aud cântece de dragoste
pe când telefonul rămâne tăcut
şi pereţii rămân
verticali de sus până jos
iar berea reprezintă tot ce există.

poezie celebră de Charles Bukowski din Dragostea este un câine turbat venind din Iad, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un proverb foarte răspândit, după care un singur om poate valora cât o mie, în timp ce o mie nu pot valora cât unul singur. Această diferenţă depinde de felurita iscusinţă a minţii, lucru pe care eu îl reduc la a fi sau a nu fi filozof, pentru că filozofia, ca o hrană proprie celor care se nutresc cu ea, îi deosebeşte de mulţimea obişnuită, mai mult sau mai puţin, după cum este şi felul hranei.

Galileo Galilei în Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii – Ptolemeric şi Copernician
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Srinivasa Ramanujan a fost cel mai ciudat om din toată lumea matematicii, probabil din întreaga istorie a ştiinţei. El a fost comparat cu o supernovă care a explodat, iluminând cele mai întunecate, cele mai profunde colţuri ale matematicii, înainte de a fi tragic răpus de tuberculoză la vârsta de 33 de ani... Lucrând în izolare totală de principalele curente din domeniul său, a reuşit să rescrie 100 ani de matematică vestică de unul singur. Tragedia vieţii sale este că o mare parte a muncii sale a fost irosită ca să redescopere matematici cunoscute...

citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dovedit faptul că cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte. Atunci când este tânăr, alege el; apoi, însă, îl aleg alţii pe el. De aceea spun că în problema aceasta este trebuinţă uneori şi de puţină nebunie. Este bine să treacă cu vederea unele cusururi care nu sunt esenţiale, pentru că altfel niciodată nu-i vor veni toate aşa cum le aşteaptă el.

Paisie Aghioritul în Viaţa de familie, Cuvinte duhovniceşti vol. IV (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieţi, venite din Septembrii
şi din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuş,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt şi eu.
Toamnă, doar în toamna vieţii,
fără rod,
fără bucate,
Ca să laşi în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poţi fi şi om şi toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele crud

Sunt singur şi nefericit ca moartea
Sunt singur şi nefericit ca vântul
Prieten bun îmi este numai cartea
La care scriu acum, apoi mormântul.

Da, vreau să mor, să fiu măcar o clipă
Cu vântul şi cu moartea la un loc
Să zbor spre cer şi să mă fac risipă
De dor la îngeri ce le-aş pune foc.

Sunt singur şi nefericit ca viaţa
Sunt singur şi nefericit ca focul
Mă-ntorc, după ce scriu, ca dimineaţa
Soarele crud. Aşa mi-a fost norocul.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunurile întâmplătoare sunt foarte diferite între ele pentru că sunt preţuite după folosul pe care îl aduc celui ce le are. Bunurile adevărate însă au un singur ţel: să fie în armonie cu natura; iar trăsătura aceasta este egală în toate. Cel care le stăpâneşte fără raţiune nu le ţine mult timp; chiar şi fericirea, dacă nu e bine strunită, devine apăsătoare. La fel stau lucrurile şi cu binele: un bine se manifestă în plăcerile intense, un altul în împrejurări triste şi grele; unul este stăpân peste bunăvoinţa sorţii, altul i-a îmblânzit cruzimea: amândouă sunt deopotrivă feluri de bine, chiar dacă unul a străbătut o cale lină şi plăcută, iar celălalt o cale aspră.

Seneca în Scrisori morale către Lucilius
Adăugat de Aura
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prietinie care ne-a legat aşa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur.

Ion Creangă în Scrisoare către Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare Graţie! Exact: Dacă ai înţeles cu adevărat Graţia realizând-o, ai înţeles Totul! De abia acum realizezi că A-Fi în prezenţa maestrului înseamnă a te bucura de cea mai nestăvilită Graţie. Graţia de a vedea Graţia, când râde, când plânge, când doarme, când mănâncă, când e furioasă, când iubeşte, când părăseşte efemerul pe care nu l-a vizitat niciodată. Susţin că această binecuvântare de a fi în prezenţa maestrului este cea mai mare şi cea mai eliberatoare Graţie ce te va face să realizezi că tu însuţi eşti GRAŢIA! Aceasta este taina ashramului, a sangha, a satsang-ului de a te aduce cât mai aproape în prezenţa Graţiei ca şi tu să te topeşti în ea. Dintre toate clipele petrecute pe acest tărâm de vis numit "Terra", cele petrecute în prezenta Guru-lui sunt cele mai pline de graţie, chiar şi atunci când "eu"-l pretinde că nu e aşa şi că mai bine ai petrece timpul în prezenţa lui plină de suferinţă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegea oare, în vreme ce minutele interminabile se scurgeau ticăind, că a fi singur nu e totuna cu a fi însingurat? Că a fi singur este o stare neutră; e asemeni unui peşte orb pe fundul oceanului: fără ochi, şi prin urmare fără judecată. E posibil? Ceea ce se află în jurul meu nu-mi afectează starea de spirit; starea mea de spirit afectează ceea ce se află în jurul meu. E adevărat? E posibil ca Denny să fi apreciat natura subiectivă a singurătăţii, care e ceva ce există numai în minte, nu în lume, şi, ca un virus, nu poate supravieţui în absenţa unei gazde binevoitoare?

Garth Stein în Enzo sau arta de a pilota pe ploaie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câţi marinari e nevoie pentru un echipaj ?

Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească marea.

Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu piraţii.

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.

Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.

Straiul! Terţarola! Şcota! Fă sartul ăla-ncoace!
Mola! Noi nu ne vom întoarce!

Unul care are pe biceps tatuată
o inimă-n străpunsă de săgeată.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu boneţică de sugar,
talisman să nu se-înece.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu o sticloanţă de rom
să-şi clătească gura-n miez de noapte.

Doi cu patru ochi negri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Straiul! Şcota! Sartul! Terţarola!
La revedere ţărm! Mola!

Unul cu un albatros
să-i inspire-o poezie.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească marea.

Unul cu o hartă secretă
ascunsă-n căptuşeala hainei.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.

Unul cu o vioară din lemn de pin
cu care să scârţâie la un delfin.

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.

Straiul! Terţarola! Sartul! Şcota s-a întins cu brio!
Mola! Hei, ho! Adio!

Unul cu un sextant
să măsoare zarea.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu un metru de odgon
ca să prindă-n laţ furtuna!

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu inima grea
pentru-a înlocui ancora.

Doi cu ochii negri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Terţarola! Şcota! Sartul! Ţine de strai!
Mola! Am întârziat destul! Cu mareea, hai!

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la apariţia ştiinţei moderne, omenirea a trăit de pe urma eforturilor conjugate ale ştiinţei şi spiritualităţii, socotite drept două surse importante ale cunoaşterii şi bunăstării. Uneori, relaţia a fost strânsă – un fel de prietenie –, în vreme ce în alte momente a fost marcată de răceală, mulţi găsind că cele două sunt incompatibile. Astăzi, ştiinţa şi spiritualitatea au posibilitatea de a deveni mai apropiate ca oricând şi de a se asocia într-o întreprindere care are potenţialul de a ajuta omenirea să se confrunte cu provocările care o aşteaptă. Fiecare dintre noi, ca membru al familiei oamenilor, ar trebui să răspundem obligaţiei morale de a face posibilă o asemenea colaborare. Aceasta este pledoaria mea de suflet.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul, ceea ce s-a pierdut, este legat de relaţia cu scopul şi cu idealul pentru care faci atâta drum. Dacă cândva aveam o idee romantică, de a încerca sa facem teatru ca pe un fel de aventură, ca şi cum am fi pe un vapor care merge spre necunoscut şi nu ştii cum va fi vremea în timpul acestei călătorii şi ce se va întâmpla în timpul acestei călătorii, acum trebuie să ştii că drumul pe acest vapor trebuie să-i ducă pe călători "safe". Trebuie să ajungi dincolo şi toată lumea trebuie să ajungă cu bine.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere

Această spaimă a curgerii
Dinspre A,
Niciodată spre A,
Această spaimă
De-a trece
Prin toate literele
Pe care le ştii dinainte
De la ceilalţi
Care l-au străbătut
Cum le-a fost norocul,
Pînă la Q, pînă la T,
Cei mai fericiţi pînă la Z,
Dar neîntorşi niciodată
Nici unul,
Nici unul în stare
Să sară înapoi
Peste A,
Nici unul care să bănuiască măcar
Ce este înainte
Sau după sfîrşitul alfabetului:
Tot litere?
Tot litere?
Tot litere?

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Târziu de zi,
Târziu de an,
În care toate cad în van,
Târziu de dragoste,
Târziu,
Doar în culori cărămiziu,
Târziu de fericiri trecute
Puse-n romanţe pe tăcute,
Târziu de ochi frumoşi
Târziu,
Când nu mai pot,
Când nu mai viu,
Târziu de un sărut furat,
Târziu,
Că nu te-am ascultat,
Târziu
Când ai plecat pe veci
Şi eu credeam că nu mai pleci,
Târziu am naufragiat,
Într-un banal de plagiat,
La indigo te-am copiat,
Dar nu era mirosul tău,
Era miros clocit de ou,
Târzie vreme e acum
Şi singur rătăcesc pe drum
Târziu, târziu,
Dar n-am ce face,
Vremea n-o mai putem întoarce,
Târziu, regrete, despărtiri,
Într-o poveste cu iubiri,
Aşa începe dragostea,
Şi se termina tot aşa,
Târziu noi regretăm mereu
Şi luăm din viată ce-i mai greu...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este un aliat puternic pentru cel care se află de partea raţiunii şi a progresului.

citat din Camillo Benso di Cavour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!