Când mi s-a dat ordin să trec cu detaşamentul de pază pe Nistru, am salutat cu multă bucurie această noutate. Şi m-am bucurat cu atât mai mult, cu cât vedeam mutra plouată a camarazilor mei de batalion: adio vinul bun, fetele vesele şi viaţa asta de sindrofii, cu baluri, cu întâlniri furişe de orăşel basarabean, care, la urma urmei, oricât de mic, oricât de strâmt şi de noroios o fi, e totuşi un orăşel.

începutul de la Rusoaica de Gib Mihăescu (1933)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

orăşel

Un orăşel este un loc unde este puţin de văzut sau de făcut, dar ceea ce auzi compensează.

definiţie de Ivern Ball
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, prostie

M-am săturat de viaţa asta,
De mutra voastră de bandiţi!
Prostiei îi spun, iată, basta!
Iar proştilor: fiţi fericiţi!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Şi m-am bucurat atât de mult" îţi spui când ţi-ai pierdut speranţa. Te-ai bucurat. Asta e puţin?

citat din Marie von Ebner-Eschenbach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea (după Euripide şi Coşbuc)

Oricât noi viaţa îndrăgim,
Oricât de moarte noi fugim,
Oricât de mult ne-ar da fiori,
"Cu-o moarte toţi suntem datori!"

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ne ducem noi viaţa mai departe. Oricât de profundă e pierderea pe care o suferim, oricât de important e lucrul care ni se interzice, chiar dacă suntem complet schimbaţi şi nu ne-a mai rămas decât stratul fin de piele din exterior, reuşim să ne ducem viaţa mai departe, în tăcere. Ne apropiem tot mai mult de sfârşitul timpului care ne-a fost dăruit şi-l vedem cum rămâne în urma noastră.

Haruki Murakami în Iubita mea, Sputnik (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun că viaţa este mult mai frumoasă decât o percepem noi. Eu spun că frumuseţea este ea însăşi o percepţie subiectivă şi că oricât de mult s-ar rafina această percepţie, oricât de generoasă ar deveni, oricât şi-ar lărgi orizontul, tot în limitele ei rămânem. Nu mă refer doar la ceea ce se poate sesiza prin cele cinci simţuri fizice şi cu ajutorul gândirii, ci mai ales la ce se poate cunoaşte sau se poate trăi prin reflectarea în conştiinţă a propriei noastre fiinţe, a propriei vieţi în această lume.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu te respecţi pe tine ca persoană, oricât de bună este la suflet persoana cu care ai sau vrei să ai o relaţie, nici acea persoană nu te va putea respecta. Vei vedea că cealaltă persoană începe să întârzie la întâlniri, nu îşi ţine promisiunile faţă de tine, nu ascultă părerile tale, te ridiculizează, te înşeală şi te trădează. Ceilalţi sunt răi, trădători şi lipsiţi de suflet, nu? NU! Tu ai permis unor astfel de persoane să intre în viaţa ta pentru că nerespectându-te pe tine te-ai bucurat la primul semn de atenţie ce l-ai primit. Pentru că nu te respecţi ştii că lumea din jur nu îţi oferă iubire, validare şi atenţie şi te mulţumeşti cu orice primeşti la fel ca un câine flămând ce se bucură pentru orice os aruncat din milă. Pentru că nu te respecţi, atragi oameni care simt asta şi care vor să profite de pe urma ta şi să te folosească până când nu mai au nevoie de tine. Până când nu te respecţi pe tine, oamenii care se respectă vor sta departe de tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lemuel Idzik: Nu îţi dai seama? Tot ce facem noi, planurile pe care ni le facem, speranţele pe care le nutrim, toate sunt inutile. Să fii bun într-o meserie, pe asta am făcut-o, să construieşti o casă, şi pe asta am făcut-o, să întemeiezi o familie... aveam o familie... nimic din toate astea nu valorează nimic, pentru că oricât de tare am încerca, oricât de mult ne-am chinui şi am lupta, ajungem în acelaşi punct mort. Viaţa e o pierdere de vreme. De asta contez pe tine să mă ucizi. O vei face, nu?

replică din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urma urmei, mergem odată cu timpul, în timp, şi niciodată în afara lui, oricât ni s-ar reproşa că rămânem pe dinafară.

Jose Saramago în Peştera
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sufletul ne însoţeşte

Oricât de bine îl păstrăm,
trupul tot ne părăseşte.
Când din viaţă evadăm,
mult prea iute putrezeşte.
Oricât de multe-am aduna
averea n-o luăm cu noi.
Urmaşilor o vom lăsa,
doar sărăcia e cu noi.
Când Dumnezeu ne primeşte,
oricât de mult îl neglijăm,
Doar sufletul ne însoţeşte
pe calea care-o urmăm.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

viitor

Viitorul – orăşel anost de şes, locul unde nu mai ajung, deşi din acel câmp uscat m-am ivit.

definiţie aforistică de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu viaţa m-am prins de mână

Cu optzeci de ani în urmă cu viaţa m-am prins de mână.
Împreună am pornit pe un drum nedefinit.
Deşi timpul ce-am parcurs prea repede n-a trecut,
La opzeci când am ajuns, mult prea scurt mi s-a părut.
Atunci,
În genunchi eu am căzut şi de viaţă m-am rugat
S-o luăm de la-început că nu prea m-am bucurat.
Măcar douăzeci de ani să ne mai ţinem de mână.
Să ajungem veterani, la o sută, împreună.
Iar ea, viaţa, să-mi ofere ceva mai multă iubire.
Să fiu ferit de durere, să am multă fercire.
Doar atunci ne-om despărţi. Eu să plec, ea să rămână,
Bucurii a împărţi, cu copiii mei de mână.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept, oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi este zguduit.

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de ispititor ar fi să ascult nisipurile cântătoare sau stâncile din care ies şoapte misterioase, atunci când vântul bate într-o anumită direcţie; oricât de minunat ar suna vocea lui Dumnezeu în foşnetul frunzelor sau oricât de ademenitor ar fi să desluşesc voinţa divină în mişcarea ramurilor; oricât de grăitoare mi s-ar părea trosnetele lucrurilor aruncate în foc şi oricât de fascinant aş socoti zborul păsărilor, nu pot să văd în aceste manifestări naturale surse de oracole, ci doar mărturisiri necuvântătoare ale lui Dumnezeu despre prezenţa Sa în frumuseţea lumii.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mr. McPhee: Nu eşti homosexual.
Jack: Ba da, sunt! Şi tu ştii asta. Am văzut cum te uiţi la mine şi ştiu că ştii. Gândeş-te la cum te-ai purtat cu mine şi la cum te-ai purtat cu Tim. Pentru că el era adevăratul fiu, iar eu eram diferit. Şi oricât ai încercat să faci să dispară şi să ignori asta, eu m-am străduit şi mai mult. Eu am încercat mai mult decât tine, să fiu tăcut, să uit şi să nu-mi deranjez familia cu problema mea. Dar nu mai pot face asta pentru că e dureros. Îmi pare rău, tată. Îmi pare rău, Andie. Nu vreau să trec prin asta, dar trebuie.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele şi îmi ucide încet, perfid şi cu precizie neuronii, voi fi oricum, întotdeauna când îmi voi privi reflexia în apă sau oglindă, cea mai minunată fiinţă care a existat vreodată pe pământ.

Cristina Nemerovschi în Sânge satanic (2010)
Adăugat de deliutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât

Oricât leafa o ridici,
Dacă ţara-i de tâlhari,
Toate lefurile-s mici
Chiar şi... lefurile mari.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Theodotos

Dacă eşti unul dintre cei cu adevărat aleşi,
ai grijă cum realizezi eminenţa.

Oricât de mult eşti aclamat, oricât de mult
oraşele premăresc marile lucruri pe care le-ai înfăptuit
în Italia sau în Tesalia,
orice onori
decretează pentru tine admiratorii în Roma,
extazul tău, triumful tău nu vor dura,
nici nu te vei mai simţi atât de superior –
superioritatea este ultimul lucru pe care-l vei simţi –
atunci când Theodotos îţi va aduce, în Alexandria,
pe o tipsie însângerată,
capul nenorocitului Pompeius.

Şi nu fi prea sigur că în viaţa ta –
limitată, reglementată, prozaică –
astfel de lucruri spectaculoase, oribile, nu se vor întâmpla.

Poate chiar în clipa asta Theodotos –
neîntrupat, invizibil –
pătrunde-n casa curată şi ordonată a prietenului tău
purtând un cap la fel de repulsiv.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten devotat

Când Dumnezeu mi-a dat un bun amic,
M-am bucurat că El mi l-a ales
Să-l preţuiesc, iubirea îmi dă ghes,
Şi nu i-aş face-un rău, oricât de mic
Dar consternat am fost şi nu un pic,
Când constatând, din ce în ce mai des,
Cum suferă cumplit de-al meu succes,
Vreau totuşi gestul său să mi-l explic.
Că-i pizmă, eu cu gândul nu mă-mpac,
Ci la duşmani cred, le-a făcut pe plac.
În explicaţii nu ţin să insist,
Că-n viaţă drumul este foarte greu.
Privesc amicul, văd că-i foarte trist
Şi-amarnic sufăr de succesul meu.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău şi plâng.

Şi în această viaţă tumultoasă
M-ai mângâiat atunci când mi-a fost greu;
Ah, mamă, când văd chinul ce te-apasă
Aş vrea să pot să te alin şi eu!

Şi tata e aicea lângă tine,
Priveşte-n jos cu chipul împietrit;
Noi o să-ţi spunem astăzi, ştii prea bine,
Adio, să nu uiţi cât te-am iubit!

Acesta e poemul cel din urmă,
Dar poate că în sferele cereşti -
Căci Timpul viaţa pe pământ ţi-o curmă -
Vei vrea cândva să ţi-l reaminteşti.

poezie de Octavian Cocoş (31 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!