De multă vreme îţi umblă paşii viselor prin gândurile nopţilor blânde. Timpul apune în zâmbetul tău cald şi dimineaţa culeg în palme roua parfumată a dorului firav. Eşti hrana unui suflet flămând şi lumina care mângâie întunericul nemuririi. Eşti lumea în care se odihneşte sufletul meu...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă goliciunea zărilor întunecate în ecoul norilor cenusii. Cuprinde în palme zâmbetul senin al tăcerii şi umbra viselor purtate pe genele lungi ale şoaptelor din amurg. Ascunde-mă de suflete călătoare şi mângâie cu dorul firav, lacrima vântului care atinge tandru umerii goi. Vino de nicăieri şi acoperă ropotul ploii cu suspinul cald al iubirii, într-o noapte rece de octombrie...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul privirilor tale păgâne încă răsare soarele. Eşti ispita mea, deliciul gândurilor îndrăzneţe, implementate adânc în rigiditatea conştiinţei tulburătoare. Doar sărutările, menite să mângâie goliciunea trupului, întruchipează un suflet hoinar pe ţărmul viselor mele făurite într-un amurg tardiv. Te respir şi te gust flămândă de dor. Eşti marea mea răcoritoare şi briza dimineţilor toride. Străine, trăiesc în această inimă călătoare, urmându-ţi paşii goi pe nisipul fin. Te aştept de multă vreme, să aştern fărâme de rouă peste gândul tău şi tu, cu strălucirea zâmbetelor firave îmi aduci vara în suflet în fiecare zi.

Andreea Palasescu (17 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag, în umbra paşilor tăi răsare timid chipul dorinţelor. Somnul îmi mângâie genele pline de şoapte şi leagănul viselor învăluie timpul într-un dulce surâs. Eşti cu mine veşnic, în mulţimea străinilor care umple rânduri întregi de prezent şi trecut. Câteodată plec şi trupul străbate clipe lungi în singurătate. Dar întotdeauna rămân cu tine, sufletul meu drag!

Andreea Palasescu (27 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti umbra nopţilor albe şi întunericul tainic te găseşte dansând lasciv, pe scena sufletului meu. În sală păcatele aplaudă...

Andreea Palasescu (15 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcerea rece a întunericului, noaptea îţi legăna visele cu blândeţe. Câteodată, razele, tăinuite înr-o adâncă umbră îţi brăzdau chipul cu sărutul şoaptelor din amurg. Miroseai a dorinţă şi a gânduri care tulbură apele unui suflet fragil. Pielea ta albă şi buzele roşii, îmi purtau dorul flămând şi însetat de beţia regăsirii într-un singur trup. Zâmbetul tău îmi otrăvea sângele şi rând pe rând clipele mărgineau timpul, în infinitul său. O vreme te-am lăsat să-mi hoinăreşti în suflet. Apoi am înţeles că în lipsa ta, aş pierde drumul către iubire pentru totdeauna...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În chip straniu, tu esti oglinda sufletului meu. Mă redai fericirii şi limpezeşti apele gândurilor cu un zâmbet firav. Adorm la umbra inimii tale, ascultând glasul tăcerilor, într-o dulce mângâiere. Zgomotul viselor mă poartă agale la braţul tău. Eşti dimineaţa mea de vară, cu aromă de speranţă şi noi începuturi. Ajută-mă să mă pierd într-o dulce fericire! Eu te voi ajuta să te regăseşti...

Andreea Palasescu (9 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău mărginea timpul şi acel infinit de trăiri tăinute într-o fărâmă de suflet. Era în privirea ta emoţia vibrantă a unui murmur suav şi mireasma răsăriturilor înghiţite de vâltoarea adâncurilor nesfârşite. Atingerea ta era uneori blândă şi amintea de căldura colindelor uitate în gândurile copilăriei. Alteori mocnea în inimă focul dorinţelor ca o zi toridă de vară. Purtai in buzunarul cu vise primăvara vieţii şi nostalgia unui peisaj de toamnă târzie. Era în sufletul tău un amestec din anotimpul şoaptelor nerostite. Tu erai lumea mea...

Andreea Palasescu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti amurgul în care se odihnesc tainic toate visele mele şi mângâierea privirilor calde din care răsare timid soarele iubirii. Tu eşti lumina fericirii pe care o port în suflet în fiecare zi...

Andreea Palasescu (28 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulaţie, mister sau furie copleşitoare într-un buchet de măşti sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoiase, prin hotare îndepărtate de viaţă. Ne ţinem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul şoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrăţişate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.

Andreea Palasescu (26 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulaţie, mister sau furie copleşitoare într-un buchet de măşti sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoioase, prin hotare îndepărtate de viaţă. Ne ţinem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul şoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrăţişate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprinde focul din cenuşa nopţilor albe, sub cerul viscolit de umbra norilor cenuşii. Paşii grei, goi de amintiri trecătoare îmbracă mantia umbrelor străvezii, peste şoaptele troienite de dor. Vântul îţi suieră numele şi gândurile curg în albia râurilor îngheţate. Desenez fulgi de zăpadă pe geamurile aburite şi te aştept. Aştept să-mi răsari in suflet ca un ghiocel care vesteşte primăvara...

Andreea Palasescu (7 ianuarie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa fericirii trupul rămânea gol şi sufletul aprins de văpaia dorului. Timpul curgea în ropote şi limbile ceasului dansau pe scena tăcerilor. Clipele răspândeau aroma gândurilor nerostite de un glas domol. Tu erai schiţa unei lumi pe care Dumnezeu o pictase cu har pentru sufletul meu.

Andreea Palasescu (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti tot ce cuprinde universul!
Eşti Pământul pe care îmi merg paşii!
Eşti Luna călăuzitoare!
Eşti Soarele ce-mi mângâie chipul!
Eşti apa ce-mi stinge setea!
Eşti râu ce curge prin mine!
Eşti munte ce mă ridică la culmi!
Esti TU, pretutindeni!

Vocea ta - muzica sufletului meu,
Mâinile tale – răsfăţul trupului,
Gura ta - setea buzelor,
Dulceaţa stupului.

poezie de Maria Nagy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Deschid cărţile de poveşti,
ating lumina cu fiecare mică dragoste
Pot să schimb lumea cu un zâmbet
Pot adânci liniştea cu o fereastră deschisă
Dacă tu eşti îngerul meu, eu sunt îngerul dreptăţii
Dacă tu eşti Biblia mea, eu sunt gheata pe care te poţi rezema
Tu, vibraţiei a cercului deschis,
Ochi Preasfânt şi luminos
Eu pot atinge, tu poţi înscrie
Eu pot vibra, tu poţi conştientiza îndemnul
Noi suntem adâncirea dragostei
Telul nedescris, mijlocul vieţii pe care îl împart negreşit între vise
Nu ma poţi reactiva, tu eşti lumina
Eu pot vibra cu ceasul oprit... tu poţi schimba idei de neconceput
Tu eşti visul unei nopţi de vară, eu sunt vibraţia unui suflet pribeag
Lacrimile mele pot să răzbată, lacrimile mele pot adânci
Timpul meu e timpul tău
Timpul tău a devenit mijlocitorul fericirii pereche.
Amândoi suntem spirale de lumină, în seva vieţii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, suflet de vânt, opreşte-ţi dansul lin şi cuprinde-mi inima într-o dulce îmbrăţişare! Lipeşte-ţi obrazul cald de sânii goi şi hai sa pictăm amintiri pe cerul senin. Te regăsesc veşnic prin gânduri, ca o şoaptă legănată uşor pe gene într-un tainic vis. Mâinile albe îmi ating trupul şi apoi coboară agale sărutând flămând formele dorinţelor vii. Sunt gata să înfrunt o lume şi să câştig fiecare bătalie la braţul tău. Fiorul gândurilor nespuse străbate drumul meu spre fericire şi răsăritul iubirii într-un surd abis! Tu eşti vara mea!

Andreea Palasescu (31 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdele crud al ierbii atinge silueta umbrelor firave intr-o dulce şoaptă de răsărit. Roua limpede picură molcom pe genele lungi, raze străvezii de lumină care alungă visele în tăcerea nopţilor întunecate. Pământul proaspăt păstrează încă urma paşilor tăi adâncită în sufletul meu, ca un suspin al timpului nestatornic.

Andreea Palasescu (10 aprilie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica fiinţă

Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu eşti unica fiinţă
Care în sufletul meu veşnic va rămâne.

Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica fiinţă
Care mă va apăra de vânt şi ploi.

Pentru tine, scumpă mamă,
Aş trece munţii în zbor,
Căci tu eşti acea fiinţă
Care mi-ai dat un viitor.

În faţa ta mă închin
Şi multă sănătate îţi doresc,
Căci tu eşti unica fiinţă
Pe care cu adevărat o iubesc.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

tu îmi dai iubirea
ţie îţi datorez cunoaşterea
pentru tine vânez stele
şi culeg floril în răsărit
sorb în tăcere roua ochilor tăi
lacrimă ce înalţă zidirea
între cer şi pământ
tu eşti durerea ce-mi aduce fericirea
frumuseţea încântarea dăruirea
locuinţa inimii mele e în sufletul tău

femeie
doar tu eşti calea
pe care ne vine iertarea
pântecul tău naşte infinitul
tu eşti biserica omului
tu eşti înălţarea lui
fără tine nici Isus nu se năştea
pentru tine femeie
El a înviat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vroiam să fiu liberă şi să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliţi cu roua dimineţilor calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveştilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aş putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc.

Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vroiam să fiu liberă şi să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliţi cu roua dimineţilor calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveştilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aş putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc...

Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!