Vă întreb

Te-ntreb pe tine
inocentă copilărie
pierdută în visarea
pădurilor înalte.

Te-ntreb pe tine
nestăvilită ploaie
ce mi-ai scăldat durerea
în lacrime de mamă.

Te-ntreb pe tine
câmpie nesfârşită
ce urci prin orizont
spre cerul infinit.

Vă întreb pe voi prieteni
cutezători în fapte
din visele de ieri
în băncile de lemn.

Vă întreb pe voi,
nepreţuiţii dascăli
deschizători de drumuri
spre-nalte idealuri.

Vă întreb:

La care ceas din zi,
sau ziua cărui an,
ne va fi dat
ca revederea
din nou să ne-mpreune?

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aserţiune prin remember poetului Girel Barbu după Girel Barbu

Ce lacrimi concave, ce lacrimi
Ţi-ai strâns Dumnezeule-n mine,
Ce spuză de jar şi de patimi...!
Deci, vreau să te-ntreb, ţi-este bine?

Ce toamnă convexă, ce toamnă
Îţi pregeţi, poete, spre mine,
Dar eu rămânea-voi o doamnă...!
Deci, sincer, te-ntreb: ţi-este bine?

Scrisoarea, o, Doamne, scrisoarea
A-ngălbenit de prigoana din tine,
Şi-n curând o va prinde ninsoarea...
Mâhnită te-întreb: poete, ţi-e bine?

Icoana-n perete, icoana
O mai ţii să te-nchini pentru mine?
Cuţitu-ţi îmi spintecă rana...
Smerită, te întreb: ţi-este bine?

Ce noapte frumoasă, ce noapte
Am trăit, ah, la doi paşi de tine
Iar apoi mi-ai ucis gânduri... şoapte...
Şi, totuşi te-ntreb, ţi-este bine?

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăznesc să te întreb...

Îndrăznesc să te-ntreb, de mâine cine sunt dacă florile mor,
Şi cui voi lăsa moştenire tăcerea acestei iubiri răvăşite,
Căror fluturi le voi da mireasma să mi-o poarte în zbor
Spre cetăţile de la marginea mării de valuri mereu părăsite?

Aici pe pământul acesta arid sunt totuşi un om stingher,
Corăbiile se scufundă în porturi şi catarge se rup în neştire,
Îndrăznesc să te-ntreb, cât de frumos poate fi un vis efemer
Şi cine sunt eu, nestatornică, rătăcită prin această iubire?

Îndrăznesc să mai cred că viitorul ne mai este aproape,
Întrebarile toate îşi vor găsi şi ele cândva un răspuns
De ce fug uneori corăbiile sau se scufundă în ape,
De ce viaţa aceasta pentru nimeni nu este de-ajuns?

Doamne şi câte întrebări mai sunt înca în lume,
Si cât de multe înca îndrăznesc să te întreb, dacă ai şti!
Unde este cetatea aceea atat de visata de mine,
Şi unde mai sunt eu ce atâta mă caut, şi nu mă mai pot găsi?

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (7 ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar întreb

Mă întreb şi întreb
cu de-a sila mă întreb
şi întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălţa noi luna de lumină?
Mă întreb şi întreb
cu aceeaşi silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naşte
în iarbă puşca unui soldat?
Mă întreb şi vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îţi pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împuşcătura unui soldat mort?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară plouă, eu stau pierdută pe gânduri, ura şi indiferenţa oamenilor, lipsa şi depărtarea ta, iubirea mea nespunsă, toate aceste îşi împart rând pe rând fiinţa mea, şi în mijlocul unui vârtej în care mă pierd mă întreb tainic şi acum te întreb pe tine oare această tristă stare de lucruri se va schimba vreodată? Şi te întreb acum pe tine mai serios decât nicicând - tu care spunându-mi că mă iubeşti m-ai făcut să sufăr amar o iarnă întreagă, încât sufletul mi-i bolnav - te întreb şi te rog să-mi răspunzi face-mă-vei fericită, adică să ne înţelegem, eu înţeleg fericirea în aceea să fiu lângă tine, să fiu în fine a ta.

Veronica Micle în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle (27 martie 1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinar la chindie

Te-ntreb dacă vântul şi ploaia
ţi-au fost uneori paradis?
Ori dac-ai simţit cum bătaia
iubirii din piept te-a ucis?

Te-ntreb dacă luna pătrată
cu ochii de-ntuneric profund,
ţi-e soră şi mamă vreodată,
prin doruri cu iz floribund?

Te-ntreb de-ai iertarea cunună,
dichis peste greul ce-a fost?
De ştii să înfrunţi o furtună,
redând curcubeului rost?

Te-ntreb, când poteca de soare
cu pasul iubirii-ai parcurs?
Şi-arpegii din nori şi din floare,
în câte buchete-ai cuprins?

Te-ntreb fiindcă viaţa aceasta
mă-nclină; te-nclină la fel,
dar încă-i învingem năpasta
când inima face-un apel.

Apel şi recurs la iubire
când eu, tu şi noi mai simţim
nu-i vină în albul din fire
cât încă-n iubire trăim!

Noi toţi, felinar la chindie,
c-un număr de ani reportaţi,
cu inimi vibrând rapsodie,
de dragoste veşnic pătaţi.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintelui României Emil Constantinescu: prin decretul 192/19.05.2000 l-a graţiat pe deputatul PDL Gelu Vişan, condamnat la 3 ani de închisoare pentru violarea unei minore; la alegerile prezidenţiale din 2014 l-a susţinut pe palgiatorul Victor Ponta (PSD)

În loc să graţiezi o mamă
Cu mulţi copii, să-i scapi de dramă,
Tu, şef de stat, sfidând poporul,
Ai graţiat violatorul.
Te-ntreb: când tu ai dat pricazul,
Cum de nu ţi-a crăpat obrazul?

Deşi erai un profesór,
Ai susţinut un impostor.
Când, Iudo, tu, de necrezut,
Pe Ponta V. l-ai susţinut,
Te-ntreb din nou, cu tot necazul:
Cum de nu ţi-a crăpat obrazul?

Prin faptele enumerate,
Prin lipsa ta de demnitate,
Ai scris în Cartea Veşniciei
Că meriţi scârba României.
Te rog să-mi spui, căci este cazul:
Din ce ai tu făcut obrazul?...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrebari fara raspuns

Zambesc ironic, si te-ntreb
nu ai obosit sa tot alergi prin gandurile mele?
Cauta-ti alt loc, gol, fara strazi, fara oameni, fara nimic
Sau ce-ti doresti? Sa-mi furi aripile mele?
Sa zbori spre infinitul fara margini?!
Sa te pierzi in norii de frisca, si-n cerul alabstru?
Iar eu... eu sa raman fara nimic?
Si te-ntreb, asta doresti?!

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune Tatălui nostru

Mă-nalţ Părintelui Etern
C-o jalbă; Doamne, oare-s demn
Să Te Întreb cum de Te am, doar Tată?
Oare-s orfan şi Mamă nu mi-e Dată
Să O sfinţesc, aşa cum fac cu anii,
La Tine mă-nchinând în liturghii şi psalmii,
Te venerând pe nume de Împărat?
Mi-aş căuta şi-un Pântec de-a fost Dat!?
M-am lepădat în voia-Ţi suverană,
Dar îmi lipseşte parcă suavul de Matroană
Să-mi mângâie de mic zulufii, să mă scalde
În lucii lacrimi, între braţe calde.
Mă rog la Tine să mă plămădeşti
Din pâinea Mamei, din cuptoare Îngereşti;
Te-ntreb de nu-i S-ompartă zi de zi,
De nu-i şi Ea... Femeie?... Spune-mi, oare o Fi?
... Să ierte dulce, cum ne ierţi, o omenire
Ce-Ţi suntem în genunchi, feriţi de ispitire.
Să ne dea Ea oblojul la viclean, că Ştie,
A Făcut mulţi, ne-a-nsămânţat o seminţie?!
E poate doar himeră, Doamne, gându-mi celestin
Ce-l îndrug pur şi cast, într-o-ntrebare-ngenunchiat... Amin.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quo vadis

acum când toate sunt undeva în urmă
şi atât de îngustă crevasa
prin care strecurându-ne
o numim drum al vieţii
te întreb pe tine
care ai avut mereu răbdarea
să mă asculţi
te întreb a meritat?
şi chiar dacă în loc să îmi răspunzi
îţi vei pleca privirea
sau vei începe să lăcrimezi
cum adesea ţi se întâmplă
îţi voi fi recunoscătoare
pentru simplul fapt
că nu încerci să mă minţi

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă...(unu)

Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineaţă,
Când te vor soma cocoşii să stai drepţi pentru apel?
Şi te vor întoarce-n pături cât să-ţi ia un an din viaţă,
Şi să-ţi mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreaţă!
Cu ferestrele în mare şi pereţii din oţel.
Îmi vor creşte-n aripi vise şi în tâmple flori de gheaţă,
După care-o veşnicie, mă voi odihni niţel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câştigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Şi când alţii vin, mă iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce mă fac eu fără tine, şi cu tine, ce m-oi face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor

Cât dor poate să-ncapă-n mine
De uneori mă înfior
Şi mă întreb de n-am murit!
Sau poate că m-am rătăcit
Prin labirinturi de iubire
Şi nu mi-a dat nimeni de ştire
Că pot să mor de-atâta dor!
Căci m-am născut din dor de mamă,
Că am trait cu dorul tău
Şi voi muri, cum moare-oricine
De dor pentru pământul său.
Voi învia de dor de voi,
Iubind şi-n lumea de apoi.

poezie de Angelina Nădejde (21 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cataclisme

întreb apa - ce faci?
- din piatră concep un colac de salvare

întreb focul - ce faci?
- iau apă în gură că prea sunt ars

întreb aerul - ce faci?
îţi ghicesc moartea în apă şi foc

întreb moartea - ce faci?
- mă ascund sub aripa ta ocrotitoare.

poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia sfârşitului de întuneric

toamna asta are ceva din mirosul
lemnului din care Noe şi-a construit arca.
te miros şi te-ntreb dacă suntem singurii rămaşi
în mijlocul apelor,
frunze văduvite de copacii care le-au părăsit
înainte de a cunoaşte că muntele Ararat
e doar o iluzie născută din iluzia despre noi

toamna asta are ceva din mirosul
flăcărilor pe care Ilie le-a înălţat
până la altarul dorinţelor noastre.
privesc caldarâmul scăldat în lumină,
întrebându-mă:
dacă năzuinţele nu ar cunoaşte împlinirea,
inimile fum de tămâie, înăltate la cer,
ar fi doar o iluzie născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz.
mi-aleargă gândul desculţ printre lanuri,
frământând pâinea în palma pământului.
mă cheamă inima ta.
să fie aceasta doar iluzia născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
veşmântului nopţilor înstelate.
mă-nfăşor în pânza cerului
să-mi împart inima cu tine...
te întreb, dacă în calea ta ar răsări o stea,
ai confrunta-o cu iluzia născută din iluzia despre noi?

poezie de Jasmin Petrescu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Jasmin Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

în astă noapte
mă voi izbăvi de păcate
sub cerul privirii
întreb tăcerea de ce tace
întreb vântul de ce fuge
întreb ploaia de ce plânge
coboară îngerii din cer
e vremea ce vine
mă joc în iesle
cu timpul ce trece, se duce
câinii latră în vatră
miei plâng lângă cruce
o cruce croită dintr-un fag
de un bătrân cioban
rezemat de gânduri
trec mioare în vale
clopote bat în cale
făclia arde în cer
răstignesc sufletul în ăst trup
spre a primii lumina
mai cade o stea între ape
în jertfa mielului pe cruce

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solilocul măscăriciului

Prin câte panorame de bâlci am colindat,
Eu nicăieri nu m-am simţit mai bine
Ca-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine —
Tovarăşă divină de joc şi de... păcat!...

Dar azi, când simt că jocul şi gluma s-au sfârşit,
Din goana nebuniei de artă de-altădată,
Mă-ntorc din nou acolo de unde am pornit —
La piatra de şosea kilometrată,
Pe care Dumnezeu mi-a ţintuit
Şi numele,
Şi chipul,
Şi ursita...
Să hoinăresc cu tine, prin bâlciuri,
Travestit
În măscăriciul Pepi,
Nebun după Pepita,
Şi-n gând cu-aceeaşi teamă ridicolă şi veche
Ca orice om ce trece drept "om într-o ureche"...

Şi-acum...
Acum, te-ntreb pe tine -
Pe tine, care mă-nţelegi mai bine
Ca oricine -
Pe tine, care-mi eşti amantă,
În lipsa unui alt amant...
Te-ntreb - burete absorbant -
Ce ai de gând să faci cu mine?...

Nu vrei să faci
Măcar un gest de caritate -
Să nu mă mai produc cu tine-n spate,
Ca-n panorama de odinioară
Când te-ai lipit de mine-ntâia oară
Şi publicul râdea să moară?...

Şi fiindcă m-ai legat la ochi,
Nu vrei
Măcar o clipă ochii să-mi dezlegi -
Să fiu şi eu o dată stăpân pe ochii mei
Ca să te pot privi cu ochii-ntregi
Şi să te pot ucide-ntâi pe tine,
Ca-n urmă, bunul Dumnezeu -
De dragul tău -
Să facă acelaşi lucru şi cu mine?...
Şi-n noaptea viitoare, chère Madame,
Uitarea să ne şteargă pe veci de pe program!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar şi artistic, XI, nr. 629 (25 decembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara

Si te-am gasit,
fara sa te caut,
Si mi-ai raspuns,
fara sa te strig pe nume.
Impart cu tine
aceeasi bucata de fericire,
fara sa te-ntreb
dintotdeauna
fara inceput!...

poezie de Cătălin Antonov (26 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întreb

Te întreb dacă pe 14
ai văzut în ochii mei
cum se joacă fluturaşul,
Sau de-ai realizat, iubito,
ce ascunde iepuraşul...

Te întreb dacă pe 15
te-ai gândit la ce ţi-am spus,
Sau au fost cuvinte simple
care-au fost,
care s-au dus...

Te întreb dacă pe 16
îţi mai aminteai ceva,
Nu te-am vrut doar eu, iubito,
Te-a vrut şi inima mea...

Te întreb dacă pe 1
ai de gând să-mi spui ceva,
Sau nu-ţi pasă şi aştepţi
să îngrop dragostea mea...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Nietzche

Fi'ndcă nu am încotro,
Vin să te întreb pe tine:
Dincolo de rău şi bine
E "nasol" sau e "mişto"?

epigramă de Sorin Pavel din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întreb

Dacă acum te-aş întreba de secretele-ţi ascunse,
ce mi-ai spune doamna mea, spune-mi sincer ce-ai răspunde?

Mi-ai răspunde cu privirea drept în ochii mei ţintită,
sau cu ochii-n plecăciune mi-ai răspunde împietrită.

Dacă acum te-aş întreba câtă dragoste mi-ai dat,
cât ai împărţit la alţii, câtă încă ţi-a rămas?

Dar mai bine nu întreb, doamna mea, dulce femeie,
căci nu vreau să mă aleg cu durerea vieţii mele

Te voi urmării şi-atât cum te pleci pe la biserici,
cum te îndoieşti sub cruci, cum te rogi şi cum te sperii.

Dacă acum te-aş întreba de mai vrei un nou păcat
când e postul instalat, spune-mi doamnă, sunt turbat?

Ce contează o nouă cruce şi o nouă rugăciune,
cât durează, cinci minute, să îmi dăruieşti o lume.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre îmbrăcămintea "unora"

Când aud de moda vie
Pur şi simplu sunt mişcat
Şi atunci întreb, bădie,
Modă e, sau bal mascat?

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!