
Urcau gheţarii spre soare
Pădurea pleacă speriată,
apele s-au scurs în adânc,
clopote bat
în timpanele timpului nins.
Cine mai plânge?
Urlet de lup fără ecou.
Pe fiinţa mea s-a aşezat
noapte albă care mă strânge,
mă strânge sub crucea destinului,
plumbuit de taine.
Cine mai cântă?
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare

Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
şi lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-şi braţele
în covorul alb.
Nu încercaţi
să o treziţi,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


A nins...
A nins cu-atâţia morţi în iarna asta!
Pe buze mi s-au cuminţit
Răceli de trupuri ancestrale
Ale cuvintelor de nu s-au mai născut, ci s-au murit.
A nins cu fluturi peste sânge
Şi oasele s-au cuminţit.
Nu, nu s-a plâns şi nici nu se va plânge
Pentru cenuşile aprinse-n noi, ce s-au topit.
Zăpada s-a purificat, priviţi-o
Şi nu se mai topeşte când o calci,
Mi albă decât albul de pe suflet
Pe care-l ţii în tine adânc şi-l taci.
poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Visarea pleacă uitată din iarnă
S-a rupt o fărâmă din cer,
pe trupul meu s-a aşezat
noapte polară.
Mă caut între spaţii inexistente,
orice ţipăt se pierde undeva,
în alb.
Aud glasul vântului,
dar nu văd de unde vine,
nici încotro se duce.
Pădurile înfrânte
calcă glorioase peste mine,
drumurile caută la margini
care pier.
În mine plânge o frunză
rănită de zăpezi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ninge împietrit
Aminteşte-ţi visarea speriată,
sau plânge în tine
intrând într-o altă iarnă,
unde toamna a fost devorată
de dinţii zăpezii.
Ninge împietrit
peste trupul timpului,
urmele mele
aştern în taină
diamante albe.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În iubire câştigă cine râde, cine plânge, cine are răbdare, cine tremură de nerăbdare, cine pleacă, cine se întoarce. În iubire pierde numai cine o părăseşte.
citat din Alberto Sorge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cine cântă la pian e pianist, cine cântă la trompetă e trompetist, cine cântă la saxofon e saxofonist, până şi cine cântă la acordeon e acordeonist. Şi atunci cine cântă la muzicuţă e muzicuţist?
aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!

Şi pădurea cântă
Am deschis fereastra
invitând pădurea
să intre în pădure.
Chemarea s-a pierdut
deasupra oraşului
în chemarea autobuzului
se transportau turiştii
la pădure.
Îngândurat
am închis uşa,
paşii purtându-mă
în sala de concert
s-ascult
cântecul pădurii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cine prevesteşte locuieşte în cer.
aforism de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Hohotul alb
Au venit negustori mincinoşi
Şi au furat pădurea copilăriei mele,
Păsările văzduhului s-au cuibărit în alte zări străine,
Au furat ogorul ţăranului umilit,
Ce plânge şi sărută brazdele-mpietrite,
Au început să plângă icoanele-n biserici
Şi morţii din morminte plâng
Înălţându-şi braţele-nnălbite
Spre Tatăl Ceresc, într-o rugă veşnică,
Să ierte păcatele celor care mai sunt
Şi Tatăl Atotputernic plânge
Cu lacrimi de ploaie, binecuvântând acest pământ.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Simfonie albă
Ninge de zece mii de ani!
De zece mii de ani cuvântul
ne mărturiseşte câte a văzut
prin cele scrise şi nescrise.
Ne-a legat şi dezlegat
păcatele,
întru mântuire
prin jertfa sângelui său.
Noi ne-am împărţit
înaintea celui care ne-a creat
în suflete păcătoase
şi suflete bune;
precum norii de grindini
am fost şi noi,
precum norii de ploi
am fost sămânţa pământului,
alegând între bine şi rău
ca ziua de noapte,
culcându-ne sub lumină de lună
şi trezindu-ne sub razele soarelui.
Iar ochii pe care-i întoarcem în noi
sunt reci sau sunt calzi.
A nins pe sufletele celor care au fost,
peste cenuşa uitaţilor,
dar ei nu au murit!
Au înviat şi s-au scurs într-un izvor!
Ninge peste sufletele celor care sunt,
peste trupuri calde,
iar cei ce se nasc
vin să-şi adape setea
din adevărul izvorului
şi plâng...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Viziuni
Bat clopote
peste creste de dealuri,
se cântă în roşu,
câmpie de maci,
un şarpe s-ascunde în iarbă
prigonind porumbei,
concerte de greieri
se ţin în biserici,
Zamolxis închină pahare,
tot ce-mi aparţine
port peste tot...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Migraţie eternă
Coboară turme de reni dintre nord
spre sudul împovărat de zăpadă,
pădurea de brazi stă surdă şi mută
în liniştea ce stă ca să cadă.
Sub norii plumburii în amurg
trec stoluri de păsări şi vânt,
neliniştea caută un loc de popas
dar lacul s-a scurs sub pământ.
În noaptea eternă răună-n auz
ţipătul jalnic de ciută
albi ţurţuri sub streaşină cad,
albă e mama şi mută.
Mă aplec sub pământ şi ascult
murmur de frunze şi muguri,
în albul neclintit parcă aud,
triluri de păsări în cuiburi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
voi surâde
cuvântul e grav
clarul de lună
plouă
apasă pe timp
o piatră
să nu uităm cine suntem.
poezie de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cât e de albă, coala conţine urme.
aforism de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ceas grav
Cine plânge undeva în lume,
fără rost plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine râde undeva în noapte,
fără rost râde în noapte,
râde de mine.
Cine merge undeva în lume,
fără rost merge în lume,
merge spre mine.
Cine moare undeva în lume,
fără rost moare în lume,
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea cu imagini, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Compasiune
Un cerşetor cu voce stinsă
De sărăcia lui se plânge,
Zgârcitu-i vede mâna-ntinsă
Şi... compătimitor i-o strânge!
epigramă de Sorin Beiu din Palatul de Justiţie (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Într-o dimineaţă albă
Într-o dimineaţă
nu am putut să mă scol,
zăpada îmi acoperise gândurile
iar schiurile cu care încercam s-alunec
se înfundau tot mai adânc
într-un somn alb
şi simţeam o dorinţă totală
să ajung la poalele dealului
de sub picioarele mele,
iar mama încerca zadarnic
să mă convingă că soarele e sus
şi visul căzuse din pat...
poezie de Sorin George Vidoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Iubire în alb
Mă trezesc în noapte
în nelinişte albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.
Ninge şi ninge lacrimi de gheaţă
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat şi bat.
Ninge şi ninge peste viaţă
mă plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.
Miroase a zăpadă, gerul trozneşte-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
şi adorm târziu în noapte cu tine în gând.
Iubito, fă-mi loc în aşternutul alb,
să simt plăcerea trupului tău,
să uit de mine şi trista-mi povară,
risipindu-mi clipa din ceasul cel rău.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbeşte,
Cine vrea să mulţumească, mulţumeşte.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viaţă grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

