Buzele rostesc într-un târziu

Lumea se curmă
în zăpezile mele.
Umbrele pădurii dansează
lângă hoituri de cai,
paharele cu vin
se sparg de munţii de gheaţă.
Nespus de tare
pleoapele-mi sunt ninse,
sânge,
ochi de fiară,
învinsele clipe
nu dau înapoi.
Apusul priveşte
gol şi pustiu,
mă lepăd de casă
ca de-o jucărie stricată.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul pustiu

Mama întinde braţele-nălbite,
acolo, în neant,
lumea murmură
în umbrele zăpezii
aşteptând seninul iubirii,
dar clipele sunt învinse
de negustori necinstiţi.
Nor de gânduri
ies din cenuşa uitării
ascunşi în unghiuri,
unde pulsează durerea.
În ochii de fiară,
apusul este pustiu.

poezie de Ion Răduţ din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

Pe lună, cînd ne scapără-n argintul nopţii
pocalele de vin ca nişte ochi de fiară,
cu un surîs ameţitor tu-mi răscoleşti
tot furnicarul de porniri,
cari nu-şi mai afli' apoi odihna.

Sub ocrotirea limpede a zării
biruitoare mă priveşti
şi-n ochii mei te oglindeşti
strălucitoare, mîndră şi păgînă.

Iar eu încet, nespus de încet
pleoapele-mi închid,
îmbrăţişînd cu ele tainic
icoana ta din ochii mei,
surîsul tău, iubirea şi lumina ta -
pe lună, cînd ne scapără-n argintul nopţii
pocalele de vin ca nişte ochi de fiară.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezile roşii

În parcul
unde mor castanii
florile nasc
petale negre

zăpezile roşii
nu pot naşte
flori albe...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea pădurii

Copilul
mă întreabă mereu:
"- Tată,
când mergem la pădure?"

Şi ce departe
este această pădure!

Am sădit în grădină
puieţi.
Arătându-i
i-am spus:
"- Aceştia
sunt fiii pădurii
tu vei creşte
odată cu ei."

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă de gheaţă

Pe obrazul meu bătrân
Îmi şterg o lacrimă de gheaţă,
Tânăr fiind, mă credeam stăpân
În astă trecătoare viaţă.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele mele

Nu puteţi să ştiţi
vin din alt univers
albastru
ca o maree vin
către voi.

Mai albastru
decât valul ce mă poartă
gonind herghelii de spume,
biciuind tăcerea
care vă-nconjoară,
dărâmând baricadele
după care v-ascundeţi.

Braţele mele
fluvii albastre
le-ntind către voi...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate câte sunt

Toate câte sunt, sunt cam demult;
Şi păsări şi ape şi ramuri
Toate se scurg în vad de tumult
Şi-n urmă le vin alte neamuri.

Doamne, toate le văd şi le cred
Şi de toate ţie îţi pasă.
Dintre toate un lucru nu-ţi cred
Că poţi goni moartea din casă.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-mă-voi
lup fugărit în mine
ochi înfometat.

haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare de stea
coboară-n mine fior
ochi de fântână.

haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără veşminte
am presărat ţărână
durerii mele...

haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privim şi vorbim

Privim şi vorbim despre păsări,
culori exprimate pe cer,
despre iubirile pierdute
regăsite-n anotimpuri,
despre câmpii ruginite-n tăcere,
tăcere neclintită în flori
asediate de fluturi.

Privim şi vorbim despre cai,
caii pământului
în obsedante galopuri,
despre păduri şi ape,
despre tot ce mă-nconjoară.

Dar dincolo de munţii de sticlă
ne rămân amintirile

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul, bată-l vina!

I-a telefonat discret:
- Scumpa mea, deseară vin!
Iară ea i-a spus concret:
- Sunt plecată la vecin!

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

O linişte adâncă
se cuibăreşte-n casă,
pereţii albi fac riduri
sub varul copt de ani,
la geam copacul
mai scutură o frunză
din tristul calendar,
ţărâna arde-n mine,
nu pot să-ndur tăcerea,
tăcută este curtea
şi umbrele mai dense,
e trist copacul
şi strada e pustie,
e tristă despărţirea
cu-n simplu
"bun rămas"
de care eu
mă tem.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele voievozilor

Bătute căi de cai în hamuri
Se reîntâlnesc într-un răscruci
Cu umbre strecurate-n ramuri
Din pădurea bătrână de cruci.

Bătătorite căi sub vechi potcoave
Scot pe tapetul istoriei ce-a fost
Şi-ntre coperte roase de hrisoave
Aşează totul în ordine, cu rost!

Umbrele lui Mircea, Ştefan şi Mihai
Le poartă valuri de Olt, de Prut, de Jii
La trap spre mare cu umbrele de cai...
Şi toate-aceste umbre, parcă sunt vii!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce priveşte şi vede

Privesc şi văd copiii plângând,
lacrimi stând după gratii,
privesc şi Îl zăresc pe El,
crucificat sub cer,
privesc şi văd în curte un miel,
în poartă un clopot din flori,
sub teiul pitit după casă
un blid cu colivă-negrită,
corbii deasupra roată,
icoane cântând în zăpadă,
iar clopotul bate şi bate...
Tata pleacă din casă,
tăcere albă peste toate câte văd
şi cruci îngheţate-n morminte.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie de toamnă

Toamna se găsesc, se pare,
Struguri, prune şi pelin,
Singur anotimp, în care
Apa se botează-n vin.

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneau zăpezile rănite

Sub norii plumburii de taine
mergeam atât de alb,
călcând pământuri,
ape,
păduri şi munţi şi zări,
frunze,
flori şi iarbă,
le-am rănit în drumul meu...
Mă făceam uitat în mine
presărând şoptit zăpadă
să ajung acolo
unde nimeni nu rămâne.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

O viaţă-ntreagă am fost
O frunză de aloe,
De acum eu nu mai am rost;
La groapă când mă veţi duce,
Să-mi scriţi pe sfânta cruce:
Doar Vidoe...

hexagramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Han pustiu

Îmi plouă-n viaţă ca-ntr-un han pustiu
Cu pete mari de mucegai
Când vin căruţele cu cai
Şi căruţaşi după rachiu

Şi-mi bate burniţa măruntă
Prin tavanul coşcovit pereţii
S-au lăsat din zbor pe zid ereţii
Speriindu-mi liniştea căruntă

Mi-a intrat singurătatea-n oase
Şi au plecat ca să se culce
Domniţele ce beau vin dulce
Din damigene pântecoase

Şi plouă cu melancolie
Că nici o nuntă nu se face
În hanul meu de-un veac încoace
Şi toată lumea e pustie

E mort de mult orice alai
Că doarme orice zurbagiu
Şi nu mai vin căruţi cu cai
Şi căruţaşi după rachiu

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua ca un nou născut

Steaua ca un nou născut
Lungul drum hoinar de-o seară,
Alte stele vin şi pier
Peste noaptea mea de ceară.

Mă cobor uşor spre râu
S-ascult dorul ce mă cheamă
Şi-am zărit în lan de grâu
Pruncul nou născut din mamă.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!