Rondelul pădurii copârţite

Pădurea-i speriată tare
De grimasa lor din buze,
Parcă-i lovită de obuze
Când vin hoţii cu topoare.

Vin pădurea să omoare
Singuri, fără călăuze...
Pădurea-i speriată tare
De grimasa lor din buze.

Pădurea tremură ca varga,
De-a hoţilor ameninţare
Că ei lovesc fără cruţare,
O ciopârţesc, o duc cu targa...
Pădurea-i speriată tare.

rondel de Ioan Friciu (21 iunie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-i mare, dar securea-i tare.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăncilă, speriată de ultimele acţiuni: "Mă tem pentru fiul şi soţul meu"

Că eşti tare speriată,
Te-nţelegem, Veorică!
Ne-amintim ce-ai spus odată:
"Orice om îi este frică. "

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o pădure

pădurea-i sălbatică
şi oamenii o străbat fără teamă
să o admire

fluieră şi cântă să se simtă bine
ecoul îi îngână în depărtare
strig să mă aud
rup ritmul
cu interjecţiile cunoscute
pădurea-i liniştită şi deasă
păsările se sperie şi zboară
inima mea este un luminiş
unde aştept căprioare
să se ducă la râu

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-şi numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-şi numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micşorează
Şi cântăreţii, trişti, îi pier.

Când cerul lacrima îşi varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ştearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-şi numără copacii
Făcându-şi loc în umbra lor,
Iar cântăreţilor, buimacii,
Le dă mult spaţiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconştienţilor avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poţi să cari

Din bogăţia lumii, verde,
Şi-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, şi noi, nu vezi?

poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-i o farmacie

De vrei să cunoşti pădurea,
Plimbă-te-n ea cu mândrie!
N-o atinge cu securea,
Că pădurea-i farmacie.

Ea îţi dă vitalitate.
De multe boli te vindecă.
Primeşti multă sănătate.
Tu ce-i oferi în replică?

Puteri tămăduitoare
Au copacii din pădure.
Ei îţi dau energizare,
Alături de fragi şi mure.

Fagul face ca să crească
Randamentul bioritmic.
Voinicia să-ţi sporească
Şi nu vei mai fi anemic.

Stejarul e "arbore sfânt".
Minuni face-n boli de piele.
Cu coaja lui, fără descânt,
Vindecă bubele rele.

Inflamaţii de orice fel,
Bradul verde le previne.
Apropie capul de el
Şi te vei simţi mai bine.

Când ai mintea-nfierbântată,
Sub un pin o linişteşti.
Cu-aroma-i condimentată,
Tusea ta o potoleşti.

De la salcia pletoasă
Sufletul ia energie.
Vindecă orice angoasă,
Te scapă de nevralgie.

Catedrală grandioasă
E castanul când dă-n floare.
Substanţă din el extrasă,
Alină crampe musculare.

Vrei linişte, calm sufletesc?
Mergi în pădure!
Vrei sănătate să primeşti?
Mergi în pădure!

Viaţa ta e mai plăcută
Când pădurea-ţi dă răcoare.
Ai sănătate mai multă,
Eşti vesel, plin de vigoare.

poezie de Dumitru Delcă (13 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Defrişări în exces

Pe dealuri pădurea-i plină
De copaci fără tulpină,
Le-a rămas doar rădăcină.

tristih de David Boia (24 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe stradă

cade jos şi o ridică, e felie.
salam, parizer sau ce o fi.
se uită speriată, o şterge usor,
de bluza murdară, slinită,
pe stradă e greu, nu-i uşor.
suviţe rebele de păr, este albită,
slăbită, pe trotuare de mare cartier.
cândva a fost şi ea curată.
avea şi o măicuţă şi fraţi şi surori
de copii uitată, uitată de lume,
se îndoaie şi zice: pământ să mă înghită,
că sunt... sunt tare necăjită.
uitată în viaţă de timp şi de vremuri,
vor veni şi mari ierni.
Doamne, iarna fă-o primăvară,
să trec din astă lume,
din stradă şi trotuar în casă şi căldură,
să mor şi eu batrână, dar în căldură,
că tare, tare mie de greu.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Vânătorilor

Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii,
Matinal, când mijesc zorii,
Ceata creşte tot mai mare.

Este- o cruntă adunare,
Împrejur se simt fiorii,
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii.

Ucid cerbi şi căprioare,
Nu stârpesc doar răpitorii,
Lovesc ţinte aleatorii,
Iar conştiinţa nu îi doare.

Sună cornul tot mai tare.

rondel de Ioan Friciu (31 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoţianul are multe tare: un whisky tare, la rugby e tare, cu fusta lui kilt, tare caraghios. Şi mai presus de toate, e tare zgârcit!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lup singuratic

Sunt hăituit de singura teamă,
foamea din iernile geroase.
Pădurea-i din ce în mai rară şi mai potrivnică,
urletul este nemângâiat de lună,
în gură, frigul clănţăne-ntre dinţi bătrâni,
din instinct adulmec miros de pradă
şi nu văd nicio urmă.

Mă mişc singuratic şi slăbit
de nopţile pierdute pe cărări întunecoase
fără niciun obol,
fără noroc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chloe

Mici coapsele, mici
Obrajii de lapte,
Dar sânii, smochine
Cu sfârcuri răscoapte.

Prea fragezi genunchii,
Dar buzele, struguri
De toamnă, - şi ochii
Miraţi, deschişi muguri.

Cum calcă desculţă,
O ciută-n alunec.
Din urmă, din urmă,
Adânc o adulmec.

Prea candide mâini,
Dar de ce foc, ce jar!
Le prind, le desprind,
Le-am primit în dar.

Umerii puţini,
Mâinile vibrează
Şi-s fierbinţi precum
Stânca în amiază.

*

Din fugă Diana
Zvârli o săgeată
Şi luna, lovită,
A-ngălbenit toată.

Din frunze, din scorburi,
Ies fauni, păroşii,
Cu buze căzute
Şi laţele roşii.

Se uită holbaţi,
Lingavi şi flămânzi.
În ierburi zvâcnesc
Iezi golaşi, plăpânzi.

Ar fugi, speriată,
Chloe să se-ascunză.
Năucă, năucă,
Mai tremură, frunză.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcau gheţarii spre soare

Pădurea pleacă speriată,
apele s-au scurs în adânc,
clopote bat
în timpanele timpului nins.
Cine mai plânge?
Urlet de lup fără ecou.
Pe fiinţa mea s-a aşezat
noapte albă care mă strânge,
mă strânge sub crucea destinului,
plumbuit de taine.
Cine mai cântă?

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri aiurea

Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.

Aiurea sau încotro,
Nici ele nu ştiu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?

Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toţi fugim.

Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste şi vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viaţa care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfinţit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.

poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarba de pe runc

Priporul rămânea în urma noastră,
pădurea de stejari se ridica pe deal,
iar vântul aduna frunzişu-n creastă
cu melodii scăpate seara din caval.

Poteca strâmtă se-afunda deodată
în umbrele rămase-acolo peste veac
cu întâmplări de povestit în vatră
când vânturile iernii suflă în cerdac.

Te-mbrăţişam la marginea pădurii,
stejarii seculari se legănau uimiţi,
privind mirajele urcând pe nurii
din adâncimea ochilor nedumeriţi.

Când te lăsam din braţe câteodată
mă aduceai-napoi, să te sărut adânc,
dar mă priveai îndată speriată
când te-aşezam în iarba de pe runc.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublshers, Bucureşti 2018 (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de urgenţă

Simt cum nervii-ncet mă lasă
În aceste vremuri grele:
Stau închis ca prostu-n casă,
Iar pădurea-i pe şosele.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor cei dragi

Mor cei dragi, se duc în noapte,
i-am opri, nu se mai poate.
Însoţiţi de-a noastre plângeri,
se duc sus să fie îngeri.

Semenii noştri mor singuri.
Singuri, fără-însoţitor.
La mormânt se duc tot singuri,
Se duc în rai, la locul lor.

Fără lumânări aprinse,
fără flori pe-al lor mormânt,
Doar cu mâinile întinse,
ne rugăm la Domnul Sfânt.

În El ne punem speranţa.
Doar El ne poate ajuta.
El poate-înclina balanţa
de virus ucigaş a ne scăpa.

Şi Ţie Maică Sfântă
din inimă ne rugăm,
La virus să dai osândă,
din suflet te implorăm.

Îndreaptă-ţi ochii Isuse
către cei în suferinţă!
Iar celor care se duse,
arată-le-îngăduinţă!

Dumnezeule eşti Mare.
Apără pe toţi românii!
Ţie-ţi înălţăm cântare,
cum ne-au învăţat străbunii.

poezie de Dumitru Delcă (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarba de pe runc

Priporul rămânea în urma noastră,
pădurea de stejarii se ridica pe deal,
iar vântul aduna frunzişu-n creastă
cu melodii scăpate seara din caval.

Poteca strâmtă s-afunda deodată
în umbrele rămase-acolo peste veac
cu întâmplări de povestit în vatră
când vânturile iernii suflă în cerdac.

Te-mbrăţişam la marginea pădurii,
stejarii seculari se legănau uimiţi,
privind mirajele urcând pe nurii
din adâncimea ochilor nedumeriţi.

Când te lăsam din braţe câteodată
mă aduceai-napoi, să te sărut adânc,
dar mă priveai îndată speriată
când te-aşezam în iarba de pe runc.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarba de pe runc

Priporul rămânea în urma noastră,

pădurea de stejarii se ridica pe deal,

iar vântul aduna frunzişu-n creastă

cu cântece plecate seara din caval.

Poteca strâmtă s-afunda deodată

în umbrele rămase-acolo peste veac

cu întâmplări de povestit în vatră

când vânturile iernii suflă în cerdac.

Te-mbrăţişam la marginea pădurii,

stejarii seculari se legănau uimiţi,

privind mirajele urcând pe nurii

din adâncimea ochilor nedumeriţi.

Când te lăsam din braţe câteodată

mă aduceai-napoi, să te sărut adânc,

dar mă priveai îndată speriată

când te-aşezam în iarba de pe runc.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea visând în alb

Pădurea
e contopită
în iarnă
şi lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-şi braţele
în covorul alb.

Nu încercaţi
să o treziţi,
pădurea pleacă,
dar nu piere.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de C.E.O. şi preşedintele acestuia, Excelenţa sa, Petre Gigea-Gorun

Eu afirm cu judecată
Şi e drept ce vreau să spun:
De arţar pădurea-i toată,
Ici şi colo-i un... gorun!

madrigal de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!