Demult
Ciudat, eu tot mai sunt.
Durerea de ieri,
e astăzi cânt.
De ne-nțeles, eu tot mai sunt!
Cu ciuturile viselor sparte,
citesc în trecut
ca în carte.
Dar și azi, după ani de lumină
și-ntuneric,
deasupra nisipurilor mele
uscate,
rotește mereu lumina
stelei cântate.
poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Demult
Ciudat, eu tot mai sunt.
Durerea de ieri,
e astăzi cânt.
De ne-nțeles eu tot mai sunt!
Cu ciuturile viselor sparte,
citesc în trecut
ca in carte.
Dar și azi după ani lumină
și-ntunric,
deasupra nisipurilor mele
uscate,
rotește mereu lumina
stelei cântate.
poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Sunt ținta oamenilor supărați, plini de toane.
Cineva acolo zilnic se joacă în cenușă,
Făcând fel de fel de glume grosolane.
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Alte geamuri sunt, totuși, mai mereu intacte.
Nimeni n-aruncă-n ferestrele de la biserici,
Bunăoară, cu bucăți de cărămizi crăpate.
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Ceva aiurea-n lumea asta miroase-a moarte.
Ceva e putred cred eu, în Danemarca.
Apocalipsa fabricilor cântecul unor geamuri sparte.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina merge mai departe
În viață, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
să lumineze ca o stea.
Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărțile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart și ei lumina lor.
Așa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Inimă în inimă
Inimă în inimă
deasupra nisipurilor vremii.
Nu ne lovește niciun val
Se zbate doar neputincios de mal.
Atâtea inimi se văd de aici!
De ce tânjesc toate după scoicile noastre
când sunt atâtea scoici rătăcite prin nisip?
Inimă în inimă
deasupra lacrimilor ce ne atacă din mare!
De-acuma nu ne mai pot atinge.
Ne-am înălțat!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năzuință
Sunt gânduri multe ce se nasc
și cine știe cum era,
să fiu altfel de cum sunt astăzi,
să fiu altfel de cum eram.
Să fiu un zâmbet cald si sincer,
să fiu un colț din gura ta,
să fiu o rază de lumină,
să fiu un strop din ființa ta.
Să fiu o floare in gradină,
să fiu un cer deasupra ta,
să fiu un colț de veselie,
să fiu cum vrei si nu era!
Să fiu acum si ieri si maine,
să fiu al tău si tu a mea!
Să fim doi astri într-unul singur,
să fii pe veci, iubita mea!
poezie de Sorin Mădălin Birceanu (20 septembrie 2013)
Adăugat de Sorin Mădălin Birceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai trecut o zi: cu ce sunt mai bun astăzi decât ieri?
Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnalul
Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este și al viselor ecou.
E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.
Pe pat, e-o carte veche, o citesc
și doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.
Nu mă opresc pe-acolo știu ce-am scris!
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate să ateste
că de fereastră a trecut un vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine Sunt
Sunt înger rănit al speranței ucise,
Sunt demon iubit de femei interzise,
Sunt copilul de ieri, rebelul de azi,
Sunt comoara ascunsă-n pădurea de brazi.
Sunt mierla pierdută în lanul de grâu,
Sunt izvorul din munte ce curge spre râu,
Sunt doina de jale, haiducii o știu,
Sunt șaua de roib lăsată-n pustiu.
Sunt nimicul de om, sunt nimicul de lut,
Sunt ziua de ieri... deci, timpul trecut,
Ce scurtă e viața aici pe pământ...
Doamne prin tine am aflat cine sunt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină și întuneric
lumină și întuneric
impresii ucigătoare umflă
și clocotesc galbenul zilei
deasupra ghetoul de gânduri
scormonește înrăit
despuiatul serii grăbite s-acopere luna
lumina răscolește clătinată
întoarcerea acasă
monotonia iese din unghere scârțâind
culorile sparte au împovărat cu săgeți oglinda
arătând imagini străine și viclene
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia fericirii
Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
șit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din
spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea și viața sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Uneori, citești o carte și aceasta te încarcă cu un un ciudat zel evanghelic și devii convins că împrăștiata lume nu va fi niciodată reunită decât dacă și până când toate ființele umane citesc această carte.
citat din John Green
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Turtles All the Way Down" de John Green este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Într-o zi
m-am înfășurat în gânduri
privind asfințitul privirii
trăiesc înăuntrul ideii
astăzi îți povestesc despre oglinzile pure
sunt zgomot în zgomot
am deschis mâine
spre a ține de mână cuvântul
noaptea rătăcesc somnabul între ani
ușa e deschisă
pașii se scurg în trecut
să aud chemarea străbună
ochii trăiesc și ard în priviri
eu vin de acolo unde sălăzuiește focul
sunt răspântie în suflet
eliberat de tristețile lumii
un fluier de soc ce plânge în curte
susură lumina în stâncă
tăcerea suspină
pe aripi zbor peste noapte
plâng copacii în vale
cresc flori uscate în grădină
din semne de suflet
mă caut decojit de idei în trecut
în gânduri frământate de timp
nu știu dacă voi veni, rămân la izvor
să ascult susur de lumină în suflet
dacă într-o zi
mâna Ta va atinge pământul
din humă voi renaște în toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
am strâns gheața de pe chipul iernii
și-am aruncat-o
înapoi
spre un Decembrie
timp proscris
simt durerea nopții cum mă strânge
în clește, încă o zi
încă un ieri
o fereastră din mine a rămas lumină
întoarsă spre cer
astăzi norii picură așchii, prea subțiri
ca trupul să-mi mai poată simți
amintirea îngropată în zidul tăcerii
privesc cum cad secundele și pictează timpul
înspre trecut, cu mine
nu mai sunt nici măcar iarna să-ngheț
la capătul unui drum închis
pe câmp aleargă vântul, strigând a pustiu
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniștit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre țărmul iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu?
azi sau poate ieri
cine azi mai știe cine
vorba trece, vorba vine
am trecut pe lângă mine
nu m-am recunoscut
pe banca aceea stricată
din acel vechi parc
un bătrân obosit, stătea în ploaie, în vânt
de lume și viață alungat
din ochi țâșnea o văpaie
nu am văzut și am trecut
mai departe de el
el, cel, acel ce nu sunt eu
și dacă sunt...
mi-e sufletul întunecat și greu
eu nu sunt eu
repet în gând
repet mereu
atunci, cine sunt eu...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă numesc tu
de când ți-am intrat
cu bocancii în suflet
zgomotos de ciudat
ciudat de Lumină
mă numesc tu
de când ciudat de Lumină
de lumina aceea stăpână
până când
până când
înger cu inima susurândă
mă numesc tu
și mă văd urcând
Everestu-n sandale.
poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O filă...
dintre toate care le-am iubit,
ești nebunia dintre ele,
te-am așezat în rolul ce-ai dorit,
în cartea mea cu stele
m-ai îmbrăcat între dureri
și clipe de visare,
degeaba sunt la fel ca ieri,
ești fila trecătoare
în focul unor amăgiri,
eu m-am topit în tine
dar am simțit și noi trăiri,
înălțătoare, pline
în ochii tăi atât de mari,
m-am oglindit o dată,
mi-ai dăruit dulce nectar,
otrava ce nu iartă
acum îmi ești al meu trecut,
o filă într-o carte,
citită, am rămas tăcut,
citesc și sunt departe
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deznădejdea este o stare cerebrală în care și partea cerească trăiește durerea a cărei profunzime duce până la momentul absent al gândirii, încordat cu disperarea, dar nu-și pierde lumina. Deși convulsiile sunt vii, ele nu pot stăvili lumina părții cerești.
Ca și dragostea, spiritul din lumină a venit, în lumină se întoarce, căutându-și esența și eternul în adâncimea luminii.
Camelia Oprița în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea din jur
În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și o să mori
deasupra unui câmp de flori
tu o să mori
și voi lăsa ca testament
buchetul anemonei de ciment
apoi să-mi pui la căpătâi
lumina nopții nimănui
acum sunt între rai și iad
pe nicio frunză nu mai cad
doi ochi închiși în nufăr
și nufărul cu grijă pus în cufăr
tu dacă vrei
la nunta mea
să demontezi stea după stea
și să mă pui în locul lor
când luna urcă, eu cobor
în palma ta cu gust de ieri
ce poți să-mi ceri
mai mult decât eu sunt când nu mai sunt
umbre de stele pe pământ
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!