Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
Pentru slutirea care mi-ai dat-o
Și pentru crucea de pe umerii mei,
Acoperământul păcatului...
Golgota, ori drumul spre moarte
Mă desparte de greu și de plâns?!
Cresc răni purulente peste trupul meu strâns...
Ochiul vede și cere,
Este însetat de dorință...
Tu-i orbești nevederea
Deschizând porți de lumină spre cer.
Trupul poartă în el,
Esență și lut...
Chimia morții ne vindecă.
Cerni esența înălțând-o spre Tine,
Iar lutul, prin patimă,
Îl transformi în lut.
Iartă-mă, Doamne, pentru ceea ce sunt!
Tu faci sămânța să crească...
Noi suntem ramurile Tale
Căzând în plecăciune spre Tine.
Osană și veșnică recunoștiință!
Eternul îți aparține...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ultima rugă
Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.
Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.
Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc și eu.
Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoșat
Nu-l arunca în gheena morții!
Îi cer iertarea de păcat!
Oh, iartă Tată! Ce durere
Va fi în sufletele lor!
Ei nu cunosc împărăția-Ți!
Mă scuipă batjocoritor...
Îmi potolesc setea cu sânge
Spre a-i ierta pe muritori,
Iar maica mea, Maria, plânge...
Vor plânge oameni uneori!
De-acum e ultima mea rugă...
Suflet... cu sufletu-mpăcat,
Căci nu vei mai voi să curgă
Sânge de Fiu de Împărat.
La Tine vin cu împăcare...
Tu iartă-i, că nu știu ce fac!
În viața asta trecătoare,
Ei în întunecare zac.
Străin, în urî și-n păcate,
Sărac și fără Dumnezeu,
Viața ne e un pas spre moarte
Și jugul ei amar și greu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă către Dumnezeu
Doamne, nu-mi da dezlegare la păcat!
Calea către bine mi-o îndreaptă,
Că prea mult de griji am suspinat...
Pentru ce-am greșit cândva, mă iartă!
Am postit în zilele de harți,
Pruncii nemâncați să nu mi-i las,
Am fost Doamne, slugă la bogați,
Griji și lacrimi m-au tot strâns în lanț...
Truda mea plătită aspru-a fost,
Râu de lacrimi curs-a pe obraz,
Pentru-a-mi face pământescul rost,
Doamne, numai tu știi cât am tras.
Pruncii pentr-o haină a avea,
Am muncit cu ziua și-am oftat,
Ce Gologotă Doamne! Viața-i grea,
Pentru-a poposi nu am răgaz.
În mătanii trupul mi-am legat...
Scris-am acatiste către cer,
Dar răspuns la Tine n-am aflat...
Îmi port zilnic crucea mea de lemn...
Mi-e zidit, în lume a trudi...
Rugi au încolțit... Genunchiul sec
Binecuvântarea-mi va spori
Când spre tine Tată-am să mă-ndrept.
Tu mi-ai dat în schimb spre a purta
Peste suflet, haina ta de har
Și oricât în viață-aș lăcrima
Știu și simt că nu este-n zadar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, aprinde grămada de vreascuri moarte a vieții mele, dă ca să mă aprind și să ard pentru Tine. Mistuie-mi viața, Doamne, căci este a Ta. Nu tind spre o viață lungă, ci spre una împlinită, asemenea Ție, Doamne Isuse.
citat din Jim Elliot
Adăugat de emma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mulțumesc
TU m-ai ajutat la greu
Nimic nu mi-ai cerut
Te-am căutat mereu
Durerea mi-ai crezut
Mi-ai dăruit sănătate
Îmi dai putere și curaj
Să merg mai departe
Nu mi-ai cerut nici gaj
Inima mi-o dăruiesc
Pentru ceea ce-a fost
Astăzi îți mulțumesc
Iubirea ta nu are cost
Spre tine mă îndrept
Doamne-ți mulțumesc
O pâine eu ți-am copt
În semn că te iubesc
Ingenunchez mă-nchin
Mereu dai cât pot duce
Mă chemi eu am să vin
Sufletul spre tine să urce
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre Soare
O fărâmă de credință
Avem cu toții în suflet,
Căci ne-am născut în lumină,
Iar taina botezului ne-a învelit
Cu trupul lui Iisus.
Iată că am plutit în noaptea durerii
Spre a ne limpezi lacrima.
Iată cu vor veni zorii speranței,
Când rănile genunchilor noștri
Se vor vindeca,
Iar sângele sufletului se va uni cu Hristos,
Pentru a ne curăți de păcate.
A fost prea lungă ultima noapte...
Clopotele inimii au bătut
Cu aceeași credință,
Apoi s-au așezat rugi, la picioarele Mântuitorului...
Să nu mai privim trecutul
Ca pe o nucă îngăurită de vierme!
A fost spre învățătura și eliberarea noastră.
Iartă-ne Doamne!
Am trăit o viață, coșmarul unei singure nopți.
E dimineața Ta, Doamne!
Soarele a răsărit
Și lecția aceasta a luat sfârșit.
Ajută-ne să putem posti o clipă,
Pentru a trăi cu Tine o viață!
Tu ești Soarele care ni se arată
Și viața vșnică pentru care trebuie să luptăm.
Amin!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea spre Tine
Calea spre Tine, Doamne, devine calvar.
Mă rog în tăcere,
În chilia sufletului devenită altar.
Durerea faptelor mele încă apasă.
Am sânge și răni puse la masă.
Iubirea de semeni
Mă ridică o treaptă mai sus.
Îl strig pe Iisus!
Am lacrimi în mâna cu care mă-nchin.
La Tine, Iisuse, în lacrimi revin.
Mă iartă, mă iartă, Iisusule blând!
M-am născut păcătos pe pământ...
Altfel, cu trupul în cuie bătut,
Voi pleca.
M-ați pierdut?!
Mă iartă Iisuse! Rămâi în inima mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidire
Zidită-n liniștea credinței,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar și prețul
Durerii mele-i de prisos.
Sunt crucea peste care pașii
Atât de aspru judecați,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriți, nu încercați!
Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.
Din lanțuri voi slăbi prin moarte
Și gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,
Jurând pe falsele credințe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greșala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!
De-acum, biserică creștină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Și mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaște-n duh și har!
Sunt candelă... Cu mir sfințește
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ți brațul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul pineal
În căutarea NIRVANEI...
Obosiți de spasmele vieții
Lăsăm ochiul carnal în odihnă.
Stare de meditație -
Ne detașem de lumesc
Ca de un alt rând de haine.
Primește-ne, Doamne!
El, ne dezvăluie viziuni,
O nouă poartă -
Deschisă de data aceasta spre cer.
Energie spre transcendent,
În copilărie.
Cheakre eliberându-și spre univers
Lacrima pleoapei nisipoase...
Acuzați de evoluție universală,
Cei ce poartă secretul
Duc cu ei și lumina
De dincolo de întunericul morții.
Punct de echilibru,
Însemn pe toiagul papal.
Temelia multor credințe -
Ochiul pineal.
Țineți arzândă flacăra lui
Prin meditație, spirit pur,
Prin fapte de laudă!
Lumea din jur s-a înfrățit cu masoneria...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă că te caut
Iartă-mă că te caut atât de stângaci
în cugetul tău.
Iartă-mi durerea ce ți-o trezesc.
Vreau să ridic la lumină
ce e-n tine mai bun,
ceea ce nu văzusem, să văd,
ca un scafandru-n adâncuri,
să iau
ce-i mai de preț în tine,
și să duc în lumină, cum duce copacul
cea din urmă lumină
cu care soarele l-a mângâiat.
Atunci tu
vei veni în tărie să cauți
bunul de preț;
ca să-l ajungi,
deasupra ta însăți ai să te-nalți,
așa cum de vreau,
de-abia atingând pamântul, în trecerea ta,
cu vârful înrourat al picioarelor tale,
cu trupul tot încordat, într-un elan,
din tine, spre tine însuți.
Pentru ca dragostei mele să-i răspundă atunci
făptura cea nouă ce vei fi tu.
poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harta Ucrainei
Un câmp de luptă-i a Ucrainei hartă
Și lacrima din suflet se deșteaptă...
Iisus coboară iar s-aducă pace
Și liniște în lumea noastră face.
Și clocotesc istorii iar și clopotele-alungă
Liniștea strânsă la altar. Războiul ne repugnă.
Sunt răni ce-n suflete ne dor, obuzele se-mbină
Cu prunci ce plâng, cer ajutor... cu... carnea de lumină.
Și curge sânge pe pământ și pași grăbiți spre moarte.
Copii și mame,-n rugi și plâns, cer pace, libertate.
Cascada morții și-a deschis, spre iad, din nou, cărare.
În lume... și la mine-n vis, adeseori se moare.
Și calcă tancuri peste tot! Pe carne și pe arme.
Războiul este un complot, crud și rapace, Doamne.
Și trupuri noi din trup zidesc o nouă libertate
Și trupul țării îl hrănesc cu sânge și cu moarte.
Că pruncii plâng când jocul lor s-a irosit... ce pasă?!
Atacatorii știu că vor o țară mai frumoasă.
Și mai bogată... cu petrol și gaze naturale.
Nu au credință-n Dumnezeu. Nu plâng dacă se moare?!
Ei vor să fie dumnezei, să calce frați pe frați,
Vor să dicteze numai ei, vor oameni subjugați.
De lanțul morții-i tot mai greu, voi, oameni, vă rugați!
Primiți în case prunci flămânzi, pe ei îi ajutați!
Sunt trup din trupul lui Iisus, sunt sângele Lui sfânt,
Ce-a coborât, spre a sfârși durerea pe pământ.
Iisus va coborî din nou, durerea s-o sfârșească.
Nu vă lăsați îngenunchiați nicicând în țara voastră!
Sub semnul crucii de-ați sfârși, vi-i crucea adăpost
Și Domnul vă va mântui, căci sunteți cu Cristos.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, mulțumesc!
Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ție vreau să-ți mulțumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aș putea să te găsesc?!
N-aș putea nemărginirea
Să-ți măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,
Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!
Nu ți-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng și eu... Când foamea doare
Mă ascund și plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!
Când văd plâns de mulțumire
Pentru haina care-am dat
Mă gândesc la Tine, Doamne...
Mi se iartă vreun păcat?!
Când mi-ai osândit trecutul,
Ai gândit că voi trăi
Prin sărmanii lumii mele,
Trist, în fiecare zi?!
Picură lumină, Doamne
Și dreptate și cuvânt
Peste lumea în mișcare
Pân' la trecera-n mormânt.
Ușurează-ne povara
Biciul ist usturător...
Lanțurile strâng! Și sânge
Curge-n ochii tuturor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare cu Dumnezeu
Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greșale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieții noapte!
Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleștei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!
Precum Iisus primindu-și crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârșit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!
S-au prăbușit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Și te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"
Suntem tămâie, candelă plăpândă,
Dar Tu ne ierți cu mila ta cea sfântă...
Tu ne asculți și ne iubești mereu.
Ești vinul... pâinea sufletului meu!
Din lacrima mea Doamne, fă ocean!
Înalță-mă spre Tine an de an
Și dă-mi duhovnicească alinare
În viața asta grea și trecătoare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind spre cer
Pe pământ, mâl...
Nori pe cerul tapetat cu dureri.
În spatele pleoapei senine
Închisă-n dizgrație
Față de pictura umană,
Lacrimi de ceară.
.................................
Doamne, suntem poporul dorit -
Un "Iisus " răstignit,
Trist și însingurat.
Biciul vieții-am răbdat!
Ulii flămânzi ne-au mărunțit carnea
(I-a năpădit foamea!).
Ne-am sorbit sângele
Cuprinși de setea luminii.
Unde sunt serafimii?!
Heruvimi și-au întins aripile pe cer...
Am sculptat pe ele numele meu,
Pentru a nu rătăci calea.
Dar drumul calvarului ne poartă încă -
Frunți plecate și rană adâncă
Înspre Golgota de odinioară.
Dă-mi Doamne, lumină și pace,
Binecuvântare și...
O noapte ușoară!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre Tine, Doamne
Spre Tine, Doamne azi ridic
Cu umilință glasul meu
Și-n chip de rugăciune-Ți zic:
- Ajută-mă, că-mi este greu...
Greșit-am, Doamne peste fire,
Greșit-am la pământ și cer,
M-am complăcut în amăgire
Dar în iertarea Ta încă mai sper!
Asemeni cu tâlharul de pe cruce,
Îmi recunosc în ultim ceas căderea
Și Te implor, Iisuse dulce,
Să-mi dărui cum știi mângâierea...
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru țară
Deschide ochii, Doamne și uită-te spre noi!
Suntem o țară plină de lipsuri și nevoi,
Purtăm prea multă ură și suntem dezbinați,
Am fost bătuți de soartă, huliți și blestemați.
Deschide ochii, Doamne și uită-te spre noi!
În tine, mamă țară, se-azvârle cu noroi,
Ne-înstrăinăm de glie, pe mâna cui ne lași?
Stăpâni în vatra sfântă ajungem chiriași.
Deschide ochii, Doamne și uită-te spre noi!
Ne sunt pribegi copiii, se duc în trist convoi
Spre alte lumi străine lăsându-ne-n izbeliști,
În sărăcie cruntă și-n sumbrele priveliști.
Deschide ochii, Doamne și uită-te spre noi!
Bat clopote prea multe în catedrale noi
Și nu lăsa ca neamul s-ajungă la pieire,
În dangătul de clopot nu-i nicio mântuire.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns pentru Alexandra
Tăcere, țipăt, apoi iar tăcere...
Se-amestecă cu sângele și piere
Un suflet care s-ar fi bucurat
Dacă în calea lui n-ar fi aflat
Un om cu chip de fiară, un bastard,
În care diavoli se-ntrunesc și ard.
Doamne, de ce atâta nedreptate
A azvârlit un trup plăpând spre moarte?!
Un lup flămând în ghena morții-aruncă
Trupuri de îngeri... oh, ce rană-adâncă!
E plâns de inimi... Doamne, dă-i pedeapsă:
"Lumina zilei să n-o mai primească!".
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îl vezi
cum își duce crucea
și nimeni nu crede
într-o viață viitoare
a fost dreptatea omenească
înfăptuită contra unei sume
de arginți care au sucit mințile
se îndreaptă spre golgota
pașii îl duc spre mormânt
speranța a murit în ziua
bolnavă din inima pustie
ridică-te și mergi
ridică-te și-n dură
pentru păcătoșii care nu s-au spovedit
pentru păcătoșii care nu s-au căit
viitorul e mut și crucea
e din ce în ce mai grea
sufletele sunt reci - suspin
nici măcar durere nu mai e -
merge pe drumul lui
și lacrima îmi cade pe
hârtia din dreptul lumânărilor
văd sufletele chinuite
cum se îngrozesc de ceea ce fac
oamenii bat cuie în trupul sfânt
aruncă injurii și râd
sângele celui trimis de dumnezeu
curge adăpând păcatul
îl vezi cum suferă pentru oameni
plângi alături de crucea lui
plângi la picioarele lui
lacrimile tale se amestecă
cu sângele sfântului pe pământul ars
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă
Iartă-mă când nu am răbdare
Și-aș vrea mai repede să intervi;
Tu-mi știi dorința și dorul meu mare,
O, Doamne, Tu toate le știi.
Iartă-mă când nu am credință
Și nici puterea de-a nădăjdui;
Aștept ca să vină a Ta biruință,
Ajută-mi spre Tine-a privi.
Iartă-mă când n-am bucurie
Și mă autocompătimesc
În loc s-aduc laude vrednice Ție;
Mă iartă că mă poticnesc.
Iartă-mă când nu am voință
Să-nalț către Tine în duh rugăciuni;
Te rog ca în mica și slaba-mi ființă
Tot harul Tău scump să-l aduni.
Iartă-mă când lacrimi șuvoaie
Îmi curg, și ce faci nu înțeleg;
Trimite-mi în suflet a Duhului ploaie,
În toate cu Tine s-aleg.
Iartă-mă când nu am curajul
Să merg înainte chiar dacă e nor;
Mă iartă când nu văd salvarea, prilejul
Prin care faci greul ușor.
Iartă-mă când grija mă apasă
Și-n loc să am pace, mă îngrijorez;
A Ta liniștire în suflet îmi lasă
Și-ajută-mi să nu mai oftez.
Iartă-mă, Doamne, pentru starea
Care nu este după voia Ta;
În dragostea-Ți dă-mi vindecarea
Cu Tine să pot semăna.
Amin.
rugăciune de Paula Diță (14 mai 2013)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet mai curat
Cu sufletul purificat de lumină,
Ne punem trupul ramură
Pe altarul pe care au curs lacrimi amare...
Ne-au înmugurit pe brațe
Ramuri de salcie, pregătite să plângă
Tristețea Mântuitorului.
Faptele noastre, ca plecăciunea mielului spre tăiere,
Au fost căutate.
Biserica ne-a căutat
Cu spaimă prin întunericul morții -
Oi rătăcite,
În timp ce Iisus ne striga
Spre revenirea la viață.
Am fost ramuri frânte,
Dar faptele noastre ne-au înviat
Din al morții păcat...
Cu Lumina vom face legământ
Și vom izvorî râuri de flori,
Spre a-i lumina calea
Celui ce S-a jertfit pentru noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copile...
Te las, plecând spre dincolo de moarte,
Să duci simbolul vieții mai departe...
Te las, spre transcendent, o nouă cale,
Să împlinești destinul mamei tale.
Eu dorm decăt sub cărămida rece
Unde, zidit, mi-e trupul obosit.
Dar timpul pentru toți, același trece
Doar eu mă tot grăbesc spre nesfârșit.
Cât tu măsori secundele-n clepsidră
Eu ca un vis pământul îl străbat...
Mai pune-mi o lumina în firidă,
Ca în adâncul nopții să nu cad!
Nu te-ntrista! Mă soarbe amintirea
Și ființa mea în ființa-ți e-ncrustată.
Nu plânge, nu! Ai să-mi ranești iubirea...
Se vede doliul fluturând în poartă.
Aici am flori și vise, îngeri, stele...
Un drum ce duce către Dumnezeu.
Mai bine-n amintirea mamei tale
Fă numai fapte bune, dragul meu!
Așa voi fi de-a pururi lângă tine...
În timp și-n vremuri veșnic vom trăi.
Mai roga-te-n genunchi acum, copile
Și-n urmă, la mormânt, nu mai privi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!