Prezentul

Nuanţat pe scara timpului
Nimic mai oportun ca prezentul
Un infinit infim de mii de stele
Şi alte multe mii de carate
Concentrat în propriul sistem
Singular în plan sensibil
Absolut în stăruinţă
Trainic în statornicie
Desăvârşit în existenţă
Nelipsit din cotidian
De faţă în orice moment
Ne despărţit de existenţă
Călător cu viteza timpului
În sincronism cu vremurile
Asul din mâneca lui Cronos
Să fie prezentul mare spirit
Cel de toate clipele
Singularitate imanentă
Inspiraţie de la Big Bang.

poezie de David Boia (9 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Visez, prezentul epocal
Cu aspecte prelungite
Undeva prin encefal,
Dar cu viteze infinite

Visez, adeseori trecutul
Printre gene strecurat,
Într-un plan necunoscut
Pasibil, dar modificat

Visez, un viitor măreţ
Pus pe criterii obiective,
O lume fără de dispreţ
Cu performanţe efective

Visez, deziderat major
Pentru întreaga omenire,
În care omul călător
Să-şi împlinească o menire

Visez, acerb un ambient
Cu caracter total uman,
Sensibil şi inteligent
Din material de talisman

Visez, frecvent atemporal
În spaţii de factură mini,
Cum dau avid extemporal
De zor cu viteza luminii.

poezie de David Boia (12 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

prezent

Prezentul este punctul de sprijin la cumpăna timpului.

definiţie aforistică de David Boia (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai greu e să trăim în prezent, fiindcă prezentul e infim.

aforism de David Boia (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nedrept modul în care compartimentele timpului se anulează cu viteza fulgerului! Trecutul devine azi, prezentul este devorat de viitor, iar acesta înghiţit de incertitudine.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul

Şi de-l întorci invers ştiu bine
Prezentul tot prezent rămâne.

distih de David Boia (28 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice existenţă în spaţiu şi timp este limitată; în consecinţă, oricât de mare ar fi, în comparaţie cu infinitatea spaţiului şi a timpului, ea este infinit de mică şi deci de nimic. Această nimicnicie se arată deosebit de clar în conştiinţă atunci când ne apropiem de graniţa temporală a existenţei noastre, adică, de moarte: abia atunci înţelegem noi în fond, făcând o retrospectivă a vieţii, cuvintele cu care a murit Buddha pe buze: "Totul este fără durată."

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul este stare de spirit perpetuă.

aforism de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirăm

tăcerea şlefuieşte prezentul
ca noi să ne auzim,
printre frunze singurătatea teiului
vindecă cu ochiul de lumină umbrele crengilor.

vocea ta mă cuprinde în cuvintele ce rămân fără margini,
o mână îţi atinge mâneca hainei
şi caut privirea din toamna veche
printre cioburi sfărmate din sensul interzis.
noaptea a rămas în tremuratul frunzelor,
secunda tăcută pictează în vene un haos singular în amurg.

rodeşte o formă perfectă din visul trezit
odată cu dimineaţa intrată pe geam,
un fel de astupare a golului etern.
în ecoul cu mii de imnuri,
respirăm împărtăşit din târziul timpului final.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

existenţă

Existenţă - Un vis, o iluzie trecătoare, în care nimic nu e ceea ce pare. Iar când Moartea te bate pe spate, te trezeşti regretându-le pe toate.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionar super umoristic - pentru începători şi avansaţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drama omului şi a timpului n-o trăieşte decât acela care a separat timpul de existenţă şi care în această disociere, fugind de existenţă, e apăsat de timp. Şi acela simte cum creşte în el timpul asemenea morţii.

Emil Cioran în Principiul satanic în suferinţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodedicaţie

De fiecare dată cât mai inventiv
În plan sentimental şi afectiv
Mi-am dedicat prezentul la infinitiv.

tristih de David Boia (23 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul

Prezentul original
apare instant
mai intrinsec decât
gândul veritabil
mai invocat
decât descântecul
sedus pe moment
de farmecul clipei
părtaş cu omul
la intervale versatile
un punct de inflexiune
pe axa vieţii
o rază emergentă
din domeniul existenţei
un vector victorios
în lupta cu trecutul.
care nu pleacă
şi nu vine
el doar persistă
ca să dispară subit
aşa cum a apărut.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi avem o dublă existenţă: o existenţă în noi şi o existenţă în conştiinţa despre noi a celuilalt.

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu ştie nimic despre trecut, nimic despre viitor; ea cunoaşte numai prezentul. Inima nu are nicio noţiune a timpului.

Osho în Aici şi Acum
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina timpului

Astăzi orice aparat rebut
E maşina timpului pierdut

distih de David Boia (8 august 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt univers

În prezent sunt blazat
De acest univers incert
Presărat cu găuri negre
Acum caut un nou univers
Al iubirilor exhaustive
Cu suflet duios şi tandru
Semnificativ şi efervescent
Un univers în paralel
Poate fi şi perpendicular
Dar cu găuri albe să fie
De bun augur şi infinit
Cu lumini eminamente vii
Maşină imensă a timpului
Care să ne ducă instant
Prin trecut şi prin viitor
La prezentul continuu
Care să deschidă trasee
Spre edenul timpuriu.

poezie de David Boia (22 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafizica

Păşesc pe muchia timpului şi-mi pare
ciudat, asemeni unui semn de întrebare
tăişul ca o lamă de cuţit
tăind felii de ieri şi azi, din infinit.

La ce bun oare,
când oricât ai tăia
se pare
că nimic nu s-a schimbat,
timpul e la fel de patrat
cu laturi la fel de egale

iar clipele, goale
curg în aceeaşi măsură,
iubire şi ură,
venin şi candoare
viaţă şi moarte
’ntuneric sau soare.

Însă, mai multe pătrate, alăturate
formează un cub, o nouă dimensiune,
insinuantă ca o promisiune
ascunsă în interior.

Acum, am mai multe pătrate să măsor
iar clipele parcă nu mai dor
ci tăiate felii din infinit,
îmi spun că există-nceput şi sfârşit.

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Irina Mihaela Grunzu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în faţă, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expresia nu a fost niciodată proprietatea imanentă a muzicii şi nu a putut condiţiona în nici un caz raţiunea ei de a fi. Dacă, aşa cum se întâmplă aproape întotdeauna, muzica pare să exprime ceva, este de fapt o iluzie şi nicidecum o realitate. Este pur şi simplu un element adăugat care, printr-o înţelegere tacită şi înrădăcinată, i-a fost împrumutat, i-a fost impus, ca o etichetă, ca un protocol, în sfârşit, un aspect exterior care, din obişnuinţă şi inconştienţă, a ajuns să fie confundat cu esenţa ei. Muzica este singurul domeniu în care omul realizează prezentul. Din cauza imperfecţiunii naturii sale, omul este sortit să sufere trecerea timpului fără ca vreodată să poată face în aşa fel ca prezentul să devină real şi, deci, stabil. Fenomenul muzicii ne-a fost dat cu singurul scop de a pune o ordine în lucruri şi, mai ales, o ordine între om şi timp. Pentru a se materializa el pretinde aşadar în mod necesar şi unic o construcţie. În momentul în care s-a desăvârşit construcţia şi s-a obţinut ordinea, totul a fost spus. Ar fi în zadar să se caute şi să se aştepte altceva. Tocmai această construcţie, această ordine la care s-a ajuns este cea care produce în noi o emoţie cu totul deosebită, neavând nimic comun cu senzaţiile obişnuite şi cu reacţiile noastre datorate impresiilor vieţii cotidiene.

Igor Stravinski în Cronica vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este întâmplător. Trecutul determină prezentul şi prezentul viitorul. Omul este cel care trece prin toate acestea, alegându-şi calea, având liberul arbitru dat de Creator.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!