Cel mai bun lucru sub soare şi sub lună este sufletul omenesc. Mă minunez la micile miracole ale bunătăţii care trece între oameni, mă minunez la creşterea conştiinţei, mă minunez la persistenţa raţiunii în faţa tuturor superstiţiilor sau disperării. Mă minunez la rezistenţa umană.
citat din Anne Rice
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare
Mă minunez cât e omul de uşuratic sau poate cât realitatea e legată de hic et nunce.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu există nimic mai disperat de monoton precum marea, aşa că nu mă mai minunez de cruzimea piraţilor.
citat din James Russell Lowell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sex-simbol-ul
Mă minunez de cum (ne-)arată
Cam tot ce are;-n fundul gol
Şi de cum este prezentată
Ca fi'nd celebra... sex-simbol!
epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!



Scanez fidel realitatea imediată, apoi mă minunez de cât de multe inexactităţi însumează această teribilă şi încâlcită mega-necunoscută, viaţa.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Samson Agonistes
Ȋnainte de baie întotdeauna testez
Temperatura şi mă minunez
Că apa pe care degetul o simte caldă
Devine sloi de gheaţă atunci când intru-n cadă
poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să mă minunez mereu cum a ajuns România, din Grădina Maicii Domnului, Grădina Mamei Dracului!
citat din Ştefan Paraschiv
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubitei
Ochii tăi sunt calzi şi blânzi,
Tot de dragoste flămânzi,
Îi privesc, mă minunez,
Sunt bătrân... nu mai cutez!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îmi întorc privirile către cimitirele în care sunt înmormântaţi toţi cei infectaţi în spitale, nu ştiu de ce să mă minunez mai mult: de stoicismul chirurgilor care caută să inventeze operaţii noi, sau de încrederea de care se mai bucură spitalele.
citat din Nikolay Pirogov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început şi viciul de care te plângi nu a fost decât un mic gând, dar l-ai întreţinut, l-ai alimentat, l-ai "rostogolit" şi acum te simţi strivit de el. Ei bine, eu mă minunez de forţa dumitale, dumneata ţi-ai construit acest viciu, eşti tatăl lui, este fiul dumitale şi este atât de zdravăn că nu mai reuşeşti să-l pui la pământ.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Înainte de început şi după sfârşit
De vrei nemurire
pe tărâmul filei
scrie ce e înainte de primul cuvânt
şi ce e după final
după punct
căci ce e între ele două
e doar nisipul prins în clepsidră
in care curgem ne zbatem ne ucidem
şi cineva a încercat vreodată
să vadă
între inceput şi sfârşit
să o spargă..
Ce-o fi in afară de ea...
Eu acum privesc din clepsidra călimarei
Şi mă ingrozesc
Şi minunez..
Din dorinţa noastră de a săruta lumina
Şi a însela intunericul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solar
Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalţă-n zare
să-mi agăţ palmele de soare.
Şi cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.
Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
şi ultimul pic de sudoare...
să-l am în arşiţa de soare.
Fac cald şi eu un pic din mine
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am şi eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.
Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!
... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce s-ar fi întâmplat
.. dacă ţineai arca deschisă câteva clipe
sau mai multe
nu aş fi blestemat nici pământul
nici marea
nu m-ai fi lăsat
să mă minunez de ce văd şi aud
până o altă primăvară-vară
fără interdicţii
fără bastoane
în faţa înaltei curţi
mă voi trezi muşcată din toate părţile de
văduva neagră
asmuţind încolo şi încoace
un poem
zgomotos
din cenuşă
ca o lovitură de ciocan
să aud marea
poezie de Eli Gîlcescu (4 iulie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un sculptor prost
Iti cer sa te sculptez in ceara,
Tu-ngadinta nu vrei imi a da,
Dar ti-o ascund si ma trudesc,
Picioare lungi sa-ti fauresc.
Si maini subtiri imbratisandu-ma,
Si buze roditoare de suspini,
Cu sanii albi tot din ceara.
Ma minunez uitandu-ma la tine,
Surasul ochilor in ceara,
Nu reusesc sa-l tiparesc.
Si realizez zadarnicia trudei
Vazand sculptura imperfecta
Si transformarea ta de zi cu zi.
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e greu să recunosc că, în ciuda acestui fapt, lenea mă ţine uneori în pat la răsăritul soarelui, iar de îndată ce mă ridic, cu soarele deja stăpânind cerul, mă cuprinde senzaţia că am pierdut ceva important, esenţial, din ceea ce aş fi putut să fac în ziua care, din păcate, nu mai face parte din viitor, ci e deja trecut. Din cauza asta, întotdeauna mă minunez mai mult când văd soarele răsărind, decât atunci când îl văd ascunzându-se la lăsarea întunericului.
citat din Kilian Jornet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eşti cel mai mare dar
În stele, în noapte tu eşti partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Eşti ceva bun pentru sufletul meu,
Eşti gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Eşti liniştea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârşit într-un amurg din strună.
Eşti etenul răsărit, când viaţa m-a înfrânt
Şi mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ţi mulţumesc
Şi nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria şi o simt din plin,
Că din ninsoare şi vânt eu văd doar senin.
Văd aşa cum eşti, ca cel mai mare dar
Şi vreau să nu fie viaţa în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ceaiul de la ora cinci
Mă minunez, plutind pe-un cer închis,
De clipe-n zbor, cu aer de paradă,
Ce se-mbulzesc la porţile de vis
În care sunt primite ca o pradă.
Am aripi ce-mi zvâcnesc în tâmple-a zbor,
Sau poate-a naufragiu-n mări de sânge
Al unui timp când gândurile mor
Şi nimeni, dintre ceţuri, nu le strânge.
Arunc mirări albastre-n jurul meu,
De-acolo, de prin cerul de cuvinte,
La voia unui zar lipsit mereu
De cifre-n întunericul din minte.
Ajung şi eu la porţile de vis,
Dar dincolo de ele-i o trezire
În clipe care nu s-au sinucis
Şi-mi fac un ceai cu-aromă de uimire.
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Muguri de lumină
când se lasă noaptea
cu un gest visceral
îmi spijin uşor fruntea
pe năframa transparentă
a ferestrei inimii
şi contemplu cerul îmbrăcat
în sacoul de toamnă
cu emoţie urc
într-o caleaşcă regală
şi hoinăresc în galopul
cailor iberici
printre nouri alburii
presăraţi cu stele vii
adevărate cete de îngeri
în mişcarea lor discretă
îşi scutură scânteile
în părul meu argintiu
şi mă minunez tainic
de fiorul ingenuu care-mi
aprinde inima învolburată
strălucind verde asemenea
mugurilor de lumină
poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că numai sufletul omenesc este în stare să tindă spre perfecţiune peste secole, doar oamenii învaţă din faptele trecutului cum să iubească şi cum să ierte.
Anne Rice în Cronicile Vampirilor
Adăugat de Gone Away
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că numai sufletul omenesc este în stare să tindă spre perfecţiune peste secole, doar oamenii învaţă din faptele trecutului cum să iubească şi cum să ierte.
Anne Rice în Regina damnaţilor
Adăugat de alina sooz
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sânii tăi, culcuş de lună
În adieri înmiresmate, mă rătăceşti, însă zâmbesc
Pierdut, mi-e teamă câteodată, deşi lunatic, te iubesc
Şi sorb din tine cu dorinţa unui adolescent rebel
Care se pierde, fără voie, în tot ce vrea şi simte el
Iar tu? Aidoma unei aripi, mă-nalţi printr-un sărut, mai sus
Să fiu privirea care vede iubiri celeste la apus,
Cumva din sânii tăi răsare o dulce lună, ceru-i clar,
Pe ei aştern o mângâiere, ce îţi ofer acum în dar
De ce tresari? Dulce petală... catifelezi tot ce atingi,
Cu pielea ta, tu vindeci totul, chiar şi tristeţea mi-o învingi
În ochii tăi eu văd ce lacrimi ai vindecat de ai iubit,
Pe buze mi-a rămas dulceaţă, când cu-ale mele le-ai unit
Tu nu te vezi minunăţie, ai îndoieli, chiar de îţi spun
Că fără tine lumea asta nu ar cunoaşte tot ce-i bun
Parcă visez... dar e trezire, acum te văd, mă minunez
Priveşte veşnic către mine, căci fără tine iar oftez
poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
