El nu a zis nimic, neputând nici măcar să întoarcă privirea către ea, dar degetele lui s-au strecurat în mâna ei albă, și când ea s-a aplecat spre el, și-a cufundat mâna întunecată în părul ei și l-a simțit răcoros între degete.
Michael Ondaatje în Pacientul englez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre degete, citate despre întuneric, citate despre păr, citate despre mâini sau citate despre alb
Citate similare
Gesturi
Tandrețea picăturilor de rouă
Și-a cuiburilor împletite fin
De ciocul păsărilor care ouă
Și-așteaptă mute puii până vin...
Tandrețea picăturilor de ploaie
Și-a vântului ce nevăzut adie
A focului molatică văpaie
Și mâna mea ce despre toate scrie...
Tandrețea picăturilor de plâns,
De ploaie, de sudoare sau de rouă
În sufletul poetului s-a strâns,
De-aceea mâna mea când scrie, plouă...
De-aceea mâna mea când plouă, scrie
Doar pentru cea mai tandră-ntre femei;
De vânt mi-s degetele când adie
De foc și de mătase, părul ei.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre ploaie
- poezii despre foc
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
Pantomimă
Din senin a apărut o palmă!
Ghemuită nu a mai vorbit o zi și o noapte.
A stat sub duș o lacrimă.
Și-a desfăcut degetele și a născut o mână.
Mâna a râs de spaimă
și coate.
Mâna și-a dus palma la gură
și a prins în umăr o șuviță de ură.
A plecat spre obraz.
Obrazul era în carantină de terminații nervoase.
Palma s-a îmbrățișat de grumaz
și a strâns în pumni
o mână de oase.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre spaimă
- poezii despre râs
- poezii despre pantomimă
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre gură
- poezii despre degete
Sonetul 99
Obraznica violetă am certat:
De unde ai furat al tău miros
Nu din suflarea lui? Și ți-ai pictat
Cu purpuriu obrazul tău frumos
În venele celui ce mi-e iubit.
Și crinul mâna albă ți-a furat,
Iar măghiranul părul și-a însușit;
Și trandafirii-n spini au tremurat
Îmbujorați sau albi că au greșit;
Un altul roz, culorile le-a luat
Și cu suflarea ta le-a întregit;
Însă când s-a fălit cu ce-a furat
Un vierme nemilos l-a nimicit.
Dar și-alte flori ce mai există acum
Ți-au luat culori și ți-au furat parfum.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre culori, poezii despre alb, poezii despre viermi, poezii despre roz, poezii despre pictură, poezii despre obrăznicie, poezii despre mâini, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Și când ajunge la cuptor, frumoase plăcinte erau într-însul! Dar când s-apropie să ia dintr-însele și să-și prindă pofta, focul o arde și nu poate lua. La fântână, așijderea: păhăruțele de argint, nu-i vorbă, erau, și fântâna plină cu apă până-n gură; dar când a vrut fata să puie mâna pe pahar și să ia apă, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fântână într-o clipă a secat, și fata de sete s-a uscat!... Când prin dreptul părului, nu-i vorbă, că parcă era bătut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeți c-a avut fata parte să guste vro una? Nu, căci părul s-a făcut de-o mie de ori mai înalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri! Și-atunci... scobește-te, fata babei, în dinți! Mergând mai înainte, cu cățelușa încă s-a întâlnit; salbă de galbeni avea și acum la gât; dar când a vrut fata să i-o ia, cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele și n-a lăsat-o să puie mâna pe dânsa. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. În sfârșit, cu mare ce a ajuns și ea acasă, la mă-sa, dar și aici nu le-a ticnit bogăția. Căci, deschizând lada, o mulțime de balauri au ieșit dintr-însa și pe loc au mâncat pe babă, cu fată cu tot, de parcă n-au mai fost pe lumea asta, și apoi s-au făcut balaurii nevăzuți cu ladă cu tot.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre sfârșit, citate despre rușine, citate despre poftă, citate despre mâncare, citate despre gură sau citate despre galben
Nuria nu-l înțelese, dar îi întinse mâna; avea, la fel ca el, cinci degete... Îi zâmbi și o luă de mână, ușor. Porni încet, câțiva pași, în direcția din care venise. Nuria nu se mai împotrivi, nici nu-și retrase mâna dintr-a lui; merse alături de el. Așa că Lucian își continuă drumul, până în dreptul colegilor săi. Aceștia nu plecaseră de acolo. Discutau. Tăcură, când îl văzură apropiindu-se, cu o localnică de mână. Cu părul verde, tânără, înaltă, sumar îmbrăcată, ca o amazoană... Arăta bine; interesant! O măsurară cu privirile, apropiindu-se de ei, împreună cu comandantul lor...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre verde sau citate despre tinerețe
Profesorul de muzică își ridicase încet mâna, într-un gest de rămas bun. Îi făcu și ea cu mâna, zâmbind. Totul avea să fie bine. Urma să se întoarcă repede, toți aveau să se întoarcă în curând. Dar bărbatul era extrem de trist. Pe obraji îi curgeau lacrimi, lacrimi tăcute de neputință și de rușine, pe care ea nu le înțelegea.
citat din romanul Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay
Adăugat de Iuliana Demian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre tristețe, citate despre profesori, citate despre muzică, citate despre educație sau citate despre bărbați
Vântul
Vântul s-a înălțat și-a scos câteva țipete.
A fluierat apoi din degete, tehui,
Și-a spulberat pretutindeni frunzele vestejite;
A scuturat crengile chiar cu mâna lui.
A spus că va ucide, va ucide, nu va fi pace...
Și-o va face, și-o va face.
poezie de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre frunze sau poezii despre crengi
Pescarul
Dimineața pe răcoare
Un pescar împătimit
Și-a luat undița cea mare
Și spre baltă a pornit.
Ziua întreagă, nemișcat,
A sfidat soarele încins,
Dar oricât a încercat
Niciun pește nu a prins.
Supărat că n-are șansă
Și că are acest viciu
A plecat seara spre casă
Și-a trecut pe lângă ospiciu.
Un nebun pe gard urcat
Privindu-l pe când trecea
A râs și l-a întrebat:
- Bă, nene, ai prins ceva?
Omul i-a răspuns mâhnit
- Nu am prins nimic, nimic,
Firul nu mi l-a smucit
Nici măcar un pește mic.
Și nebunul a rostit:
- Cum, n-ai prins niciun baboi?
Dacă ești așa smintit
Sari gardul, rămâi la noi!
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre nebunie, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre supărare, poezii despre seară, poezii despre pești sau poezii despre dimineață
Cățelul, amicul meu
Într-o curte, la o casă,
Cu flori mândre la terasă,
E-un cățel, ca nimeni altul,
Cred că-l știți și voi, Băiatul!...
Cu picioarele lui, scurte,
Se tot zbenguie prin curte,
Iar blănița lui tărcată
Se ivește după poartă.
Latră rar și cum se știe,
Nu prea face gălăgie,
Nici nu sforăie în somn,
Ce mai, parcă e un domn...
Pe când m-am apropiat
De cățelul, zis Băiat,
M-a luat cu binișorul,
Mi-a adulmecat piciorul,
Ne-am simțit, așa, deodată,
Buni amici pe viața toată.
Dar avea o jucărie
Ce mi-a trebuit și mie,
Un oscior roșcat, din plastic...
Ce-a urmat, a fost fantastic!
Când am pus mâna pe os,
M-a privit în ochi, gelos,
S-a pornit pe un lătrat,
Spre picior și-a îndreptat
Dinții lustruiți, colțoși,
Rânduiți și sănătoși!
Și am înțeles îndată
Că nu-i fraier niciodată.
Chiar de-i lord, Băiatul știe:
Ce-i al lui, nu-i jucărie!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (8 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre picioare, poezii despre prietenie, poezii despre viață, poezii despre sănătate, poezii despre somn, poezii despre păr roșcat sau poezii despre mândrie
Acum se aflau deja față în față. Lucian își păstră calmul. Nu spuse nimic; nici nu știa ce. Războinica îl înconjură, cercetându-l cu multă atenție; nu mai văzuse nicicând o asemenea "arătare", ca el... Asta exprima expresia întipărită pe chipul ei tânăr, plăcut privirii, după cum constată el. Și deși era războinică, musculoasă, avea ceva din farmecul și grația specific feminină. Lucian respiră calm, fără să se agite. Nu scoase nici un sunet, nu făcu nici o mișcare; se știa încă în deplină siguranță, monitorizat din nava albastră, de cei doi roboți. Și după ce femeia se sătură să-l tot cerceteze, se apropie mai mult. Întinse mâna albă spre el, să-l atingă; se simți ciudat, când unul dintre degetele ei atinse mâneca hainei albastre a uniformei; ea își retrase grabnic mâna.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre albastru, citate despre vestimentație, citate despre sunet, citate despre siguranță, citate despre roboți sau citate despre mișcare
Iona și kikayonul
Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală și s-a culcat
Ca un fiu risipitor și nepăsător
Față de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munților,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile și trei nopți nesfârșite;
A strigat și s-a rugat către Domnul,
Și a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduințele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
Mila lui Dumnezeul l-a salvat,
Iar Iona și-a spus tăios profeția
Îngrozind cu moartea pe niniveni.
Dar profeția lui nu s-a împlinit,
Căci Domnul s-a îndurat
De ceilalți copii, care nu știau
Să deosebească dreapta de stânga lor.
Iona s-a îmbufnat, s-a supărat
Și n-a vrut să se întoarcă acasă,
Dând din picioare în plin soare.
Atunci, Dumnezeu i-a dăruit
Un kikayon colorat și umbros,
De care Iona s-a bucurat,
Dar tot capricios a rămas.
Văzând că este un copil
Alintat, Domnul i-a luat
Kikayonul și l-a certat!
poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre moarte, poezii despre înălțime, poezii despre zile, poezii despre sperieturi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre salvare
Confesiunea zeului zburător
Înainte nu a fost absolut nimic
Deodata nimicul a adormit
si a început sa viseze.
Astfel s-a nascut cifra zero.
Nimicul a visat cifra zero.
Cifra a adormit si a visat:
cifra unu.
Cifra unu a adormit si a visat
iarba si capre.
Iarba visând visul caprei
a nascut un copil, doi copii,
trei copii, patru copii...
copii au mâncat iarba
si au crescut
Dupa aceea au mâncat si capra
si s-au facut mari.
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al doilea
al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea.
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare.
Apoi
primul copil mare a ramas singur.
El a zis:
Al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare
Apoi,
primul copil mare a ramas singur
El a zis:
"eu ma trag din nimic
din nimicul cel care a adormit,
cel care a adormit si a visat
cifra zero"
Zicând acestea
a început sa se închine cifrei zero.
Apoi, dupa un timp,
de foame si-a mâncat
un picior.
Apoi si-a mâncat celalalt picior.
Dupa un timp si-a mâncat
mâna dreapta
apoi si-a mâncat mâna stânga.
La urma si-a mâncat
propria limba.
Dupa acestea nu a mai fost absolut nimic.
- De unde stii legenda asta
ma întreaba îngerul,
de unde o stii daca dupa aceea
nu a mai fost absolut nimic?
- Nici n-o stiu, i-am raspuns
nici macar n-o stiu
- Daca n-o stii, îmi zise îngerul
atunci, atunci de ce o spui?
- Nici n-o spus, i-am spus,
nici macar n-o spun.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre zbor sau poezii despre mâncare
Creația
Și Dumnezeu a apărut în spațiu,
A privit în jur și a spus:
Sunt singur
Îmi voi face o lume.
Și până departe, până unde ochiul Domnului putea vedea,
Întunericul acoperea totul,
Mai negru decât miezul a o sută de nopți
Jos în bahnele chiparosului.
Apoi, Dumnezeu a zâmbit,
Și, de nicăieri, a apărut lumina,
Și bezna s-a rostogolit într-o parte,
Și lumina a rămas să lumineze cealaltă parte,
Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, asta-i bine!
Apoi Domnul s-a întins, a luat lumina în mâini
Și-a rotit-o în jurul degetelor
Până ce a făcut soarele;
Cu lumina rămasă după făurirea soarelui
Domnul a alcătuit o minge luminoasă
Pe care a aruncat-o în mijlocul întunericului,
Smălțuind noaptea cu luna și cu stelele.
Apoi, jos
Între întuneric și lumină,
A potrivit lumea;
Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, asta-i bine!
Apoi Dumnezeu s-a retras
Și soarele era în mâna lui dreapă,
Și luna era în cea stângă;
Stelele erau adunate deasupra capului său,
Iar pe pământ stăteau picioarele lui.
Și Domnul a mers, iar unde-i călcau
Tălpile se iveau văi adânci
Și se înălțau de nicăieri munți.
Apoi s-a oprit și a privit, și a văzut
Că pământul era fierbinte și sterp.
Așa că Dumnezeu a ieșit la marginea lumii
Și a scuipat cele șapte mări
A clipit și-au licărit fulgerele
A bătut din palme și s-au rostogolit tunetele,
Și-au început să curgă apele de deasupra pământului
Și apele răcoreau arșița.
Apoi s-a ivit, verde, iarba
Și-au îmbobocit, roșii, flori mici,
Pinii au început s-arate cu degetul către cer,
Iar stejarii și-au întins brațele,
S-au format lacuri în scobitura văilor
Și râurile-au prins s-alerge spre mare;
Dumnezeu a zâmbit iarăși,
Și-a apărut curcubeul,
Încolăcindu-i-se-n jurul umărului.
Atunci Dumnezeu a ridicat brațul și și-a fluturat mâna
Deasupra mării și a uscatului,
Și-a spus: Veniți! Veniți!
Și mai repede decât a putut Domnul să-și coboare mâna,
Pești și pescăruși,
Animale și păsări
Înotau pe râuri și pe mări,
Mișunau prin păduri și prin crânguri,
Despicând aerul cu aripile.
Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, asta-i bine!
Apoi Dumnezeu a făcut un ocol
Și a privit
La toate pe care le crease.
S-a uitat la soarele lui,
S-a uitat la luna lui
Și s-a uitat la steluțele lui;
El a privit lumea lui
Cu toate viețuitoarele ei...
Și Domnul Dumnezeu a zis: Sunt încă singur.
Și-atunci Dumnezeu s-a așezat
La poalele unui deal unde se putea gândi în liniște,
Lângă un râu adânc și larg;
Cu capul în mâini
S-a gândit și s-a tot gândit,
Până când i-a venit ideea: Îmi voi face un om!
Domnul a luat argilă
De pe fundul râului;
El a îngenuncheat
Pe malul apei;
Și acolo Dumnezeu Atotputernicul,
Cel care a aprins soarele și l-a pus pe cer,
Care a aruncat stelele până-n cele mai îndepărtate colțuri ale nopții,
Care a rotunjit pământul în podul palmei sale
Acest măreț Dumnezeu,
Ca o mamă aplecată deasupra pruncului ei,
A îngenuncheat în praf
Frământând un boț de lut
Până când l-a modelat după propriul chip.
Apoi i-a dat suflarea vieții,
Iar omul a devenit un suflet viu.
Amin. Amin.
poezie de James Weldon Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre râuri, poezii despre văi, poezii despre apă sau poezii despre animale
Să nu ratezi vreo binecuvântare! Într-o zi un om a șoptit: "Doamne! vorbește-mi!" și o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit. Așa că omul a mai strigat: "Doamne! vorbește-mi!" și bubuitul unui tunet a răsunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a ascultat. A privit în jurul lui, și a spus: "Doamne! dă-mi voie să te văd!" și o stea a strălucit scânteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul acela a strigat cu disperare: "Doamne! atinge-mă! ca să știu că ești aici" după care Dumnezeu S-a aplecat și l-a atins pe om. Omul însă a dat cu mâna, alungând fluturele așezat pe umărul lui. Apoi și-a văzut mai departe de drum. Tu nu rata vreo binecuvântare! numai pentru că nu o primești în felul în care o aștepți tu.
citat din Chris Spheeris
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre religie, citate despre fluturi sau citate despre Dumnezeu
Când vântul îi trece
degetele prin păr
degetele se desfac evantai
degetele arată ca niște șuvițe mai groase, iar
degetele sunt prescurtate și ele
(?!) miroase
a degete prețioase: clar
a deget, cu repetiție, arătător
spre bulevardul gheorghe
lazăr, a coafor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Gheorghe
Ce frumos s-a scuturat Moise de nisipul deșertului! Cu mâna lui Dumnezeu, cu mâna lui Michelangelo.
aforism de N. Petrescu-Redi (3 decembrie 2012)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre religie, aforisme despre nisip, aforisme despre mâini, aforisme despre frumusețe, aforisme despre deșert sau aforisme despre Dumnezeu
Dacă mâna este ținută între tubul de descărcare și ecran, umbra întunecată a oaselor este văzută în imaginea umbrei ușor întunecată a mâinii în sine... Pentru binele lui, voi folosi expresia "raze"; și pentru a-i distinge de alții cu acest nume, îi voi numi "raze X".
citat din Wilhelm Rontgen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre radiologie sau citate despre imagine
Aruncarea ciocanului
efectuată defect după spusele vecinului
care privea geamul când mâna ta își ținea
capul cu trei degete nu era floarea bătută
nici un cui strâmb lovit cu o revelație
filosofică
când ciocanul lovește degetele cu spor
la supărare practică aruncarea ciocanului
între perdele albe era sticla care cedează
repede
ai vrea să cauți soluția de cusut sticla
adunată de o mătură cu perii de plastic
de preferat albaștri trecuți sub anonimat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre flori, poezii despre filozofie sau poezii despre albastru
Am găsit încă un om de care mă pot despărți. Căci un om plin, bogat, valabil, e unul căruia printr-un cuvânt îi poți spune nespus de mult. Vă strângeți mâna, vă uitați unul în ochii altuia și s-a întâmplat ceva. E un pact între voi: "acum ne putem despărți". Căci orice v-ar despărți de acum înainte, sunteți doi oameni care s-au întâlnit. Ăsta e esențialul: să te întâlnești cu celălalt. Finalul care trebuie să însemne întotdeauna o reluare a tuturor temelor devine acum posibil. Oamenii aceștia, lângă care stai ceasuri întregi și care stau ceasuri întregi lângă tine, spre a nu obține nimic nici unii nici alții, sunt așa de anoști încât nici măcar nu te poți despărți de ei.
Constantin Noica în Jurnal filozofic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre reluare, citate despre posibilitate, citate despre ochi, citate despre devenire, citate despre cuvinte, citate despre ceas sau citate despre bogăție
Mâna și degetele unui actor pot să fie foarte expresive pe scenă, dacă sunt bine dezvoltate, sensibile și folosite cu economie.
citat din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre actorie