Ia-mă de mână și hai să colindăm prin povești! Tu să-mi fii pulbere de stele și umbra norilor care îmbrățișează cerul infinit cu atingerea lor. Să-mi aduci lumina zâmbetelor calde și mângâierea vântului care spulberă amintirile efemere. Ia-mă de mână și arată-mi drumul către inima ta...
Andreea Palasescu (7 iunie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cântec
Ia-mă de mână,
soare și du-mă,
până în cer
sau până în lună!
Ia-mă de mână
și du-mă departe,
unde-i stâpână
frumoasa nemoarte!
Ia-mă de mână,
zilelor albe,
nopții rămână
stele în salbe!
Ia-mă de mână,
cântec e firea,
marea îngână
veșnic iubirea...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă sărutările ar fi parfum de floare te-aș lăsa să-mi împletești cerul albastru cu tandrețe. Și-aș atinge cu buzele inimii câmpuri de maci, pasiune, iubiri care spulberă lumi efemere până la porți deschise de Rai. Câtă frumusețe și candoare acolo unde n-ajunge niciodată frigul singurătății!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă de mână
ia-mă de mână,
așa mă simt frumoasă,
cu apa din mine nesălcie și sarea mai puțin sărată.
într-o alcătuire dintr-o ploaie de frunze,
cu amurgul ce cade din mine înapoi și înainte
sub luna ce ucide și mă împarte-n așchii.
printre vocale rămâne așteptarea,
vibrează deasupra-mi nuanțe-n destrămare,
cuvintele respiră materia-n durere.
desfid hotarul care duce-n haos,
nepăstrând distanța sacră de măsură,
pe-un drum neînsemnat pe nicio hartă
să alergăm, ținându-ne de mână.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La porțile Raiului
Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.
Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi și lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.
Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veșnicie
Până în copilărie.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog,ia-mă!
Strig iarăși in vis...
Te rog ia-mă!
M-am săturat să tot mor
Du-te de îți cheamă
Slujitorii din negrul paradis.
Nu-mi mai zâmbi...
Te rog ia-mă!
Bea-mi sângele cu ai tăi
Hai omoara-mă
Sa nu mai văd când te strâmbi.
Încingi cuțitul...
Te rog ia-mă!
Trebuie să scap
Nu-mi este teamă
Oferă-mi în dar sfârșitul.
Esti fericit...
Te rog ia-mă!
Ca slujitor al tău
Te rog ia seamă
La trupu-mi putrezit.
poezie de Alin Ojog (7 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram hotărâtă să te caut neobosit, până la granița viselor, în care sufletul își curăță haina murdară de păcate nespuse. Să mă spăl pe mâinile albe și apa uitării să-mi prindă pe gene dor neatins de mândrie deșartă. Să-mi fie sete de noi și tu, cu beția atingerilor târzii să stingi văpaia șoaptelor, într-un amalgam de sărutări fierbinți. Să-mi sfâșii cu dinții hainele pătate de misterul dorințelor și apoi fir cu fir, tainic să-mi coși inima cu atingerea delicată a iubirii.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești amurgul în care se odihnesc tainic toate visele mele și mângâierea privirilor calde din care răsare timid soarele iubirii. Tu ești lumina fericirii pe care o port în suflet în fiecare zi...
Andreea Palasescu (28 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă cu totul și iartă-mă! Pentru când o să-mi fie frică și-o să te trimit îmbufnată după uitare. Nu-i de mirare! Verile au furtuni și dragostea asta-i păcătoasă nu vine după pofta timpului. Tu râzi și iubește-mă! Și nu pleca prea departe, ca nu cumva să te găsească până la urmă tocmai uitarea, după care te-am trimis..
Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era frumoasă pentru că mă iubea. Și câteodată îi hoinăream prin suflet semeț, purtând în umbra zâmbetelor târzii toată agoniseala iubirilor apuse, împletită frumos în buchetul timpului. Era a mea. Poate încă de când o dezbrăcasem prima oară de mistere, sărutându-i cu grijă chipul învelit în șoapte de dor și vise nestinse în lumina zorilor. Când o priveam, clipele se opreau din freamăt și trupul scăldat într-o dulce ispită mă trezea din moartea uitării. O rugasem să plece cu vocea mândriei, înainte ca viața să-mi scoată inima rece din robia ei.
Andreea Palasescu (15 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, înger...
Tu, înger care ții în palme
Întreaga lume-a mea, să treci
O frunză-n ramurile vieții,
Prin adieri și vânturi reci!
Să treci o pasăre de stele,
Peste smaraldul existenței,
Să iei pe aripile tale
Amara trecere a vieții!
Rubin al vechilor apusuri,
Un răsărit de ploi de sângeri,
Lumina să-mi aduci! Și ia-mă
De-acum, cu tine printre îngeri.
Fii tu vulcan ce mă înalță
Pe-a mării cerului psaltire
Și lumii mele noi, dă viață,
Lumină, pace și iubire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mână, Dumnezee
mi-ai cerut să Te las să mă ții de mână
și eu Te-am lăsat iar Tu
m-ai așezat
pe prima treaptă a scării de argint întinsă
până în nimicul nopții
dar câte stele încăpeau pe cerul negru
ca de pe o broboadă cadeau
să încolțească
semințele liniștii
peste umbrele treptelor întipărite
pe cele zece degete de la picioare
tu povesteai despre un pescar din împrejurimi
ce culegea cu mâna din stele
fosforescentă lumina
după care am închis fereastra
și am deschis o parte din mine
pipăiam cu ochii încăperea să-mi întipăresc
făptura
și n-a fost vis dimineața
prin rana mea trecuse
vindecătoare o mână, Dumnezee
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima îmi era așezată în palmele tale. Vibra ușor și freamătul amintirilor, însemnate pe alocuri cu urmele asurzitoare ale trecerii prin cotidian ne îmbrățișa cu fiorul mut. Trecutul ar fi putut să-și strecoare intensitatea printre degetele albe, numărând respirațiile vieții plină de abrupt și necunoscut. Alegeam să rămân mereu o parte din tine. Să mă ierți și să-mi cauți prilej de iubiri netrăite, dar atât de familiare ție prin simpla lor existență. Alegeam să-mi cos inima la loc și să te țin de mână. Fericirea însemna libertatea de a pleca în orice moment. Și dorința de a rămane mai presus orice.
Andreea Palasescu (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept de-o săptămână
Ia-mă ușor de mână
Și inima-mi atinge,
Dureri să nu rămână
În suflet, focul stinge.
Cutează și mă poartă
Spre veșnicii deschise,
Iubiri, noroc și soartă,
Răstoarnă-le din vise.
Păstrează-mă lipită
De trupu-ți ca o taină,
Ce arde și palpită
Abil ieșind din haină.
Ia-mă ușor de mână
Si inima-mi atinge,
Aștept de-o săptămână
Uitările... a plânge.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprinde focul din cenușa nopților albe, sub cerul viscolit de umbra norilor cenușii. Pașii grei, goi de amintiri trecătoare îmbracă mantia umbrelor străvezii, peste șoaptele troienite de dor. Vântul îți suieră numele și gândurile curg în albia râurilor înghețate. Desenez fulgi de zăpadă pe geamurile aburite și te aștept. Aștept să-mi răsari in suflet ca un ghiocel care vestește primăvara...
Andreea Palasescu (7 ianuarie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-mă, iarnă...
Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăț, pe-o aripă
și mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireșe coapte
și să-mi vină la ferești
ursitoarea din povești,
să-mi ursească să mai cânt,
să mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!
poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te vreau pe Tine
dup-o viață-ntreagă-n pocăință
Isuse iar strig înspre Tine
oferă-mi pacea prin credință
o stâncă să fii pentru mine
mă plec Doamne-n Fața Ta
și-ți cer iarăși îndurare
o Doamne nu mă abandona
ci-n veci să-mi fii Isus salvare
o ia-mă dar în mâna Ta
și fă-mă să îți fiu plăcut
căci vreau în cer să-ți pot vedea
Chipul după care m-ai făcut
te vreau pe Tine-n veșnicie
mă vreau Isus să fiu al Tău
și Tu să-mi fii azi Pâinea Vie
în veci dar Mure Dumnezeu
pe palma Ta Isus o ia-mă
mă fă să-ți fiu mărgăritar
la Sânul Tău Doamne mă cheamă
ca Tu să mă îmbraci în har
poezie de Ioan Daniel Bălan (16 decembrie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă și du-mă
Ia-mă și du-mă la capăt de lume,
La țărmuri de dor... în vis... și uitări!...
Să dorm pe perna iubirii nebune,
Să strângem dorințe-n îmbrățișări...
Comoara din suflet e doar pentru tine,
Ca aur topit, îmi curge prin vene
Și simt deseori că te-așezi lângă mine,
Să-mi dai sărutări, în visele mele.
Ești aer curat, te respir, îmi dai viață,
Omori neputințe-adunate de timp,
Ești dulce povară, ce gându-mi răsfață,
Ești mană cerească, trimisă de-Olimp.
Când viața ne strânge-n corset de oțel
Și lumea ar vrea să ne pună zăbrele,
Trăim nemurirea lăsată de EL...
Zâmbim... ne-ntâlnim, fericiți, printre stele.
Ia-mă și du-mă la capăt de lume,
La țărmuri de dor... în vis... și uitări!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă, vântule
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde dorul n-a apus,
Pe orbita de la Lună,
Unde ochii ți-ai ascuns.
Ia-mă, vântule cu tine,
Unde praful de nisip
Știu că, de aleargă bine,
Tot te oprește un pic.
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde sărutul pictează
La inimă câte o cărare,
Apoi se resemnează.
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde roțile de tren
Râd când le convine
Și, apoi, lacrimi își cer.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă de mână, mamă, să-ți vezi copilăria cum trăiește în mine, iar tu, tată, prinde-mă de cealaltă mână să vezi copilul de zăpadă.
Camelia Oprița în Niculiță - Copilul zăpezilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă de mână și arată-mi luna noiembrie, strânge-mă în brațe și acoperă-mi trupul cu căldura ta, povestește-mi cum te-ai îndrăgostit de mine și alintă-mă cum numai tu știi să o faci! Amintește-mi că mă iubești și păstrează-mă aproape de tine, provoacă-mă să dansez cu tine în brațe, sărută-mă și spune-mi că nu vrei să plec niciodată din inima ta! Iubește-mă în fiecare zi de noiembrie și îți promit să te iubesc o viață întreagă!
Raluca Chirilă în Înainte de a mă judeca
Adăugat de Raluca Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!