Limba mea, şi nu sufletul, a fost cea care a jurat.

citat celebru din Euripide
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba lui a jurat, dar nu şi inima.

Euripide în Hippolytos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, cea română

Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente şi vii
Limba mea, cea română, te învaţă să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...

Sunt plecaţi de acasă peste mări, peste ţări
Milioane de fraţi şi surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...

Limba-n care gândesc, mă exprim şi iubesc
Mă hrăneşte din cărţi cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiţi şi trăiţi har ceresc...

Şi-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Şi-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...

poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreaţă şi frumoasă
Ca luceafărul între stele.

E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandreţe şi mister.

Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găseşti,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoşeşti!

Chiar şi sufletul şi dorul
Au şi ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!

poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăieşte al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce şi frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.

poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut o fată care a jurat că va fi cea mai fericită dacă îi ia tata o maşină. I-a luat tata maşină. A fost fericită 3 săptămâni, apoi a jurat că dacă îşi pune silicoane, va fi cea mai fericită. Şi-a pus. A fost fericită o lună apoi a zis că dacă se mărită, sigur va fi fericită. S-a măritat. A fost fericita 3 luni după care a zis, SIGUR, dacă fac un copil, voi fi fericită. A făcut. Şi a intrat în depresie gravă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea

Limba mea e dor de mamă,
E limba rugăciunii din privdor,
Zâmbet ţesut pe ie şi maramă,
Şi-i limba sufletului ars de dor.

Limba mea-i icoană sfântă,
Drum bătut spre infinituri,
În care plâng şi-n care cântă,
Blânzi sihaştri pe la schituri.

Limba mea cântată-n holde,
Din zori de zi şi până-n sară,
Ne adapă blândă ca din molde,
Setea dorului de ţară.

Limba mea, cântată-n doine,
Mândru-ţi susţin pledoaria:
Mai înainte de a fi Koine,
Tu scriai la Tărtăria!

poezie de Paul Aelenei din Graiul nostru românesc (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră nu moare

Limba noastră-i încântare,
Limba noastră-i dulce tare
Ce-aţi lăsat în urma voastră
Bogăţia strămoşească.

Limba noastră-i mlădioasă
Dulce, dragă şi duioasă
Lacrima cea mai aleasă
A românului ce lasă.

Limba noastră-i tare sfântă
Limbă scumpă, îndrăgită,
Tu nicicând nu te vei pierde
Tu mereu eşti frunză verde.

Limba noastră cea română
Tu ai fost mereu stăpână
Între veacuri sau în vreme,
Tu eşti glasul meu ce geme.

poezie de Eugenia Calancea (31 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba cea Română

Prin limba sfântă cea română,
Îmi cânt doina mea străbună,
Îmi cânt neamul, dulce glie,
Sfânta ţară-a României.

poezie de Maria Dodu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba boului

În cele din urmă s-a pus problema
Să se măsoare limba boului.

Întâi s-a încercat cu metrul
Apoi cu kilometrul
Dar nu a fost deajuns.

Atunci s-a folosit tot felul de măsurători:
Distanţa dintre alfa şi omega
Cea dintre vid şi materie
Şi chiar cea dintre sens şi nonsens,
Dar tot nu a fost deajuns.

Nimic nu a fost deajuns.

Nimic n-o să măsoare niciodată
Cât e de lungă limba boului.

poezie clasică de Geo Bogza din Statui în lună (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Mea, Limba Română

Găseşti în ea multe cuvinte
ce parcă-s îngeri albi în zbor,
Rostiri pline de har şi sfinte,
ca; mamă, doină, cânt şi dor.

Şi tril de ciocârlie-n ea găseşti,
Glas de izvoare şi-adieri de vânt,
În ea te bucuri şi iubeşti,
Căci ea e cea mai dulce pe pământ.

Ca mierea ce se scurge pe bărbie,
Ca pâinea proaspăt scoasă din cuptor,
E cea mai armonioasă melodie,
E muză pentru orice mare scriitor.

În ea gândesc şi scriu şi tot în ea visez,
Prin magice tărâmuri ne plimbăm, de mână,
Şi tot cu ea, sub clar de lună, eu dansez,
Iubirea mea, e limba mea, limba română.

poezie de Marius Alexandru (24 august 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărâre crucială

M-am jurat că n-oi mai bea,
Măi nevastă, să te bucuri!
Nu mai pun pe limba mea:
Apă, ceai, sifon sau sucuri!...

epigramă de Nelu Pochea din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de suflete - iubirea

Mi-am urmărit sufletul
Pe gaura cheii.
Mi-am pus la bătaie ochiul
Care se zbătea ca semn.
Camera goală!
Mi-am alipit urechea
Şi nasul
Şi limba
Şi degetele
De gaura cheii:
Nimic.
Din interior mi-a vorbit o voce:
-Măi, sufletul tău nu există,
Iubeşte!
-Dar tu de unde ştii, am întrebat?...
-Păi nici eu nu mai sunt
La locul meu;
Sufletul tău m-a înlocuit!
-Ca să vezi, i-am răspuns vocii
A cărei piele nu o mirosise niciodată
Limba mea!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (10 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea

Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...

Când mă ninge, când mă plouă
Şi-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...

Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.

Şi când rănile îmi sânger
Roşul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...

De tăcerea m-o răpune
Şi cuvântul mi l-o frânge,
Din baladele străbune
Mioriţa mă va plânge.

Însă... somnul mi-e veghere,
Sub Luceafăr l-oi începe.
Limba mea va fi tăcere
Dar cu toţi o vor pricepe!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pictat

să vorbim limba frunzelor
care părăsesc ramul.
să vorbim limba rozelor
care ard în bătaia soarelui.
să vorbim limba nucilor
care şi-au aruncat în văzul prădătoarelor
camăşile verzi.
să vorbim limba viilor
în care locuiesc dintotdeauna
sperietorile.
să vorbim limba unor şerpi încolăciţi
de stâlpii caselor.
să vorbim limba orologiilor
cocoţate în vechile pieţe.
să vorbim limba asta de pământ
aninată deasupra inimii mele
ca o ceramică de Horezu.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba maternă

Limba mea maternă
E o lalea aleasă,
Dulce şi eternă,
În ţara ei, acasă.

Limba mea română,
O muzică firească,
Eternă şi străbună,
Mereu să înflorească.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conţine. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ţi-o conferă, de parcă aş avea două staţii, una a limbii pe care o întrebuinţez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoţeşte permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoţesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi.

Herta Muller în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fereastra mea

Un înger la fereastra mea bate
Ca să-mi spună o veste bună:
Că undeva departe,
Îngerii şi oamenii împreună se adună

Ca să vadă a cea minune
Care de mult a fost prezisă
Şi cu litere de aur
În cărţi vechi a fost scrisă.

Se va naşte un prunc
Într-un grajd cu boi
Ca să scape lumea
De necazuri şi nevoi.

Să ne bucurăm şi să-l slăvim,
Cât pe lume trăim,
Pe acest prunc divin
Cu sufletul de lumină plin.

poezie de Vladimir Potlog (13 decembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba românească

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!

poezie de Gheorghe Sion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!