Propedeutică
Puteam să-mi propun pedant o poiană pustie de pași de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori
ca să pot intui inocent impostura iubirii.
Învățam îndărătnic să-ndur când se-nalță și mă înconjură curți de-nchisori,
crescute contabil, ca vârsta-n copaci, tot conform unui cod de criterii:
curbe ce curmă cuvinte, cantate, convingeri, cernind cai și căi și culori;
cercuri de cer cercănate concentric de ciori
ca să-ncerc să pricep imprudent paradigma puterii.
Ezitam să evoc evadări și eranțe extreme, escortat în exil de eroi cu eterne erori:
porturi, patimi, povești, porți, parabole, punți, pirați și primejdii;
nocive năluci nave negre, nedemne de nimb născând nebunește din nori;
atoli anulați, epurate elanuri, cenzurate comori
ca să știu cum să neg insolent noțiunea nădejdii.
Sufeream sugerând simetrie sinistră siluete și spectre: suspecți de simbóluri în spânzurători;
pentru fiece punct cardinal, semafor al speranței, câte-un leș aderând unei funii;
ferocea forestă foșnindu-și fireștile flamuri: frunzișul funest fără flori;
funebrele fructe din furci, furnicând de fiori
căci speram să-mi inculc inerent simțul suspiciunii.
Număram, necurmat născocindu-mi netrebnic neutru numai nopți fără noimă în zori;
monstruoase minciuni de magie mizeră menită să mântuie morții:
meschinul miracol metafizic, mecanica mult-mohorâtelor mori
mărunt măcinîndu-ți mirarea minutei când mori
năzuind să măsor imanent matematica morții.
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Silvia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre sărut
- poezii despre simțuri
- poezii despre semafor
- poezii despre porturi
- poezii despre piraterie
- poezii despre pericole
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre nuntă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Murind pentru iubire
Mori, mori, mori în această Iubire!
Dacă mori în această iubire,
Sufletul tău va renaște!
Mori, mori, nu te speria
de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă vei muri față de tot ceea ce este trecător,
vei deveni etern!
Mori, mori, mori față de
ceea ce are moarte
și vei deveni etern!
Mori, mori, evadează din acești nori!
Când vei ieși dintre nori
vei fi (precum) Luna strălucitoare!
Mori, mori, mori față de
zgomotul grijilor lumești!
Și în tăcerea Iubirii,
vei găsi scânteia vieții!
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sperieturi
- poezii despre nori
- poezii despre devenire
Trebuie să mori, aflând-o.» Să mori
(«Papirus Prisse». Din maximele cuprinse în «Ptah-hetep», manuscris datând din jurul anului 2000 î.e.n.)
«Trebuie să mori, aflând-o.»
Să mori de preafrumoasa floare-a surâsului. Să mori
de mâinile ei ușoare. Să mori
din pricina femeilor.
Tânărul cânte-le pe ucigașe,
când trec prin spațiul inimii
lui. Din tânăru-i piept
să zbucnească un cânt:
o, neatinse! Cât de străine sunteți!
Peste culmile
simțirilor sale trec și revarsă
o dulce noapte
în valea pustie a brațelor lui. Și vântul
ivirii lor foșnește-n frunzișul trupului său. Ca un pârâu sclipitor
ființa-i se-ndreaptă spre ele.
Dar bărbatul
să tacă și mai înfiorat. El care
fără poteci rătăcea
prin noaptea de munte-a simțirilor sale:
să tacă.
Așa cum tace un bătrân marinar,
și spaimele vechi se joacă într-însul,
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre tinerețe, poezii despre spaimă sau poezii despre mâini
Am îmbrăcat oceanul
Din cioburi
și din marea cu gust de aguridă,
din soare,
pământ,
păduri și
flori de păpădie,
am încropit scânteia ce-am scos-o din firidă,
să-mi lumineze viața,
îndrumător
să-mi fie.
Din nori
fără de apă uscați pe portativ,
din cer
fără de-albastru și
ploaie
fără plâns,
am meșterit tablou cu margini fără tiv,
l-am strâns în pumn
și
într-un colț de suflet mi l-am pus.
Din vreascuri
și nuiele,
din spini și mărăcini,
am împletit
coroană,
coroană-mpărătească,
am îmbrăcat oceanul în pomi
cu rădăcini,
m-am răsădit în suflet
cu sufletul
să crească.
Din soare fără raze
și
lună fără casă,
din pomi fără de sevă
și
flori fără petale,
am croșetat dantelă,
maramă de crăiasă,
am strâns-o în privire
și
mi-am făcut-o cale.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păduri, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre ocean sau poezii despre meșteri
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre poezie, poezii despre cuvinte sau poezii despre versuri
Nu vreau
Nu vreau să cântăresc ceva acum
din ce-a fost bun sau rău sau nu a fost,
căci nu vreau viața să-mi măsor precum
acei ce cred că totul are-un cost.
Nu vreau să-mi fie teamă că ceva
din echilibrul vieții n-a fost bun
și m-a-nclinat, ca drept să nu pot sta
când judecății am să mă supun.
Nu vreau nici să compar, nici să măsor
o faptă sau un gând sau chiar un vis
din tot ce-a fost, cu dor sau fără dor,
din ce-am înfăptuit sau am promis.
De ce nu vreau? E doar un amănunt:
când toate-s pe un umăr, doare crunt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre gânduri, poezii despre frică sau poezii despre dor
Mama Kali
Stelele pier,
Nori acoperă nori,
E întuneric, vibrant, sonor.
În urletul furtunii
Mii de suflete nebune
Abia scăpate din închisoare
Smulg copacii din rădăcini
Măturând totul pe alei.
Marea se zbate tumultoasă
Vârtejind valurile înalte ca munții
Pentru a atinge înaltul cer.
Strălucitoarea lumină
Se revelează peste tot.
Mii și mii de umbre
Negre ale Morții
Împrăștiind plăgi și dureri,
Dansează nebunește,
Vino. Mamă, vino!
Teroarea e al Tău nume
Moartea e respirația Ta,
Fiecare pas al Tău
Distruge pentru totdeauna lumile,
Tu "Timpul" a-tot-distrugător!
Vino, O mamă, vino!
Acel ce sfidează dragostea nefericită
Și îmbrățișează forma Morții
Dansând în dansul distrugerii;
La acela Mama vine.
poezie de Swami Vivekananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre dans, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre teroare sau poezii despre stele
Omul acceptă moartea, dar nu ceasul morții. Să mori oricând, numai când trebuie să mori nu!
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de krisztina_monik
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate de Emil Cioran despre moarte sau citate despre ceas
Pentru a trăi
Să mori încet
să te pierzi
pentru a-nțelege,
ceea ce
mintea-ți zice
dar sufletul nu,
pentru a trăi
pentru a crede
în tot ceea ce nu e
sau poate
doar o nebunie.
Să mori încet
și să închizi o ușă
care din întâmplare
ți s-a deschis și
tot din întâmplare
ți-a furat inima.
Să mori încet
pentru a crede
la ceea ce era
sau poate nu,
pentru a te putea
renaște din nou
fără a te nega
în viața asta,
disperata viață
de iubire
fără de sfârșit,
ca mai apoi să mori..
Să poți muri încet.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre nebunie sau poezii despre inimă
Dar să nu mori vreodată
Să-mi spui când pot veni la tine-n gânduri
Astfel încât să nu vezi umbra mea.
Să-mi spui când adierile din crânguri
Ne-ar înveli iubirea-n văl de nea.
Să crezi când îți mărturisesc că doare
Tristețea ce pe umeri o tot port.
Să crezi când acea frustă-nsingurare
E mărturie lumii, zar, efort.
Să ierți că te ador cu tot cu fire,
Cu tot cu pricini și cu tot cu 'nalt.
Să ierți când te transform în amintire,
Puterea mea de-a fi zenit, bazalt.
Să uiți firesc de mine-n largul mării
Lăsându-mi hoitul printre răpitori.
Să uiți ceresc de clipa așteptării,
Dar să nu mori vreodată. Să nu mori.
poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre tristețe, poezii despre iertare, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre amintiri
Balada morții repetate
Spune-mi că vrei și pot să zbor
Printr-un vârtej amețitor,
Până răsar la tine-n prag,
Să-mi mori de dor, să-ți mor de drag...
Spune-mi că vrei și pot s-ajung
Pe-un drum, oricât ar fi de lung,
Doar ca să-ți vin în ajutor,
Să-mi mori de drag, să-ți mor de dor.
poezie celebră de George Țărnea din Exerciții de iubire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de George Țărnea despre moarte, poezii despre zbor, citate de George Țărnea despre zbor, citate de George Țărnea despre dor sau poezii despre ajutor
Dependenta
Eu nu știu fără tine cum se cântă
când se așază-n portativ diezi
de râs înalt și nu știu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi
de-mi iei nemărginirea ta albastră
și-mi lași doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Și nu știu fără tine cât s-a spus
din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.
Nu știu măcar de unde până unde
hotarele poveștii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz și-n zbucium mă aprind...
poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre secunde, poezii despre râs, poezii despre muzică sau poezii despre iarnă
Lumina sau Intuneric?
'Când omul crede că urmează lumina, se trezește alergând spre întuneric.'
În râuri de lumină
Prelinse dintre nori
Citesc slovă dinină
Când simt păcatu-n pori,
În lumea citadină
Cuvintele-s comori
Ce taie și dezbină
Neghina dintre flori
Și caut o pricină
Minciunilor din zori
Dezamăgiri și vină
Când noi ne credem sori
De ură lumea-i plină
Noi desenăm culori
Ispita să ne țină
Fără judecători
Vorbim noi de lumină
Dar suntem prea ușori
Că seara va să vină
Fugim iar trădători
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre trădare, poezii despre seară, poezii despre râuri sau poezii despre oraș
Refugiu
Ca un pilot de curse sfidam sub mine norii:
I-am spart fără de milă trecând deasupra lor.
Am fost sus, la-nălțime, precum prin nori cocorii,
Dar când văzui că-s singur, decis-am să cobor...
Din înălțimi celeste, plonjai în scufundare.
M-am afundat în goluri cu negre adâncimi...
Acolo-am fost tot singur și bezna tot mai mare;
De-aceea, din extreme, ieșii între mulțimi.
Aici, la suprafață, pe scoarța pământească,
La mijloc, între oameni, nu știu ce-i de făcut,
Căci văd cum jalnic piere chiar firea omenească
Și-o molimă de ură pe glob a apărut!
Ca să-mi salvez o parte din ce-a fost bun în mine,
M-am refugiat prin codri, pe lângă răuri, mări,
Și peste tot am prieteni: păsări, furnici, albine,
Mulțimi de patrupede - oriunde-n patru zări...
Mi-s dragi și mă respectă, căci toate-au legi perfecte.
Le știu secretul vieții și le respect la fel.
Nu am găsit la ele nici vicii, nici defecte;
Multe-nvățam alături și-s mândru de-al meu zel.
Stând printre flori, prin iarbă, prin peșteri primitoare,
Nu-i zi să n-am priveliști spectaculoase-ades:
Mărețe răsărituri ori asfințiri de soare,
Încât mă-mbăt de-un farmec de alții ne-nțeles.
Când vreau, caut izvoare și dorm chiar lângă ele,
Vrăjit, le-ascut șoptirea deplin melodioasă,
Care-nsoțesc sub lună triluri de filomele -
Și, totuși, chiar și-acolo, eu mă visez... Acasă!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie, poezii despre secrete sau poezii despre salvare
Salvarea speciei
În doi copaci să ne ascundem,
de teama desfrunzirii,
strigându-ne din miezul lor
în jocul regăsirii.
În două mări să ne ascundem,
de teama uscăciunii,
chemându-ne de sub balize
strâns ancorate-n funii.
În două peșteri să ne-ascundem,
de teama-mpotmolirii,
cerându-ne din galerii
tandrul ecou al firii.
Desigur, vor lovi topoare,
vor arunca harpoane-adânci,
vor fi pirați, comori și lupte,
eu voi simți cînd o să plângi.
Și-atuncea când vom fi din nou
va coborî ninsoarea...
Unul cu altul înveliți
vom cugeta cum marea,
Bătrâna peșteră, copacul
pot exista fără iubire
și, tot gândind, iubirea noastră
se va salva de la pieire.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre ninsoare sau poezii despre jocuri
Ce-ar fi?
Ce-ar fi cerul fără stele
Doi copaci fără hamac
Ciripit făr' păsărele
Fluturii fără stomac?
Cum ar fi o floricică
Hrană numai pentru-albine
Nepăstrând o părticică
Să ne facă nouă bine?
Ce-ar fi visurile mele
Fără zodia din "Rac"
Și-o "Fecioară" între ele...??
Știu prea bine, mă prefac!
poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Octavian Lupascu despre visare, poezii despre virginitate, poezii despre păsări, poezii despre fluturi sau poezii despre flori
Cuvintele
Vedeam lumina... râu de lapte
Mă fericea - și-un gângurit
Îi mulțumea celei ce-n fapte
Cu-a ei iubire m-a-mplinit
Creșteam... în juru-mi erau flori
Și dintre toate, numai una
Privindu-mă-mi dădea fiori
Și-i declamam povești într-una
Clădeam cuvinte-ncrucișate
Sau depănam vise dorite
Când învățam iubi în noapte
Spre dimineți... suav șoptite
Asimilam povești, istorii
Despre prințese, despre soartă
Și-n drum spre viață, numai norii
Mă temperau, spunând de artă
Silabiseam spre pui de om
Numiri de tot ce ne cuprinde
Și-i învățam sădi un pom
Frate discret în luări-aminte
Vorbeam cu ochii, mai târziu
Eliberând doar stări de bine
Și donam lumii tot ce știu
Ce am cuprins și-am strâns în mine
Priveam tăcut... și-n a mea minte
Cântau explozii de cuvinte.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Sunt momente-n viață când te miri cum de nu mori.
Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005)
Adăugat de roxănel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Ileana Vulpescu despre viață, citate despre nuntă sau citate de Ileana Vulpescu despre moarte
Culorile iubirii
De-ai ști ce gânduri am, te-ai minuna
Și ai fugi... sau poate nu: ai sta
Și-ai aștepta să vezi cu ochii tăi
Cum gândurile-mi caută noi căi
De-ați fi doar ție-n fiecare zi
Un dar ce-aș vrea nicicând a se sfârși.
Ai aștepta, văd în privirea ta
Că vrei și le aștepți, chiar știi ceva
Și nu-mi dau seama: tu, cum poți să-mi știi,
Chiar înainte de a le gândi,
Și gânduri, și cuvinte, și culori
Ce vin din lumi de dincolo de zori?
Să-ți spun? Ei bine, am să te pictez
Cu tot ce-mi ești în suflet când visez:
Tu ești culoarea câmpului cu flori,
Un cer pe care zboară mici fiori,
O flacără arzândă-ntr-un izvor
Ce se revarsă-n lacrima de dor.
Îmi ești parfumul stropilor prelinși
Pe flori crescute-n ramuri de caiși,
Răcoarea verii-n serile târzii
Când te aștept în brațe să îmi vii,
Albastrul florii de nu-mă-uita
Și tot ce curcubeul poate-avea.
Te voi picta, apoi te voi privi
Și, c-un sărut, pictura-mi voi sfârși.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre pictură sau poezii despre arte plastice
Sufletul prin iarna eternității
Suferința mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.
Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n șoapte,
la sfinți ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.
Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în sperațe ruinate,
de-a fi binecuvântate.
Iarna vieții greu mă ninge
și lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.
Din foc recuperez scântei
și-n razele ochilor mei
le pun cu viața stinsă-n glas,
pe ele, rod de gând să-mi las.
Dar vânt rece îmi îngheață
viața-n ultima speranță,
spulberând cenușa sorții
prin eternitatea morții.
Suflet pe cărări albite
se-nalță la cete sfinte,
ducând făclie de ceară
pe a veșniciei scară.
Visul de odinioară
îl închid într-o cămară
din sufletu-mi neliniștit,
să-l scot în alt destin menit.
Din flori de soartă umbrite
strâng petale ofilite
în covoraș multicolor,
să-l duc pe Drumul Robilor.
Cu lacrimi de gând le stropesc
și-n suflet le adăpostesc,
prin a veșniciei ceață
să-mi amintească de viață.
Din speranțe ne-mplinite
zugrăvesc muză-n cuvinte
pentru poeții Cetății,
la Poarta Divinității.
Pe covor va îngenunchea
sufletul meu, Domnul să-i dea
viață și destin pe Pământ,
să-mi leg menirea de cuvânt.
2 Februarie, 2022
© Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie sau poezii despre cenușă