Mă roade dorul de casă. Voi găsi eu drumul potrivit spre ea. Mă agăţ de un cocostârc, care se întoarce la primăvară, şi mă opresc drept în bătătura casei.

Ciprian Porumbescu în scrisoare (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Casa e tristă şi pustie
De când tu ai plecat
Iar lacrimile nu se mai opresc
Din barba-mi argintie,
Sunt lacrimi de durere
Sunt lacrimi care ard in suflet
De dorul fiicei mele.
Paduri de foc îmi ard in suflet
De dorul tău copil iubit,
Încerc sa-l sting dar nu se stinge
Că arde-ncet, mocnit
Şi-mi mistuie uşor
Sufletul meu rănit.
Mi-e dor de ochii tăi frumoşi
Mi-e dor de glasu-ţi cristalin
Mi-e dor, mi-e tare dor
Copila mea de tine.
Pe drumul dintre cimitir şi casă
Poteca s-a bătătorit
Bătând în fiecare zi
La uşa casei tale,
Dar totul este in zadar
Că nimeni nu-mi deschide
Şi o pornesc din nou agale
Spre casa tristă şi pustie.

poezie de Ionel Iamandei (19 aprilie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum ce e de făcut? De murit nu vreau să mor şi poate că nici n-oi să mor aşa curând, cu toate acestea starea sănătăţii mele prezente e periculoasă sau cel puţin nefavorabilă şi să intru cu ea în iarnă, şi mai rău!... Parcă-l văd pe tătuţa cum se întristează şi cum o fi zicând: oho, dacă-l trimet la Italia, apoi rău trebuie să mai steie cu bietul Ciprian. Dar nu-i aşa. Spre a evita pe viitor bolire mai grea, spre a întări plămânile şi a evita o tuberculoză, care uşor s-ar putea furişa, e mai bine să mă duc şi să mă restaurez, decât mai târziu, când n-a mai folosi la nimica.

Ciprian Porumbescu în scrisoare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Lo-yang, ascultând un flaut în noaptea de primăvară

În ce casă scoate flautul de jad aceste note triste,
care plutind cu vântul de primăvară umple întregul Lo-yang?
În seara asta, dacă vom auzi iarăşi vântul strecurându-se prin sălcii,
ne va putea oare cineva ajuta să ne ostoim dorul de casă?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată, am cântat Daciei întregi!

Ciprian Porumbescu în festivitate la mănăstire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre rau si bine

Opresc durerea
Cu un gand de iubire
Si-mi alin sufletul.

Opresc alunecarea
Ce duce spre abisuri
Si plutesc intre bine si rau.

Opresc caderea
Spre intunericul din mine
Si aduc rasaritul din zori.

Opresc tacerea
Ce-mi cuprinde fiinta
Si strig numele Lui Dumnezeu.

Opresc mania
Ce sta la usa mintii
Si merg mai departe iertand.

Opresc tristetea
Ce ma copleseste
Si fac loc bucuriei.

Opresc CLIPA
O fac nemuritoare
Si o ascund in inima mea.
(aug.2000)

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alice Kingsleigh: Îmi pare rău, Hamish. Nu mă pot căsători cu tine. Nu eşti bărbatul potrivit pentru mine. Şi îmi pare rău dacă asta îţi va cauza probleme cu digestia. (Se întoarce către sora ei.) Te iubesc, Margaret. Dar asta e viaţa mea şi eu sunt cea care decide ce face cu ea. (Alice se întoarce către Lowell, întâlnindu-i privirea aspră.) Eşti foarte norocos să o ai pe sora mea drept soţie, Lowell. Să te porţi frumos cu ea. Te voi urmări cu atenţie. (Alice se duce la mătuşa Imogen şi o ia de mână.) Nu există niciun prinţ, mătuşă Imogen. Trebuie să vorbeşti cu cineva despre halucinaţiile tale. (Alice trece pe lângă Lady Ascot, uitându-se urât la ea.) Se întâmplă să-mi placă iepurii. În special, cei albi. (Se duce la mama ei.) Nu-ţi face griji, mamă. Voi găsi eu ceva folositor de făcut cu viaţa mea. (Se întoarce către surorile Chattaway.) Voi două îmi amintiţi de doi băieţi hazlii pe care i-am întâlnit într-un vis.
Lordul Ascot: Pe mine m-ai uitat.
Alice Kingsleigh: Ba nu, domnule. Dumneavoastră şi cu mine avem de discutat despre afaceri.
Lordul Ascot: Am putea merge la mine în birou? (Alice zâmbeşte şi se îndreaptă spre casă, când, deodată, se întoarce cu faţa către mulţime.)
Alice Kingsleigh: Şi încă ceva. (Alice îşi ridică marginea fustei până la genunchi şi începe să dansese futterwacken.)

replici din filmul artistic Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu.

perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de frate

Ah, de m-aş mai întoarce iară
La casa de odinioară
A nopţilor ce s-au trecut,
Pereţi şi ziduri să-i sărut,
Jur-împrejur, cu buză-amară.

Ci nu de dorul de pereţi
Mi-e ruptă inima-n săgeţi.
De dorul celui ce sta-n casă
Mă doare inima şi-mi pasă,
De dorul lui şi ard, şi-ngheţ!

poezie din O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe zi ce trece mă simt tot mai slab şi mai debil. Mi-e teamă că nu mai am mult a încurca lumea.

citat celebru din Ciprian Porumbescu (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am avut din copilărie o antipatie de neînvins întotdeauna contra înstrăinării. Eram legat cu atâta duioşie şi dragoste de patria mea, de casa mea părintească, că îmi cădea întotdeauna greu să mă îndepărtez de ea chiar pentru scurtă vreme... Că această patrie, această casă părintească... mi-a devenit tot mai scumpă, se înţelege de la sine.

citat celebru din Ciprian Porumbescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit.

Ciprian Porumbescu în scrisoare despre Berta Gordon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tătuţă, Măriorică, vegheaţi să nu mi se piardă cântecele. Ele trebuie să trăiască... căci eu, iată, mă sting. Le las în dar neamului meu.

citat celebru din Ciprian Porumbescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bine, tată. Şed în celulă şi cânt "Gaudeamus Igitur". Numai păcat că cei ce mă ascultă nu ştiu latineşte.

Ciprian Porumbescu în scrisoare către tatăl său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo-i bine unde noi nu suntem. Dar când ne ducem încolo, ne roade dorul de casă, de Patrie.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de mamă

Blând surâs cu plete albe,
Cu riduri nenumărate,
Tu mi-ai dăruit viaţă,
Mi-ai pus inima în carte.

Stâlpii casei mă aşteaptă
Să revin mereu la tine,
Ca să văd la bătrâneţe
Cum o duci, de-ţi este bine.

Te aud oftând din poartă,
Dorurile te apasă,
Singură eşti în ogradă,
Singură te-aşezi la masă.

Zarea, cerul te-nconjoară,
Soarele îţi bate-n geam
Şi te bucuri când la uşă
Mai apare câte-un neam.

Însă-n lacrimi, sub năframă
Pe noi mamă ne aştepţi,
Sufletu-ţi este în noi,
Fraţii buni, ai tăi băieţi.

Facem şi noi ce se poate,
Ne rânduim omeneşte
Să aducem zâmbete
Mamei care ne iubeşte.

Cât suntem încă în lume
Şi acasă cât te ştim
Mai venim la o poveste,
Dorul să ni-l ostoim.

Rămânem pe mai departe
Tot copiii tăi iubiţi,
Nu uităm că noi suntem
Şi la rându-ne părinţi.

Mama scumpă, stâlp la casă,
Ţine-o, Doamne, cât de mult,
Locul ei fie sub soare,
Nu sub iarba de mormânt.

Vrut-am s-o luăm la noi,
S-o ştim bine şi aproape,
Dar cum nu era acasă
Se simţea în val de ape.

Readusă-n bătătura
Unde, Doamne, ne-a crescut,
Se simţi iar fericită;
Oare bine am făcut?

Mamă, sufletul meu sfânt,
Vis frumos precum o floare,
Mi-ai dat viaţă, eu îţi dau
Dorul meu din depărtare.

Am să vin pe prispa casei
Ca să depănăm poveşti,
Să te ştiu fără de cazne
Cât pe lume mai trăieşti.

Sărut mâna şi obrazul,
Iartă depărtările,
În viaţă pentru noi
Rămâi tu şi dorurile!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul toamnei merge spre cruce, spre moarte, în timp ce drumul postului de primăvară va merge spre înviere. Moartea nu este la Paşti, ea este acum, la sfârşitul toamnei, când începe iarna şi toate vor muri. Pe drumul morţii se merge sprijiniţi bine de cruce.

Ion Buga în Evanghelie şi liturghie
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă este vorba de vreun componist pe care l-am studiat şi-l studiez şi acum, încă cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta este însuşi poporul român.

Ciprian Porumbescu în răspuns la acuzaţia că ar fi un plagiator a lui Strauss, Offenbach sau a altor compozitori din epocă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia uită să-i indice drumul spre casă, dar se părea că Lucian, într-adevăr îl ştia, îl ţinuse minte, căci nu greşise deloc şi nici n-o întrebase pe unde s-o ia. Oprise drept în faţa casei ei şi coborâse, pentru a-i deschide portiera. Ea ieşi, răsuflând uşurată; nu că ar fi stat incomod în splendida maşină, a directorului, ci pentru că nu mai stătea atât de aproape de el. Când ea coborî, el ezită: S-o cuprindă în braţe sau nu? Să încerce s-o sărute sau nu? Nu ştia cum să procedeze cu ea. Câteva clipe o privi încurcat, de parcă nici n-o vedea, rămânând nemişcat, pe loc.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

pe drumul spre casă
inima-mi bate...
pe-o uliţă-i mama
si-un foc care arde!

fereastra-i deschisă
poarta e veche
lar gardul se-nclină
cu gând să m-aştepte!

ograda-i curată
sub ramuri de prun
curcanul se-nfoaie
se pierde-n Crăciun!

purcelul in paie
se-ascunde cât poate
mielul suspină
-nu-mi pare dreptate!

zăpada se lasă
putin aşteptată
nepotul cuminte
aşează o gheată

din abur fierbinte
de pâine-n cuptor
intorc firul vietii
spre casă... cu dor!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciprian Porumbescu

Din Stupca a pornit arcuşul fermecat,
Să uimească o Românie pitorească,
Cu genul muzicii atât l-a prelucrat,
Pe Giuseppe Verdi a reuşit să-l cucerească.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!