Tu scrii

Tu scrii, baţi la uşă, nu ţi se răspunde,
Acolo, fie au murit locatarii, fie sunt speriaţi,
Fie bolnavi, fie răi, precum în Sodoma, parcă,
Sunt oameni care fug de trecut, alţii, ca bărbosul
Din manuale, se despart de trecut, râzând,
Dar, noi nu cunoaştem prezentul,
Iar viitorul este un joc de ruletă.
Cu ce rămânem? Eu iubesc trecutul,
Ca pe un om îl iubesc, cu păcatele lui,
Unele foarte grave, altele chiar îngereşti.
Săgeata trece prin zid, zidul se prăbuşeşte,
Astfel e cuvântul - acid, poate ne copleşeşte.
Dar vorba prea moale, mieroasă
Poa" să dărâme o casă.
Punct, am spus, m-am făcut mut,
Corbii mi-au scos ochii, Ahile avea şi o inimă,
călcâiul era pentru duşmani, norii bârfesc,
acvariul se visează ocean.
O, de-am putea muri când dorim,
Totuşi iubim, da, iubim.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silenţios

Suntem simple note muzicale,
Pe portativul sonatelor magistrale,
"Nocturna" "Silence" parcă ne pătrund,
Când loveşte Beethoven pianul plăpând.

Am ajuns să ne fie dor de gălăgie,
De oameni, buni sau răi, doar să fie,
De tot ce nu vedeam că avem,
Dar şi aşa, observăm doar când pierdem.

Păsările din colivie, parcă altfel le privim
Sau animalele de la zoo, altfel le iubim,
Sau vântul rece şi tăios, altfel îl simţim,
Ori soarele cald şi blând, altfel ni-l dorim.

Brusc parcă şi regii sunt mai interesaţi,
Este normal, un virus nu are preferaţi,
Am început parcă să îmi cunosc şi fraţii,
Nu aveam timp de ei, aveam de alţii.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (31 martie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecând prea mult timp gândindu-ne la ce am putea fi, decât la ceea ce suntem cu adevărat, indică faptul că fie ne este frică să recunoaştem adevărul despre noi înşine, fie că nu am făcut îndeajuns pentru a fi ceea ce ne dorim. În primul caz, nu realizăm că de ceea ce ne temem, ni s-a întâmplat deja, iar în al doilea, nu realizăm că ceea ce ne dorim, nu întotdeauna ne este şi de folos.

Marian Pătraşcu (12 octombrie 2023)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soţia Eva, noi fiind bieţii Adami,
mereu păcăliţi.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde şi dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctoriţele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăieşti, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că şi ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
şi m-a învăţat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
Este frumoasă şi mândră ca zeiţa Atena.
Cine va veni, să nu fie ultima femeie frumoasă,
Să nu poarte coasă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Păi... Pe sora mea a sărutat-o!
Maria: Pe sora ta?! Pe care dintre ele?! De fapt, le-a sărutat pe amândouă! Dar, dacă te referi la Ly, situaţia era diferită. Încerca să-i dovedească astfel ceva. Desigur, nărodul n-a ales cea mai potrivită cale pentru a-i dovedi, însă... Mihai nu s-a supărat, în cele din urmă a înţeles totul, ai văzut.
Nick: Pentru că el nu s-a nimerit să fie acolo, de faţă, când s-a întâmplat. În plus, ei sunt colegi, prieteni...
Maria: Aşa-i, Mihai nu s-a nimerit să fie acolo, dar chiar dacă ar fi fost de faţă, tot ar fi înţeles în final...
Nick: Poate că Mihai ar fi înţeles, dar eu nu sunt ca el. Eu nu pot înţelege.
Maria: De ce nu? Străduieşte-te! Chiar şi Lia, sora ta, care i-a surprins atunci, a înţeles. De ce nu şi tu?
Nick: Lia... E adevărat că şi ea a înţeles, dar după cum ai spus, situaţia e diferită, foarte diferită, pentru că... Adevărat, ele îmi sunt amândouă surori, dar... La naiba, tu eşti soţia mea! Adică, ştiu că nu e nimic oficial, sau legal, cu acte şi ce-ar mai trebui, dar... Asta nu schimbă cu nimic situaţia! Adică... Eu... Te iubesc... Şi... Şi...
Maria: Nick, dragul meu... Şi eu te iubesc, prostuţule! Nu ştiai asta?! Te iubesc. Mult, foarte mult! Legal, oficial... Hmm; nu contează!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea culmilor

Trecutul a fost cândva prezent.
Dar a fost şi viitor.
Dacă gândim mai atent
Şi prezentul a fost viitor.

Oare cum ar fi să fie
Să gândim o inepţie:

Trecut să fie prezent,
Sau poate chiar viitor.
Să schimbe pentru-un moment
Fiecare locul lor.
Prezentul să fie viitor...
Ar fi culmea culmilor.

poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce faci în acest moment este viitorul tău. Dacă faci bine pentru alţii, pentru întreaga societate, pentru umanitate, atunci viitorul tău va fi bun. Norocul şi ghinionul ţi le faci singur. Ceea ce faci acum este foarte important pentru viitorul tău. Nu este nevoie să încerci să-ţi ghiceşti viitorul. Este suficient să priveşti şi să analizezi trecutul şi prezentul vieţii tale, iar viitorul va fi o consecinţă a gândurilor şi faptelor tale. Aceasta constituie o tehnică înaltă în qigong. Un prim efect al acesteia este sănătatea ta. Dacă vrei să ai o sănătate bună, inima ta trebuie să fie deschisă, iar gândul tău să fie îndreptat mereu către alţii. Atunci vei avea parte de fericire, iar aceasta îţi va aduce sănătate.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe ziduri

Prea multe ziduri în jurul nostru,
Zidul discreţiei, al tăcerii mincinoase,
Al decenţei parşive, zidul morţii,
Zidul zidului, sula de au zidul străpunge,
Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile
În felul lor, andrele, biluţe, nimicuri,
Până la urmă, îndrăgostit de un zid,
Am văzut cum el înfloreşte,
Nu mă-ngropaţi voi între ziduri,
Trandafirii sălbatici trec peste margini,
Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiţei nebune.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintară astfel, cu blonda în fruntea grupului, pe drumul indicat totuşi de Nuria, spre satul în care locuia ea. Din când în când, blonda îşi întorcea capul spre ei, fie pentru a protesta, fie pentru a-i cere părerea, în special lui Lucian. Observându-i cu atenţie, chiar şi Nuria îşi dădu seama de un lucru destul de evident, anume, că toţi, într-un fel sau altul, fie îi dădeau ascultare lui Lucian, fie îi cereau părerea. Acest amănunt o deruta, fiindcă-i dădea impresia că el ar fi conducătorul grupului, nu Maria, dar el era bărbat – iagu, aşa cum recunoscuse deja, iar un bărbat, din cunoştinţele ei, nu avea cum să fie conducător, în nici un caz! Şi atunci...?!

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să iubesc pe fraţii mei

Vreau să iubesc pe fraţii mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc aşa cum sunt.
Vreau să iubesc pe fraţii mei,
Cu care veşnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.

Vreau deopotrivă să adun,
şi rodu-ntreg şi spicul frânt.
Căci şi Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubeşte-aşa cum sunt.

Când fraţii mei au răni ce dor,
să-mi fie braţul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.

Noi prin Isus am fost iertaţi,
ca să iertăm şi noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe fraţi
n-avem în noi iertarea Lui.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iubim cerul! El, fie zi, fie noapte, este cel mai privit peisaj şi admirat în toată splendoarea frumuseţii lui, în tot cursul vieţii. Cu el în priviri învăţăm să mergem încă de la începutul copilăriei. Prin el învăţăm să iubim şi prin el ne devine nostalgică iubirea. În el ne regăsim liniştea şi mulţi libertatea. În el găsim inspiraţia şi speranţa. Prin el medităm la noi şi la Dumnezeu. Spre el ne ridicăm din ţărână capul şi privirea. Dorim cu El, cu părere de rău în gând şi suflet, să părăsim această lume.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă de te-am iubit

Sunt rău şi crud, făr-adăpost,
În inimă am un pumnal,
e numai pentru apărare,
el- străjuind orice cărare,
credeai că te iubesc, te înşelai,
n-am milă nici de mine însumi,
pisici şi câini iubesc, de ce?
Pentru că omul se iubeşte singur.
Am încercat şi am murit de mii de ori,
Cu orice floare, când voi muri oficial,
Daţi drumul unui porumbel să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Elena...

Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt şi foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viaţă n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!

Nu vreau să-mi îngrădeşti cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greşesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.

Suntem veniţi pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calităţi, rele şi bune
Oameni suntem, şi toţi greşim!

Elena sunt! Iubesc iubirea
Şi oamenii mult îi iubesc,
Pentru că aşa îmi este firea
Şi recunosc când eu greşesc!

Nu poţi să spui că eşti perfect
Când tu nu poţi să înţelegi
Că de eşti om, eşti şi defect
Şi e ceva ce nu alegi!

Eu sunt Elena! Mai sunt şi zăpăcită.
De mă cunoşti, pe loc mă îndrăgeşti,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăceşti!

poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am zărit-o prima oară pe Mekor H., am recunoscut în ea neîndoielnic toate atributele unei regine, dar, fie din pricină că apa se înălţase până la jumătatea clopotului meu, fie din pricină că sunt sceptic prin natură, cu greu am izbutit s-o cred când mi-a spus că ea nu avea cursă. Deşi am acceptat această convenţie şi un răstimp m-am adresat ei ca unei zeiţe, asta m-a făcut teribil de nervos. Puteam vedea foarte bine acea construcţie neimaginară care era cursa ei şi eram tot timpul îngrozit că s-ar putea răni cu ceva invizibil pentru ea, precum gratiile cuştii sau chiar bucăţica de brânză, lucruri pe care ea părea să le ignore sau să le dispreţuiască mai mult decât mine sau decât cea mai mare parte a celorlalţi şoareci.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu împărţit la doi

NOI suntem un singur cuvânt.
Eu nu te vreau pentru că eşti altfel,
Ci pentru că mă iubesc
Şi te iubesc
Şi te iubeşti
Şi mă iubeşti.
Vorbesc degeaba.
NOI ne iubim pe NOI,
Adică iubim acelaşi om,
Dar nu alt om,
Ci pe NOI.
Vorbesc degeaba.
Tu ai toate defectele femeilor
Pe care nu le iubesc.
Eu am toate defectele bărbaţilor
Care nu te iubesc.
La calităţi stăm şi mai bine:
Pentru ele cred că te iubesc pe tine,
Pentru ele crezi că mă iubeşti pe mine.
Credem degeaba.
NOI ne iubim doar pe NOI,
Chiar dacă vorbim şi gândim altfel.
Gândim degeaba.
Trece timpul şi nu suntem împreună?
Ce este timpul?
Vine moartea şi nu apucăm să trăim
Amândoi?
Ce este moartea?
Câţi suntem NOI?
Iubito, unu împărţit la doi,
Nu face nici unu, nici doi,
Ci două jumătăţi,
Ca NOI
Făcut bucăţi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (18 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Cavalerii de fier tac mărunt,
Au inima de carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,
Bieţi cavaleri cu inimi fruste,
Cum să dăm vremea înapoi?
Zidul e-nalt, cazi în noroi.
Rămâne gingaş trupul de floare,
Cavalerii ce mor atinşi de ninsoare.
*********************************
Eu sunt acidul, tu eşti o bază,
eu caut un astru, tu eşti o rază,
ne completăm, raiul şi iadul,
exagerăm, iarba şi bradul.
Eu retrăiesc poate prin tine,
tu îţi urmezi căi noi, sublime,
eu te privesc ca pe-o minune,
tu eşti oriunde ca valu-n lume,
eşti melodie şi dans şi clocot,
eu îţi răspund precum un clopot,
anii zadarnic trec, nu ştim,
cum am putea să ne iubim.
********************************
Ea spune ce mirifică e lumea,
vorbeşte despre melodii astrale,
ea nu glumeşte, mi se pare-o glumă,
dar nu-ndrăznesc să pun un strop pe coală.
Prea este albă, visătoare-n toate,
nici Diavolul nu ar putea să-i schimbe felul,
eu am trecut prin Iad şi prin jăratec,
cuţitul nu jeleşte mielul.
Astfel ne-am petrecut prin ani credinţa,
ea-i fericită, lumea pare bună,
pe mine nu mă-mbată biruinţa,
ştiu - dăinuim doar împreună.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescent

Ai dreptate, iubito,
Să-mi tai capul precum lui Ioan,
Vorbesc prea mult, aşa eram,
Ai dreptate să-mi tai pletele,
Sunt prea temerar,
Ai dreptate să-mi dai mărul,
Sunt prea pudic bondar.
Ai dreptate întotdeauna,
Altfel dreptatea ar deveni doar o strună.
Ar putea să semene a iubire şi tu, nu doreşti asta,
Eu credeam că a iubi şi a ierta este tot basta.
Chiar şi călăul din Lyon aştepta o iubire,
Eu nu sunt ce par, tu nu eşti ce pari, asire.
Nu pot uita cuvintele Euridicei către Orfeu,
"Nu-ntoarce capul, dragul meu".
Eleonora te chema cândva, acum?
Au existat sute şi mii de cum-necum.
Harul fie cu tine, aşa am zis.
Au sosit muzicanţii anatolieni din Bis..
Cum se asociază iepurele cu Luna? Foarte bine.
Cineva a tras şi nu m-a nimerit în bobine.
************************************
Boii visează oceanul, oceanul visează cai,
astfel se naşte poemul, eu intercalai,
primăverile sunt inconstante,
femeile devin tot plante,
mit polinezian, m-am însurat de un an,
luntrea sub limbă ne duce,
dragostea nu ne usuce,
smulge-te inimă fină,
către aurociclină.
Insulă, arhipelag,
viciul se-ntinde spre larg.
Nu-mi spune, nu-ngenunchez,
fac din pasiune un crez.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece greu

Timpul trece greu,
Venit mors velociter,
Invers, Zebedeu,,
Tu le auzi vocile?
Extreminator,
Îngerul ce vine,
Unu-i visător,
Altul face crime,
Eu vorbesc de viaţă,
Nu din cărţi, ceasloave,,
Nu fac garagaţă,
Chestiile sunt grave,
Confesiuni, discuţii,,
Planuri misterioase,
Terorişti, micuţii
Ne omoară-n case,
Au antecedente,
Fură şi avioane,
Orele-s prea lente,
Morţile-s banale.
Puterile sunt pe sfârşite
precum e soarele într-un decembrie cafeniu
e prea firavă creatura Ta, Divine
abia respir şi totuşi încă-s viu
mai sunt flămând, mai am în ochi lumină
mai este ziua care va veni
m-am despărţit de multe, dar cu tine
viaţa mea, abia m-am obinuit
mai vine o zi, o oră, o minune
poemul meu oricând o poate spune.
Aici voi îngropa eu o iubire
de care nimeni n-are ştire".
Am orbit, dar nu am cerut ajutor,
visam frumos ca un cocor,
dimineaţa îmi cumpăram pâinea
cea de toate zilele,
veneam casă, mă închideam
şi întorceam filele cărţilor
ştiute pe dinafară,
uneori un vecin mă chema pe scară,
să-mii povestească tot felul de nimicuri,
îi răbdam orice ticuri,
"Vezi ce faci, o să fie bine",
îi spuneam,
am murit într-o vineri,
mă chema Homer
şi totul s-a petrecut ieri.
Zilnic am lucrat la această navă,
a fost cândva o epavă
căzută din Cosmos,
din Calea Lactee,
cum decad îngerii într- femeie,
astfel tinereţea mea s-a dus,
"Se spune că ai construit
ceva mai redus, ceva mai simplu,
dar va zbura?",
mă întrebau cei din urma mea.
Când a fost gata,
s-au mirat toţi,
nava mea nu avea roţi,
nici aripi şi nici nu avea motor,
nava mea pentru zbor interior.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenii sunt prin multe diferiţi între ei. Unii nu gândesc de loc, alţii numai prin trecut, alţii numai prin prezent, alţii numai pentru viitor, dar foarte puţini pentru toate la un loc! A trăi gândind pentru toate, înseamnă că vom avea şansa să-i trezim pe unii, să reconstruim trecutul, ceea ce va îmbunătăţi şi consolida prezentul pentru a construi viitorul, fără a mai repeta greşelile trecutului.

Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie prin dorinţă, fie prin imaginaţie, nu poţi clinti niciun punct din fantezie, fără ca ordinea lucrurilor să nu fie răsturnată, atât în trecut, cât şi în viitor.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!