De pe mal
Lacurile cele mai cuminți
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieșitele din minți
Își doresc, noian din cer să cadă...
Apa mea e cel mai liniștit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, ațipiți
De frumos, de tihnă, de răgaz...
Vântul bălții mele vreau să fiu
Și să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că știu
Cât este de mare, de ocean,
De potop, iar eu ce Noe sunt
Și ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe fața ei... nici semn de val.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre superlative
- poezii despre visare
- poezii despre uragane
- poezii despre râuri
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre pescuit
- poezii despre ocean
- poezii despre nuferi
Citate similare
Cele mai frumoase înserări din viața mea sunt cele în care apune dorul de tine, iar tu răsari pe cerul din visurile mele.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre visare, aforisme despre viață, aforisme despre superlative, aforisme despre seară, aforisme despre frumusețe sau aforisme despre dor
* * *
Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rai
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre natură
- poezii despre iubire
- poezii despre islam
- poezii despre iad
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
O arcă a lui Noe fără Noe. Din neatenție, sau poate din plictis, Noe s-a dat de-a rostogolul, a căzut în valuri și s-a înecat cu doar o zi înainte de retragerea apelor. Iar noi habar n-avem cum să trăim mai departe, singuri, de capul nostru, și ce ar trebui să facem de vreme ce ne-am născut cu toții pe-o arcă plutitoare, sub un nor etern, în mijlocul mării.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate despre naștere sau citate despre apă
Totul sau nimic
Eu nu doresc în viața mea,
Nimic din ceea ce n-am fost:
Ci, fiecare drum aș vrea,
Să vină cu același rost!
Doresc să fiu din nou copil,
Să mângâi un bătrân uitat:
O, padre, știu c-ai fost util,
Tot ce-ai avut, lumii ai dat!
Aș vrea să fiu iar o codană,
Să bucur un copil sărac:
Să-l chem în vechiul meu cerdac,
Să-i dau hăinuța mea și hrană!
Nu vreau averi, glorii, plăceri,
Nu vreau "o parte", din ce pot:
Chiar dacă sunt mai mult ca ieri,
Nu vreau nimic, ce nu e Tot!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre sărăcie, poezii despre plăcere, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie sau poezii despre bătrânețe
La sfârșitul fiecărei zile îmi adun gândurile și caut să le păstrez doar pe cele senine, vii, renunțând voluntar să le caut un loc în memoria mea pe cele triste, șterse, întunecate. Îmi rechem și miresmele, să le aleg pe cele ce mi-au rămas dorințe de a le adulmeca din nou cât mai curând, dar și sunetele - pescăruși în zbor, apa lovind neînduplecată stânca, râsete și șoapte romantice în toate limbile pământului... Așa înțeleg, la apusul acestei zile, că albastrul senin - cer și val - e culoarea ce mi-a îmbătat privirea, iar promisiunea unui mâine liniștit, odihnitor, abandonându-mă naturii, e cel mai frumos vis pe care seara mi-l poate așterne la picioare.
citat din Andreea Marin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre întuneric, citate despre zile, citate despre voluntariat, citate despre visare, citate despre viitor, citate despre tristețe, citate despre timp sau citate despre superlative
Eu vreau să fiu, dacă pot, cât de sigur este posibil pe lumea - pe lumea reală- care ne înconjoară. Acum, poți obține asta numai până la un anumit grad, însă eu doresc cel mai mare grad de control. Nu am consumat narcotice de nici un fel, nu fumez, și nu beau pentru că acestea pot cu ușurință să îmi bruieze limitele raționalității mele - să îmi bruieze limitele puterii mele de rațiune- și eu vreau să fiu pe cât este posibil de conștient. Asta înseamnă a renunța la o grămadă de fantezii care ar fi reconfortante în unele moduri, însă eu sunt dispus să renunț la acestea pentru a trăi într-o lume efectiv reală, sau pe cât de mult mă pot apropia de aceasta.
citat din James Randi
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre posibilitate, citate despre limite, citate despre fumat sau citate despre dorințe
Din Oceanul de Liniște, s-a format un val - un val care călătorește atât cât este necesar să călătorească, după care se va reîntoarce în Ocean. Pentru a călători conștient, valul a fost dotat cu conștiență proprie, însă, văzându-se separat de celelalte valuri, a început să simtă frică - frica de a fi pe cont propriu. Această frică, la fel ca oricare formă de frică, apare în clipa în care privești Viața ca fiind separată de tine. Această percepție distructivă a valului a creat numeroase fobii, temeri și anxietăți, care nu îi permit valului să conștientizeze Cine Este El Cu Adevărat. Valul își privește forma, se identifică total cu forma și uită că, de fapt, el nu este forma valului, ci apa care se manifestă prin respectiva formă. Cu cât va fi mai aproape de mal, cu atât forma valului se va diminua, iar atunci el va deveni mai conștient de Sine - și suferința va lua sfârșit.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre ocean, citate despre început, citate despre suferință, citate despre sfârșit, citate despre devenire sau citate despre adevăr
Doresc să ating fericirea
Doresc să ating fericirea
Cu Ea, vreau ca să vorbesc,
Atât timp cât mai trăiesc
Și să-i aflu menirea.
Să-i sărbătoresc venirea
Desigur că mă străduiesc,
Doresc să ating fericirea
Cu Ea, vreau ca să vorbesc.
Să-i arăt că iubirea
E un lucru unic, lumesc
Prin care o prețuiesc
Fără ca să-i tulbur firea.
Doresc să ating fericirea
rondel de Vladimir Nichita
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre timp, poezii despre sărbători sau poezii despre fericire
Prefacere, prefăcătură
Nopțile mele
Sunt zile grele
Trec anevoie
Mă simt ca Noe
Și crești noianul
Este cât oceanul
Iar sufletul pește
Se face, trăiește.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre pești, poezii despre noapte sau poezii despre creștere
Furtuna
Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înțeleg și numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În fața Lui și 'n fața ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.
Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc și mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubești
și simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinți și clopote 'ngerești aud
sunt însetat și nesătul.
Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aș fi dorit să înțeleg țărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ți dărui, dor al meu, pe piele apa în șiroaie
și-abisul dezbrăcat și vântul nud.
Când pentru tine însă adevărul se strânge 'n sufletul avid
așa cum e mișcarea din nori să năpustească locul
în care ne răsare luna,
mi-e pieptul jale că nu dărui pe cât pot magia dintre flori
așa cum vreau și știu spre tine 'n zbucium să deschid
năvalnică furtuna.
poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre nori sau poezii despre trup și suflet
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre cuvinte sau poezii despre versuri
Decalogul
am vrut să fiu pisc înalt de vis în tăcere
m-am regăsit târziu rămas agățat fără putere
în rădăcini ce nu mai vor sentimente
posed gânduri care curg cu multă durere
mi-am desfăcut în bucăți simțurile mele
am rămas vorbă nerostită și-n grea vreme
vreau să fiu învinuit de trecere prin lume
că nu am putut să dau cei mai bun din mine
simt gust amar de fiere și nu ofer decât decădere
tălpile mele nu-și mai au rostul
pașii mei prin viață și-au pierdut firescul
cărările mele mi-au schimbat norocul
sunt fiară care nu respectă nici postul
de mult de om nebun ce sunt cu gândul
am ajuns să nu respect nici dialogul
nu cer iertare cer pedeapsă mare
timpule dacă exiști nu vreau îndurare
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre înălțime, poezii despre tăcere, poezii despre simțuri, poezii despre schimbare sau poezii despre respect
* * *
îmi vine să fiu din nou copilul
care am fost și care încă mai sunt
să sparg geamurile vecinilor de la parter
cu mingea de fotbal sau cu o piatră
aruncată cu dibăcia din copilărie
vreau să-i bat pe dușmani
îmi doresc să redevin băiețelul
bătăuș și fermecător și să sărut fetele
să colecționez timbre și cărți
să-mi visez în fiecare seară colegele
vreau să fiu din nou copilul ăla
care am fost și care încă mai sunt
să plimb fetele pe bicicleta pegas
zburând până la stele
îmi doresc să fiu criticat
pentru nerealizarea planului
la sticle, borcane și fier vechi
în fața detașamentului de pionieri
să-i scriu bilețele de iubire comandantei de detașament
să-i spun că o iubesc mai mult pe ea
pot să fiu din nou acel copil?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre plimbare, poezii despre fotbal sau poezii despre filatelie
Pe mare
Conduc corabia la mal,
Delfini acolo mă conduc
Pe apă nu se vede-un val
Însă pe ape eu mă duc.
Nici nouri nu se văd pe cer
Nici fulgere și nici furtuni
Un lucru însă vreau eu să-ți cer
Te rog să nu uiți să mă suni.
Căci vin acasă ca un rege
Și încărcat cu daruri mii,
Nu vreau să mă primești prea rece
Căci am venit la ai mei copii.
Ce dacă suntem despărțiți
Și-ai tăi ochi de mine se feresc
Putem fi iarăși doi iubiți,
Ce spun cuvântul "te doresc".
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre monarhie, poezii despre marină, poezii despre delfini, poezii despre cadouri sau poezii despre acasă
Ochii tăi - stelele mele
Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Firește, ce stă scris numai în ele.
Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câți ani-lumină s-au mai furișat
Precum Adam în rai, după păcat,
De când am scris, până te furișezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre mere sau poezii despre lectură
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre sfințenie, poezii despre muzică, poezii despre gură sau poezii despre fum
Sufletul și frigiderul
toată viața cu un semn de întrebare pe față
deși nu la toți ceilalți nu am văzut așa ceva.
uneori mă simt obosit de lestul pe care îl port în spate
și care sunt tot eu de fapt.
știu că are o putere egală cu a mea
dar poartă un semn contrar.
nu sunt sigur însă la cine se află plusul și la cine minusul.
uneori conviețuim, alteori ne războim,
fiecare dând vina pe celălalt.
și nici care dintre noi va învinge, nu știm.
de fapt, acela care va fi hrănit mai bine.
siguranța îndoielii se obține numai printr-o interogare continuă.
și asta durează uneori toată viața.
configurația destinului se află în palma fiecăruia dintre noi.
adică în mâinile noastre.
atunci de ce eșuează atât de multe,
majoritatea în apele cele mai puțin adânci?
nimeni nu face corvoadă de plăcere
și în față nu se ajunge niciodată pe ușa din dos.
neînțelegând că este așezat între libertate și necesitate,
omul își provoacă mai multă suferință decât toți dușmanii săi la un loc.
interpretează libertatea ca anarhie iar în fața necesității
încearcă tot felul de expediente:
eu sunt mai egal în drepturi decât ceilalți,
"descurcărețul" are întotdeauna rețetele lui:
ciupituri din stânga, ciupituri din dreapta, el ascunzându-se
sub un potop de vorbe din care nu crede o iotă.
principalul să tragă un ce folos de partea lui, cât ar fi de mic.
și cu cât are frigiderul mai plin, are sufletul mai gol.
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre victorie, poezii despre suferință, poezii despre siguranță sau poezii despre mâini
Ferice norocul...
Să nu lași, clipă,
Tristețea să mă doboare,
Să nu-mi lăsați, ochilor,
Gândul meu în aiurea să zboare,
Să nu mă duceți, pașilor,
Pe urmele cele mai bizare!
Lăsați-mi doar o lacrimă cuminte,
Mie să-mi cadă
Și inimii mele în zbucium
Să-i fie de alinare!
Știu
Nu e bine să plâng...
Știu
Soarele mai răsare în crâng!
Știu
Sunt prea mulți... culori de curcubeu!
Știu
O rază de soare trebui-va să fiu eu!
Ispite prea multe,
Uneori mă apasă,
Se-ntâmplă, să nu le mai văd
Uneori, nici nu-mi mai pasă,
Înot între cer și pământ!..
Și brațele să-mi cadă ajung,
Pe ai mei, doi genunchi!
Și întreb răspunzând,
Mă întrevăd săgetând.
De vorbă cu mine
Mă găsesc murmurând:
Sunt eu?
Ce vreau?
Cine sunt?!...
Zefirii de ploaie
Bat creștet de geam...
Ferice Norocul
Și clipa
Ce am!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre înot, poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre noroc sau poezii despre inimă
Inima mea
N-am de gând s-o țin tot într-un plâns,
nici să râd întruna,
nu prefer o caznă alteia.
Aș prefera instantaneitatea unui film prost,
dar nu a unuia care te adoarme, ci a unuia la scară mare,
cum ar fi o superproducție.
Vreau să fiu măcar la fel de viu pe cât de vulgar.
Iar dacă niște aficionado* ai daravelelor mele spun " Nu pare
a fi Frank," cu atât mai bine!
Eu nu port mereu costume cafenii sau gri, așa-i?
Eu port la operă tricourile de zi cu zi,
iar asta destul de des. Vreau ca picioarele mele să fie desculțe,
vreau să fiu bărbierit, iar inima mea
în ceea ce privește inima, nimic nu poate fi planificat, dar
cea mai bună parte a ei, poeziile mele, este descoperită.
* Cunoscător al unui anumit subiect ( a person who is very knowledgeable and enthusiastic about an activity, subject, or pastime )
poezie de Frank O'Hara, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre prostie sau poezii despre picioare
Barbarul
E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii
Mai albi ca spuma-nvoaltă, zvârlită-n vânt de mare,
Mai albi decât e coama Licornei legendare;
Sunt alții, fără pată, mai negri ca tăciunii.
Toți încordați așteaptă și rânchezând, nebunii,
Bugeacurile vremii să le despic călare.
M-aștern cu ei câmpiei, dar prăbușit în zare
Mă ridic iar; mai aprig sub nepăsarea lunii
M-arunc stăpân pe altul; mă-ntunec în pustie...
Și voi urla năprasnic în liniștea târzie,
Când calul cel din urmă va necheza spre stele:
Tovarășe, cu mine în moarte o să sari,
Tu, cel mai fără margini al sufletelor mele!
E-n mine-o herghelie de falnici armăsari.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre încordare, poezii despre negru sau poezii despre nebunie