Cumva, am crezut mereu că urmele tale prin lumea asta se măsoară în numărul de oameni care te aşteaptă să te întorci undeva. La gară, la aeroport, în gând. De asta şi întrebarea "Când vii?", rostită probabil uneori din complezenţă, am considerat-o cea mai frumoasă declaraţie de prietenie din lume. E interesant cum luptăm atât cu noi înşine să ajungem unde ne dorim, ceea ce visăm, să facem ce ne place, iar în ultimă instanţă, în momentele de cumpănă, de mari plecări sau de mari sosiri, totul se rezumă la cei pe care, prin ceea ce suntem, i-am determinat să le pese. Cumva.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e frumosă doar la noi acasă

Viaţa e frumoasă
Doar la tine-n casă.
Dar nevoiţi suntem
Cuiburi să avem,
Peste mări şi ţări,
Străine cărări.
Să începem viaţă nouă
Cu destinul rupt în două.

Patria de noi
Uită uneori,
Prin străini găsim
Ceea ce dorim.
Mult nu ne dorim -
Ceea ce iubim...
Mult nu ne dorim -
Ceea ce zidim...
Patria de noi
Uită uneori,
Noi nu o uităm
Şi la ea visăm.

Totul am lăsat:
Măicuţă şi sat.
Am lăsat morminte,
Plângem în cuvinte,
Am lăsat copii
Şi case pustii -
Să începem viaţă nouă
Cu destinul rupt în două.

Patria de noi
Uită uneori,
Prin străini găsim
Ceea ce dorim.
Mult nu ne dorim -
Ceea ce iubim...
Mult nu ne dorim -
Ceea ce zidim...
Patria de noi
Uită uneori.
Noi nu o uităm
Şi la ea visăm.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne e greu şi să fim oameni, oameni cu trup şi sânge adevărat, al nostru; ne ruşinăm de asta, considerăm că e o mare ruşine şi tare ne mai place să fim nişte oameni universali nemaivăzuţi. Suntem născuţi morţi şi, de altfel, de mult nu mai suntem născuţi din părinţi vii, iar asta ne place din ce în ce mai mult. Am prins gustul. În curând ne va trece prin cap să ne naştem cumva din nişte idei.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă, ca şi în iubire, nu există scurtături spre ceea ce ne dorim. Putem alege însă să construim cu grijă, atenţi la detalii, nerepetând greşelile şi, mai ales, bazându-ne în primul rând pe noi înşine. Singurii care suntem ceea ce pretindem a fi. În faţa sufletului nostru nu e nevoie să purtăm nici o mască.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Faptul că dormim şi visăm şi ne trezim apoi dimineaţa, e felul prin care Dumnezeu ne arată că suntem într-un vis fără sens pe care îl continuăm. Dar până ne trezim cu adevărat din el sau "vedem" ce e Real. M-am trezit dimineaţa cu asta. Păşim iar şi iar in vis, dacă nu deschidem ochiul conştiinţei! Pare că ne mişcăm în conştiinţa IMUABILĂ, ca şi conştiinţă când de fapt doar visăm... A. M: Excelent! Excelent! Exact, oare câţi dintre voi vedeţi că în timp ce trupul doarme neclintit, iluzia visului creează o lume umblătoare? Şi exact aşa dormiţi şi în ceea ce fals mintea numeşte: "viaţa asta; viaţa mea; aceasta reîncarnare", etc. etc. Buddha spune: "Absolut Totul este iluzie!", iar Hristos spune: "Caci umbră şi vis este lumea aceasta!" Realizarea Ultimă nu este Posibilă fără a vedea complet asta, pentru că aşa totul este un vis, este o iluzie, dar coronavirus este real, sau e în nu ştiu ce lume, de parcă ar fi mai multe! Până nu vedeţi că Totul este iluzie creată de gând, gândul coronavirus, yoga, boga sau misticismul tibetan, par atât de reale! Noi de fapt nu dormim niciodată pentru că nici nu suntem născuţi, dar câţi pot vedea această profunzime tulburătoare a Conştiinţei?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucării

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Felicitări, Lucian! Vezi că în cele din urmă tot tu ai fost numit comandantul nostru. Am avut deci dreptate când am presupus că tu vei fi acela; am avut o intuiţie grozavă.
Lucian: Da, Maria, se pare că ai avut dreptate. Îţi mulţumesc pentru felicitări, deşi nu ştiu cum ai putut să-ţi dai seama atât de exact de acest amănunt. Cred că te-ai infiltrat cumva prin Comisia care a fost desemnată să ia această decizie, sau probabil ai avut relaţii importante printre cei din Comisie.
Maria: Asta cred că se dorea a fi o glumă. Îmi place că ai simţul umorului.
Lucian: Da, cred că tocmai asta ne mai lipsea: Un comandant cu simţul umorului; în rest le aveam pe toate, nu-i aşa?!
Maria: Cu simţul umorului, dar şi cu cel al responsabilităţii.
Lucian: Adică, vrei cumva să spui că doar eu voi fi responsabil de tot ceea ce se va întâmpla, bine sau rău, de acum încolo, în decursul celor 13 ani, sau cât va dura misiunea noastră?! Te asigur că-mi voi asuma întreaga responsabilitate care-mi revine, dar nu cred că totul ar trebui să cadă pe umerii mei; n-aş putea face faţă!
Maria: N-am vrut să spun asta, Lucian. Nu mă înţelege greşit. Bineînţeles că nu trebuie să cadă totul pe umerii tăi sau ai lui Mihai; într-un fel sau altul, toţi suntem răspunzători de ceea ce se va întâmpla în continuare şi trebuie să contribuim cu ceva. N-o să vă lăsăm singuri.
Lucian: Mă bucur să aud asta.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, chiar dacă lucrurile merg ca pe roate, nu mai poţi să te învârţi cu ele. Ai nevoie de un respiro până şi de la cei care te iubesc. Până şi de la ceea ce faci cu drag. Te simţi, pur şi simplu, copleşit. E mai greu de empatizat cu asta.

Anda Docea în Camere de hotel, Ca-n filme (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.

Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.

Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.

Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt;
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu suntem ceea ce suntem din cauză că facem ceea ce facem. Dimpotrivă, noi facem ceea ce facem fiindcă suntem ceea ce suntem. Şi Scripturile ne aduc aminte că am fost creaţi de către un Creator iubitor care ne cheamă să ne închinăm Lui.

Ravi Zacharias în Dezamăgit de Creştinism?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi ceea ce vrei să găseşti

Căutăm un prieten
Căutăm persoana potrivită
Căutăm pe cineva care să ne înţeleagă
Căutăm un iubit sau căutăm o iubită.

Căutăm un drum perfect
Căutăm o oază de linişte
Căutăm să ajungem undeva de unde să nu mai vrem să plecăm
sau căutăm cea mai frumoasă privelişte.

Căutăm sensuri, căutăm răspunsuri
Căutăm răsărituri şi în acelaşi timp căutăm apusuri.

Căutăm, căutăm, căutăm şi nu găsim
pentru că noi înşine
ceea ce vrem să găsim
trebuie să fim.

poezie de Mihai Gavrilescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Şi de fapt, ce sunt aceşti "bani"?
Nistor: Nişte bancnote dreptunghiulare mai mici sau mai mari, confecţionate din plastic sau hârtie, sau nişte monede rotunde confecţionate din diverse aliaje metalice, având fiecare o anumită valoare; de obicei bancnotele şi monedele de dimensiuni mai mici au o valoare mai mică, iar cele mai mari au o valoare mai mare. Şi tot de obicei, în general, bancnotele au o valoare mai mare decât monedele. Iar când cineva ia ceva de o anumită valoare, trebuie să dea atâţia bani cât sunt necesari pentru a achita acea valoare. Asta înseamnă a plăti. Iar cel care cere şi primeşte obiectul dorit se numeşte client, consumator sau cumpărător şi se spune că el cumpără cu ajutorul banilor ceea ce-şi doreşte, în timp ce cel care dă obiectul solicitat de cumpărător, primind de la acesta suma de bani aferentă, se numeşte vânzător şi se spune că el vinde ceea ce-i interesează pe oamenii care cumpără, produsele fiind cunoscute sub denumirea de "marfă". Pe Terra, în general, aproape totul se bazează pe sistemul de vânzare-cumpărare prin intermediul banilor. Este ceea ce s-ar denumi "comerţ".
Nick: Mda... Interesant! Dar şi foarte amuzant.
Nistor: Amuzant?! Găseşti asta amuzant?
Nick: Păi... aşa este. E chiar foarte nostim.
Nistor: Şi voi chiar nu plătiţi? Nimic?
Nick: Bineînţeles că nu! De ce ne-am complica atât? Să ieşim, să continuăm discuţia asta afară. Mi se pare cel puţin interesant.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De o vreme, n-o mai fac cu înverşunare. Nici apropierea, nici pierderea. Ceea ce unora le pare a fi sfârşit sau "prea târziu" pe mine mă face să mă simt (iar) la început, mereu la început de poveste. Golul din suflet se umple cu oameni noi, cu alte istorii, cu alte feluri de "cald", la care nici măcar nu mă gândisem. Mă opresc în locuri unde stau un pic sau un pic mai mult. Cât mă lasă inima. Nu mă plictisesc, nu sunt tristă, doar uneori bate vântul ceva mai rece pe dinăuntrul meu. Şi atunci îmi imaginez că fiecare dintre noi rătăceşte insular printr-o lume cufundată preponderent în iarnă. Nu trebuie decât să ne intersectăm poveştile, căutând starea de bine. Insule calde.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa nu poate rezolva unul dintre cele mai mari mistere al naturii. Iar asta se întâmplă din cauză că, la o ultimă analiză, am constatat că noi înşine suntem parte a naturii şi implicit, parte a misterului pe care încercăm să-l rezolvăm.

citat din Max Planck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne afectează atât de mult ceea ce gândesc sau fac cei din jurul nostru, ci mai ales ceea ce gândim sau facem noi înşine.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tot mai multe familii sunt distruse
de pe urma migraţiei
tot mai mulţi părinţi bătrâni
rămaşi să crească nepoţii sau
dureros de singuri
iar noi ne batem capul dacă
să fie familia într-un fel sau altul
(sau, cine ştie... să o desfiinţăm total...)

să facem un referendum despre
cum să fie răsplătită munca de mamă, de tată, de bunic
de copil rămas cumva orfan din cauza distanţelor
să facem un referendum despre cum toţi copiii bolnavi şi bătrânii noştri
să fie trataţi pe banii statului la clinicile mari din lume
dacă tot am distrus pe cele ale noastre...
să facem un referendum despre cum să redevenim o familie
noi toţi românii de aiurea
să facem un referendum prin care vrajba
să fie abolită
şi un ultim referendum despre
distribuirea ruşinii trădării
pe cap de politician

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suntem numai ceea ce facem şi spunem, suntem şi ceea ce visăm şi ceea ce dorim să fim.

Galateia Sarandi în Casa noastră cea veche
Adăugat de Hancutei Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb, totuşi, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârşi prin a obosi să descoperim mereu că nu mai suntem ce-am fost... Nu pot găsi în ele decât cauze, explicaţii. Or, eu aş avea nevoie de altceva. Într-un deşert, probabil, nu te uiţi în urmă. Ce să vezi? Vântul ţi-a şters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în faţă, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital.

Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, chiar dacă lucrurile merg ca pe roate, nu mai poţi să te învârţi cu ele. Ai nevoie de un respiro până şi de la cei ce te iubesc. Până şi de la ceea ce faci cu drag. Te simţi, pur şi simplu, copleşit. E mai greu de empatizat cu asta. Dar mama, care se pricepe la desluşit filme, mi-a zis că se mai întâmplă, în viaţă, şi aşa.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu ne învăţăm lecţia, oameni diferiţi se comportă în moduri asemănătoare cu noi, deşi nu se cunosc între ei. Spunem că oamenii sunt cum sunt, însă noi suntem numitorul comun al problemei. Faptul că suntem minţiţi, trădaţi, batjocoriţi, înseamnă că noi invităm oamenii să ne trateze astfel şi, mai mult, cumva obţinem şi noi beneficii din asta pentru că altfel nu am permite să se repete aceste comportamente. Când nu ne învăţăm lecţia, se întâmplă să ajungem în aceleaşi situaţii din nou şi din nou şi spunem că e vina sorţii când de fapt, mergând pe căi aparent diferite, ajungem în acelaşi loc pentru că nu vedem imaginea de ansamblu.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saună cu noi

Saune de smoale ne aşteaptă
Jacuzzi celor cu minte înaltă
Vin formalizat şi prea sfinţit
Si e gratis totul nu e plătit

Ceea ce aici noi ne şi dorim
In partea cealaltă noi şi primim
Hai cu toţii-n turmă să ne-nghesuim
Că nici acolo nu mai avem

Locuri răutatea să o lăsăm
Si la raiuri mereu noi visăm
Când in betoane noi ne turnăm
Aripi cu care uităm să zburăm

Prinsi in smoala dorită de noi
Bântuind prin ea precum moroi
In al nostru minunat noroi
Văzut paradisul de către noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!