Stă o pasăre
pe o ramură frântă -
pe liniştea lacului.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul amiezii -
pe o ramură frântă
stă o pasăre.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucată de pâine

Sunt bucata de pâine,
Flămândă, cu gustul amar,
Căzută în palmele aspre
Ale unui june de jar.
Mi-e liniştea frântă
În aripi de înger - fărâme
Şi patimă sfântă,
Mă frânge... Sunt...
Sunt doar o bucată de pâine.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori uriaşi, de o măreţie divină, alungau liniştea obositoare a acelei dupăamiezi. Îndepărtat, dincolo de liniştea ochiului, simţeam ploaia bătând ca o aripă în pleoapele timpului.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebede pe lac –
e în liniştea serii
concert brotăcesc

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul vede în întuneric liniştea sufletului celui de lângă el.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea aceasta mă obosea. Am închis din nou ochii. Uneori oboseşte şi liniştea... Este ca şi singurătatea. Creează în minte imagini şi personaje ale trecutului, de fapt le prelucrează, le recrează, întunecându-ti memoria. Un drum de fum pe care mergi fără sens.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă sui pe-o cărămidă,
Frica stă să mă cuprindă,
Dar te rog să faci ceva...
Nu s-ajungem... tra-la-la.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ba n-avem carne la masă,
Ba că pâinea s-a uscat...
Nu mai stă în carantină!
Luăm Covidul şi-am plecat...

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum altfel putem ajunge sus, decât încălţând opincă făcută din pielea celui ce ne stă la picioare?!

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vecinul, om cu stare,
Nu-l mai văd cu bicicleta,
Nu mai stă în izolare,
A plecat cu... izoleta.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul

În universul acesta îngust
În care orice lucru poate fi măsurat cu privirea,
Ne-am născut orbi la adevărurile vieţii,
Căci dincolo de ceea ce vedem
Este fericirea şi liniştea
Care pune stăpânire pe beznă.
Şi o simţim doar cu sufletul,
Zbătându-se în noi
Precum o pasăre rănită
Venind să se adape cu sânge.
Hrană ne sunt cuvintele Domnului
Şi... la ce bun temeri şi fapte necugetate
Când Domnul ne călăzeşte pe drumurile lui?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea impusă din sufletele noastre accentua dezorganizarea ideilor, imprimând acea teroare intelectuală de care mă temeam încă. Ficţiunea devenise involuntar o înscenare a realului.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă şă vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea e furioasă, îşi caută liniştea, spărgându-şi valurile de stânci, când omul e furios, devine o stâncă peste care se îngrămădesc valuri de lacrimi.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi păstra vie la ceasul întunericului o ramură verde în inima ta,
Domnul va veni şi va trimite o pasăre să cânte pe acea ramură în zorii zilei.

citat din Binecuvântare irlandeză
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

A urmat o zi obişnuită... şi alta... şi alta... Parcă nimic nu se mai întâmpla, doar liniştea căzuse în ploaie de stropi de argint peste lume. O linişte încărcată de lumină şi bucurie.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăluite într-o măreţie rece, stelele spărgeau liniştea nopţii şi se spărgeau aruncând din înalt solzi pufoşi, mici, alburii, de lumină. Întunecarea se dilua în crema lăptoasă a lunii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Eu"-ul interior

Nu sunt eu în clipa aceasta...
Sau nu! Sunt un altfel de "eu".
Sunt "eu"-ul interior
Gândind echivoc şi profund
Despre nemărginire.
Tai şi adaug linii frânte
Şi semne,
Cuvinte şi sentimente,
Zidesc vad împotriva furtunii,
Îmi ascult liniştea
Pe tăişul fraged al lunii...
Sunt un apostrof al universului
Peste care s-a aşterut liniştea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele se ascunde în nori uneori, aşa cum liniştea se ascunde în spatele unor dureri nerostite. Dar energiile din univers se completează reciproc, creând un echilibru, compensator pentru firea umană.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!