Cântec pentru tatăl meu
Colonele, va veni o zi
când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
râzând atât de mult
că până și zeii din Olimp
vor fi geloși pe veselia noastră
pe-nserat tu îmi vei spune povești
ca în copilăria mea multicoloră
precum un fluture exotic
dimineața îți vei pune uniforma albă și tresele
iar eu costumașul roz cu dungi, de la Lili
inelul cu perlă dăruit de mama
și vom lua vaporul spre primul port
marinarii ne vor aduce narghilea
iar eu îți voi povesti despre Orientul meu
despre dragii mei profesori
și despre cărțile sufletului meu
apoi ne vom aduce aminte
cum discutam noi cu vânzătorii de pepeni
cum ne uitam la desene animate
cu pisicuțele-n brațe
și cum, în fiecare vară
ne dădeam în mașinuțe ca doi copii
ne vom aminti de vacanțele la Sinaia
despre încântătoarele hoteluri și restaurantul
în care dansam împreună pe muzica lui Nicky
despre iubiții mei frumoși
și despre cum mă sunai tu în fiecare seară
pe când colindam pământul în lung și-n lat
nu-i așa, tată, că nimeni n-a mai râs ca noi
nu-i așa că pentru tine
eu sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ
eu cred că eram cel mai fericit copil
din toate timpurile
mai ales în Noaptea de Sfânta Maria
cu toți prietenii noștri
pe scena aceea de poveste
ce frumoasă era viața pe atunci
tu erai împăratul meu
iar eu cea mai iubită prințesă de pe pământ
va veni o zi, tată, când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
ce frumoasă va fi lumea și atunci
poezie de Alina Beatrice Chesca (octombrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre marină
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre vacanță
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cântec pentru tatăl meu (tatălui meu comandor ing. Constantin Cheșcă)
Colonele, va veni o zi
când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
râzând atât de mult
că până și zeii din Olimp
vor fi geloși pe veselia noastră
pe-nserat tu îmi vei spune povești
ca în copilăria mea multicoloră
precum un fluture exotic
dimineața îți vei pune uniforma albă și tresele
iar eu costumașul roz cu dungi, de la Lili
inelul cu perlă dăruit de mama
și vom lua vaporul spre primul port
marinarii ne vor aduce narghilea
iar eu îți voi povesti despre Orientul meu
despre dragii mei profesori
și despre cărțile sufletului meu
apoi ne vom aduce aminte
cum discutam noi cu vânzătorii de pepeni
cum ne uitam la desene animate
cu pisicuțele-n brațe
și cum, în fiecare vară
ne dădeam în mașinuțe ca doi copii
ne vom aminti de vacanțele la Sinaia
despre încântătoarele hoteluri și restaurantul
în care dansam împreună pe muzica lui Nicky
despre iubiții mei frumoși
și despre cum mă sunai tu în fiecare seară
pe când colindam pământul în lung și-n lat
nu-i așa, tată, că nimeni n-a mai râs ca noi
nu-i așa că pentru tine
eu sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ
eu cred că eram cel mai fericit copil
din toate timpurile
mai ales în Noaptea de Sfânta Maria
cu toți prietenii noștri
pe scena aceea de poveste
CE FRUMOASĂ ERA VIAȚA PE ATUNCI
tu erai împăratul meu
iar eu cea mai iubită prințesă de pe pământ
va veni o zi, tată, când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
CE FRUMOASĂ VA FI LUMEA ȘI ATUNCI
poezie de Alina Beatrice Chesca (octombrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Voi sta aici până ce va trece o femeie
Îmbrăcată în alb,
Îi voi spune cu jumătate de glas
Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,
Iar dacă ea va zâmbi, așa cum foarte puține
Știu să zâmbească, departe de ele,
Atunci îi voi spune că privirile ei
Sunt ca un ecou de pădure tăiată,
Că eu caut pădurea aceea de mult,
Că nu știam că nu mai există,
Că aș fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,
Dar să știu că există, că de crengile ei
Se leagănă, toamna, vânturi albastre.
O voi ruga apoi să mă ierte,
Voi schița o plecare ușoară,
Ca o desprindere de țărm, ne vom alătura pașii,
Voi inventa o poveste frumoasă,
Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,
Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,
Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,
Și-ncet, atunci când vom fi departe de lume,
Când, pentru prima dată, ne vom da seama ca suntem singuri,
Când ea însăși va recunoaște că nu e nimeni cu noi,
Atunci nu știu, nu știu ce îi voi spune,
Dar stau aici, voi rămâne aici,
Până va trece...
poezie de Darie Novăceanu
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre păduri
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre temperatură
- poezii despre stele
- poezii despre inventatori
Respirând tot mai mult din mine
Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi
dintr-o pâine caldă
și ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate)
învelește-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerți
că n-am trăit despre noi cu discreție,
că deși n-aveam ceas, știam când se trezesc păsările,
așa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereți
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine va crește
ne vom bea cafeaua din aceeași ceașcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)
apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre pâine, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre păsări
Respirând tot mai mult din mine
Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi
dintr-o pâine caldă
și ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate)
învelește-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerți
că n-am trăit despre noi cu discreție,
că deși n-aveam ceas, știam când se trezesc păsările,
așa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereți
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine v-a crește
ne vom bea cafeaua din aceeași ceașcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)
apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...
17.01.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Duminici (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinari
Când navele noastre vor reveni, după ce-au bătut pline curaj
Mările, aici, unde dealurile parcă-s gata să cadă peste oraș,
Le vom împături cu grijă velele și le vom pune la adăpost
Și toate vor fi iarăși așa cum înainte de plecare-au fost...
Cu turla bisericii înălțată spre cerul rotunjindu-se-n azur,
Cu-aceleași, de toți știute, străzi și cu prietenii obișnuiți în jur.
Vom sta lângă foc și ne vom fuma pipele plăcut mirositoare,
Și vom bea la han o oală, două de bere-nainte de plecare,
Vom săruta cele mai frumoase fete și vom spune copiilor povești
Despre țări străine, furtuni, epave și-ape oglindind cerul cât privești.
Apoi, cu marfa stivuită-n cală, nava se va avânta iar în larg, vitează,
Iar valurile se vor întoarce grăbite spre țărmul care se îndepărtează.
poezie de Harry Kemp, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre fumat, poezii despre țări, poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre prietenie sau poezii despre oraș
* * *
Iată că Domnul
se mânie iarăși
nu doar pe mine
ci și pe potrivnic
eu și heruvimul
ne vom povesti
despre încăpățânarea cenușii
și chinuri
îl voi ține în brațe
de 56 de ori
îmi va cunoaște spaimele
și generațiile ei
din mine
voi învăța împreună cu el
cum se încălță flăcările
vom regiza amândoi
viața
și vom afla cum
căința poate curma
eternitatea
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre încăpățânare, poezii despre spaimă, poezii despre foc, poezii despre cunoaștere sau poezii despre cenușă
Altă dată-n altă viață
Ne-om mai întâlni vreodată
Prin vreo lume-n altă viață,
Eu, bărbat, iar tu, ca fată,
Ne vom mai privi în față?
Și dacă ne-om întâlni,
Tu o fată, eu bărbat,
Oare ne vom mai iubi
Cum o mai făceam odat'?
Oare mă vei recunoaște
Când am să te-mbrățișez,
Dragostea va mai renaște,
Sau, ca azi, doar eu visez?
Când la piept noi ne vom strânge
Lacrimi vor țâșni sub pleoape
Nu vom ști de ce vom plânge,
Doar ne vom dori aproape.
Știu c-am să te fac să simți
Alți fiori în dimineață
Fiindc-am fost îndrăgostiți,
Altă dată-n altă viață!
Și de-am să mă nasc bărbat
Când am să te întâlnesc,
Eu îți voi fi arătat
Peste veacuri, cum iubesc.
Fiindcă astăzi sunt femeie
Și pentru c-am fost rănită
Viața care va să vie
Măcar tu să fii iubită.
Vreau să fiu bărbatul care
Te-o-nvăța cum să iubești,
Iar atunci vei ști tu oare
Că nu-i bine să rănești?
N-am să-ți reproșez nimic
Fiindcă sufletu-ți va ști
Cât ai fost astăzi de mic
Fiindcă n-ai știut iubi.
Doar ai să-mi suspini la piept,
Eu în brațe te voi strânge,
Și-am să fiu cel înțelept
Și-am să tac... cât tu vei plânge.
Tu vei plânge vinovată
Pentru că ți-ai amintit,
Când bărbat erai, eu, fată,
Și răneai, dar te-am iubit.
Buzele-mi vor săruta
Lacrimile ce-ți vor curge
Și ți-oi spune "Draga mea,
Sunt cu tine, nu mai plânge...
poezie de Florentina Mitrică (19 martie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre înțelepciune, poezii despre visare, poezii despre vinovăție sau poezii despre timp
Scott Smith (când el și Harvey iau în sfârșit cina împreună): Să nu scoți vreun cuvânt!
Harvey Milk (își agață șervețelul de gulerul cămășii și ia o înghițitură): Pot să-ți spun doar că...
Scott Smith: Dacă spui ceva despre politică sau despre campanie sau despre ce discurs vei ține, jur pe Dumnezeu că bag furculița asta-n tine.
Harvey Milk: Voiam doar să spun că... asta e cea mai frumoasă cină pe care am luat-o vreodată. (Încep amândoi să râdă.)
Harvey Milk: Dacă voi pierde, vom fi din nou doar noi doi, îți promit.
replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre promisiuni, citate despre superlative, citate despre sfârșit, citate despre religie, citate despre politică, citate despre frumusețe, citate despre cuvinte sau citate despre Dumnezeu
Buna dimineața, soare!
Buna dimineața, soare,
Cu admirație îți scriu acum,
Mă-nclin în fața ta și sper,
Să-mi fii alături. Să-mi fii loial
Să-mi cânți frumos în fiecare zi
Să-mi fii alături în lumină
Până ce razele soarelui vor apune
Noi ne vom uni în marea albastră
Vom medita la ceas târziu,
Vom fi iubiți până la refuz,
Vom fi împreună, călătorind spre lumi
În care totul e frumos acum.
Vom zăbovi, vom respecta,
Același suflet sincer, creator,
Călători prin viața cea frumoasă,
Călători, ca toți cei rămași în viață.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre sinceritate, poezii despre lumină sau poezii despre dimineață
Pietre pe flori
Patru și vreo câteva flotări
ora când maeștrii te cuprind
cu un abur vechi lipit de nări
construiesc din pietre vii un gând
despre faima creierului mic
îl întreb pe Darwinul de jos
nu am nici o algă să-i dedic
pentru că a spus că nu-i Hristos
cine ești când mână dreaptă-mi dai?
să-mi cunoști impulsurile poți
dacă vom ajunge în Mumbai
ne vom prinde-n hora mare toți
cei care ne temem de oglinzi
și de clopoțeii veninoși
vom aprinde candele timizi
pomenind strămoșii mai păroși
cu un ochi al minții prăfuit
ne vom înălța pe trepte cruci
dacă-n alte vieți mi-ai fost iubit
totuși îmi vei spune că te duci
să-ți găsești mireasa pe un nor
părăsind și setea de argint
umbra mea e câmp multicolor
tolănită-n verde am să-ți cânt
despre moartea care vine-n zori
să-mi aducă pietre în cuvânt
câmpul meu mai are șase flori
i le dau pe-o normă de pământ
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre păr, poezii despre ore, poezii despre nuntă, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Orice om îți aduce viața în cale, fii atent la ceea ce poți să înveți - despre tine, despre ceilalți, despre viață. Nu te agăța de relațiile care te rănesc, ci învață și însușește-ți lecțiile iar apoi mergi mai departe. Atunci când înțelegi că fiecare experiență poartă în ea un sâmbure de înțelepciune, viața ta devine mult mai clară, mai simplă și mai ușoară.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre înțelepciune, citate despre lecții, citate despre devenire sau lecții de engleză
Te-aștept lângă o șină
Te-aștept să vii, iubito, la marea întâlnire,
Te-aștept lângă o șină de tren provincial,
O să ne recunoaștem, pesemne, din privire,
Printr-un instinct anume din regnul animal.
Și-n plus față de-aceasta, vom fi doar noi acolo.
Atâta eu cu tine. De când nu ne-am văzut?
Sau poate niciodată și-o să vorbim tremólo
Despre-o copilărie ce doar ni s-a părut.
Nu cred c-o să te superi dac-o vom lua pe șină
Ținându-ne de mână ca doi copii maturi;
Vei fi într-o rochiță ușoară și senină,
Voi fi într-o cămașă, vom fi aproape puri.
Va mirosi catranul a niște căi ferate,
Noi doi, desculți pe șine, râzând ne-om depărta,
Sălbaticele brize prin plete ni s-or zbate,
Prin noi vor trece trenuri și nu ne va păsa.
Lăsa-vom șuieraturi de locuri și motive,
În urma noastră toate cădea-vor sub rambleu,
Iar noi, hoinarii lumii, sub falnice ogive
De brazi și de foioase vom rătăci mereu.
Vor fi acele trenuri sau poate doar drezine
Din când în când în spate ce ne vor fluiera;
Cinstiți cu viața noastră, vom fi desculți pe șine,
Vor trece mii de trenuri, noi nu ne vom urca...
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre zoologie, poezii despre supărare, poezii despre rochii sau poezii despre maturitate
Află ce iubești și lasă iubirea aia să te ucidă
Noi toți vom muri, absolut toți. Ce circ!
Numai asta ar trebui să fie de-ajuns
pentru a fi iubire între noi, dar nu-i.
Suntem terorizați și turtiți de trivialități.
Ne mâncăm în noi înșine pentru nimicuri.
Da, toți vom muri. Tu și eu. Tu și eu și toți ceilalți.
Într-o zi va sosi, implacabil,
acel fatidic moment care ne va alunga de pe pământ.
CÂND vom muri nu e nici măcar cea mai importantă întrebare,
mai ales că odată mort nu vei mai fi pe aici încât să conteze
sau să te îngrijorezi de ceea ce-ai făcut sau n-ai făcut.
Nu, interesantă e întrebarea CUM vei muri.
De cancer? Infarct? Bubă neagră? Înecat cu un covrig?
Eu? Trag nădejde că nu mi se va deschide parașuta.
Sau poate o prăbușire cu avionul.
OK, nici chiar așa, dar uneori când sunt în avion
și ne pregătim de aterizare, și vremea e groaznică,
încep să-mi imaginez cum ar fi o prăbușire
cad măștile de oxigen, femeile țipă, copii plâng.
Poate mă voi întinde peste culoar
și voi prinde de mână o persoană cu totul străină
într-un gest dramatic, așteptând înfrățiți inevitabilul.
Pământul va da năvală peste noi
și noi vom fi bușiți împreună în eternitate.
Din fericire, asta încă nu s-a întâmplat,
dar e captivant să meditezi la o asemenea posibilitate.
Când ne gândim la propria noastră moarte,
de obicei ne închipuim momentele finale.
Patul de spital. Familia plângând. Ambulanța.
Nu ne gândim la lungul șir de opțiuni și de tabieturi
care ne-au adus în pragul acestor clipe finale.
Ai putea crede că moartea noastră
e o lucrare-n curs de execuție pe drumul vieții
fiecare respirație, fiecare mușcătură, fiecare înghițitură,
fiecare noapte pierdută și fiecare semafor nefuncțional în trafic,
și fiecare râset și oftat și pumn strâns și suspin solitar
fiecare dintre acestea ne-au adus cu un pas mai aproape
de tragica noastră DESPĂRȚIRE de această lume.
Așa că cea mai bună întrebare nu este oare când voi muri,
ci care-i vehicolul pe care-l aleg pentru a ajunge acolo?
Dacă tot ce faci în fiecare zi te aduce mai aproape
de moarte într-un fel unic, personal și subtil,
atunci tu ce anume alegi pentru a fi ucis?
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parașutism, poezii despre aviație, poezii despre tragedie, poezii despre teroare sau poezii despre singurătate
Coechipieri
La revedere și drum bun; de azi nu-mi vei mai fi coechipier,
Noi nu vom mai cutreiera mările sub același colț de cer:
Nu-mi vei mai fi de-acum tovarăș pe vremea rea sau bună,
Pornim pe drumuri diferite, noi doi nu vom mai fi-împreună.
Lumea-i largă și nu poți ști când va fi cer senin și când furtună,
Și nici în ce țări sau porturi vom fi peste o lună;
Vom colinda pământul, marea pe soare ziua, noaptea pe lună,
Înainte de-a ne revedea și de a fi iarăși împreună.
La revedere și drum bun, și poate-n această lume,
Într-un oraș străin, te voi vedea și te voi chema pe nume;
Și-atunci, împinși de valuri, de vânturi, mai mereu la antipod
Noi, doi prieteni, vom fi ajuns cu nave diferite în același port!
Voi veni acolo dinspre vest, iar tu de unde soarele răsare
Și dintre bucuriile pe care le-am avut aceasta va fi cea mai mare;
Uitând de vijelii acolo-n portul plin de culoare din lagună,
Noi doi, hoinari pe-atâtea mări, vom fi iarăși împreună!
La revedere și drum bun, să ai parte de tot ce-i mai bun în calea ta
Oriunde-n lumea asta norocul tău de marinar te va purta
Pe mare, la nord și la sud de ecuator, pe cer senin sau pe furtună
Pornim pe drumuri diferite, noi doi nu vom mai fi-împreună!
poezie de Cicely Fox Smith din Cântece marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porturi
Rezistăm împreună
De ce să crezi în povești,
Să crezi mai mult în viață
De când te naști tu ești
Un om fără speranță.
Deși viața e mai grea
În doi o facem mai bună,
Poate să fie cât de rea,
E mai ușoară împreună.
Nu lăsăm lacrima rece,
Nici o secundă, nici un minut,
Nu lăsăm să ne înece,
Din dragoste facem scut.
Suntem doi avem iubire,
Lumea doar ură nebună,
Atacăm cu fericire,
Rezistăm tot impreună.
Nici un rău nu ne atinge,
Când cu drag te țin de mână,
Amândoi noi vom învinge,
Și-l vom trece împreună.
poezie de Eugenia Calancea (15 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre secunde, poezii despre naștere, poezii despre minute sau poezii despre fericire
Cantec
N-a fost să fie mai frumoasă pasăre decât omul
Inima lui cuib de nesfârșite iubiri
Cerul, corola albastră pe care se așează norii să plângă
O imensitate pământul cu greieri cântând,
Lasă-ne Doamne mereu liberi
Azi și mâine și poimâine,
E-o vreme când vom zbura singuri spre Tine.
Dumnezeu din când în când
Obișnuiește să ia câte o mână de stele
Blajin, le împrăștie peste pământ
Răsar atunci oameni lumină...
Ia uite-i cum aleargă mângâind ierburi,
Nu-i așa Doamne că pământul e-o minge?
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de Ildico Asandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre plâns sau poezii despre nori
GANDURI, GANDURI...
Gânduri, gânduri inocente,
Aleargă-n pâlcuri, dispersate,
Și nu sunt indiferente,
Când spre tine-s îndreptate.
Doamne, cum mă mai gândesc
La tine, zeiță pământească,
Nu știu cum să îndrăznesc,
Gândurile să te găsească.
Va veni și ziua-n care
Vom fi iarăși împreună
Nu cred că voi fi în stare,
Să te strâng puțin de mână.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inocență, poezii despre indiferență sau poezii despre Pământ
Când iarba-mi va fi cer
Când iarba-mi va fi cer,
Iar eu un praf de-albastru,
Când voi pieri stingher
Plecând pe un alt astru,
Când lumea va huli
Numele meu de-a pururi,
Când toți îmi vor găsi
Mulțime de cusururi,
Când chiar și Dumnezeu
Se va ascunde-n ceață,
Când vei dori mereu
Să mă mai vezi la față,
Tu nu te necăji,
Ci îți urmează calea
Chiar dacă vei tânji
Ca eu să îți curm jalea.
Trăiește cu-al meu dor
Și fii la fel de bună,
Că totu-i trecător,
Vom fi iar împreună.
poezie de Octavian Cocoș (18 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre dor, poezii despre astre sau poezii despre Dumnezeu
Ți-aș scrie pe-un colț de stea
Dacă luna m-ar lăsa
Ți-aș scrie pe-un colț de stea
Despre vise, despre frici,
Despre ce mai e, pe-aici.
Despre zboruri și căderi,
Despre cum n-am fost nici ieri,
Despre rugi și întâmplări,
Deziluzii și frustrări,
Despre cum în lung nu-i lat,
Oricât de mult am umblat.
Iar atunci când mi-a fost greu,
M-a-ndrumat doar Dumnezeu,
Fiindcă-așa m-ai învățat,
Pân' din cer ți-ai făcut pat,
Și la EL te-ai înălțat
S-ascut dor, reverberat.
Ți-aș scrie pe-un colț de de stea
Despre toate, maica mea!
Tu să-mi scrii pe-un colț de vis:
Cum ți-e, mamă'n, paradis?
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre mamă, citate despre trecut, citate despre timp, citate despre rai, citate despre frică sau citate despre dor
O îmbrăcăminte foarte specială
Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.
Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineață,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat și am râs împreună toată dimineața.
Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aștept,
pentru că ea vine în fiecare noapte,
se apucă să tricoteze și vorbește cu mine despre tata și depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.
Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
și ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneți ce v-am povestit.
Iar eu plâng când ea pleacă,
pentru că nu o mai văd în salon,
deja nu mai citește biblia
pentru că vorbește cu Dumnezeu, mereu îmi vorbește de Dumnezeu.
Eu încă nu pot să merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie să aștept ca el să mă cheme,
că atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
și vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
și asta va fi pentru totdeauna.
poezie de Josue Trejos Campos din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre durere, poezii despre vestimentație sau poezii despre somn