Noaptea celor 1001 de stele

Astăzi mă nasc din nou
mai tânără decât ieri
am închis ferestrele nopţii
mă tăvălesc în lumina patului
în căutare de versuri nescrise
cu toate stelele adunate în mine
simţi? viaţa ne caută, ne atinge
o altă dimineaţă ne vorbeşte în tăcere
aerul e plin de urmele noastre
la capăt de taină
măinile tale îmi sărută poezia

o plajă nesfârşită e iubirea noastră
cafea sorbită între soare şi vânt
risipă de frumuseţe
adunată în cochilii
ce ne cântă vechile corăbii
şi ţărmurile cu nume de legendă

Dumnezeu ne trimite o clipă de paradis

hai, deschide cartea ta de vise
şi pune semnul la hotarul
dintre viaţă şi poveste...

poezie de Alina Beatrice Chesca (17 septembrie 2007)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu se sfârşeşte

Motto: "În noaptea aceea liniştită, am avut
chiar impresia că-mi aud trupul crescând."
(Haruki Murakami, La sud de graniţă, la vest de soare)

Astăzi voi sta
faţă în faţă cu mine
A-L-I-N-A
cu litere mari
îmi şopteşti numele
ademenind viaţa sa vină spre mine
să ma nască din palmele tale
sunt singura iubită
a celuilalt suflet al tău
pagina ce nu se sfârşeşte niciodată
şi pe care sunt scrise
toate limbile gândite şi negândite
toată tinereţea zvâcnind
de sângele aşteptărilor
dezbracaţi de lume, de false robe
am mers împreună spre un mâine
încrustat în carnea noastră

a venit şi dimineaţa asta
cu o mie de culori
tutunul cu aromă de departe
cafeaua sorbită teatral
în curcubeul de cuvinte
egale cu eul tău sunt
toate poemele din mine
toate zilele, nopţile
toate orele ce-au construit
ziduri, drumuri
oraşe întregi de nebunie

VIAŢA NU SE SFÂRŞEŞTE
dincolo de toate acestea
sunt deşerturi imense
dar dincolo de ele
sunt păduri, mereu alte păduri
foşnind din marile noastre iubiri
din dimineţi ca acestea
din amintirile mai puternice
decât toate deşerturile
şi toate spaimele lumii

astăzi voi sta din nou
a câta oară
faţă în faţă cu Tine

poezie de Alina Beatrice Chesca (24 aprilie 2007)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scară la cer

există undeva, departe, o insulă fără nume
unde oamenii se iubesc în voie
iar DUMNEZEU coboară printre ei în fiecare zi
să le aducă aminte că iubirea e sfântă
şi că fiecare sărut deschide Porţile Raiului

poezie de Alina Beatrice Chesca (19 ianuarie 2011)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul dezbrăcat de dimineţi

în aşternutul primenit dragostea vindecă zodiile
sărută pictura genelor
şi coboară în spirală pe urmele paşilor
pe prispa iernii calde
dialogul buzelor
flămânde de rost ascund sub tăcere
alte zile
alte adieri de vânt

buze flămânde din decolteul zăpezilor
coboară cu spirala fulgului de nea
spre o altă dimineaţă născând
hoinarul din iarna memoriei
ce filozofează tăcere albă
dezbrăcată şi ea

în dimineţi trăieşte o altă culoare
cu nunta de flori la o cafea
culege un timp şi-l lasă la intrare
pe pragul tocit
trecător rebel
azi un vis
ieri
în braţele de seară

ţi-am atins mâna sărutându-ţi fruntea
cu vise de iarnă din amurg
priveşte harta palmelor în dezbrăcate dimineţi
prezentul trecut

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saţul în ape

Îmi umblă în sânge
tăcere de miei
Iaduri pun rânjet
călăilor mei

Îmi umblă tăciune
năvală în oase
Sfinţi falşi fac pândă
genelor somnoroase

Îmi cântă în piept
rafale de cuci
Dumnezeu leagă
sori la răscruci

Îmi cântă în piept
pulsuri de nuci
Dumnezeu vine
să pună nume la cruci

Îmi umblă în piept
corăbii destine
Te sărută pe gură
ardori de stupine

Îmi umblă pe stele
duhuri de pleoape
Dumnezeu pune
saţul în ape.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere, se moare

înainte de toate se moare

nimeni nu vrea să moară chiar dacă
măinile adunate lângă piept
pliază liniştea din durerea ascunsă
în lumina fugărită de întuneric

tot ce a fost să fie a fost
ce trebuia să fie este
dincolo de orizont
plouă
viaţa topită până la os
picură încet
şi-ngustează aleea
ce duce
înspre un Dumnezeu lacom
mult prea lacom pentru o viaţă simplă

nicio lumină nu e atât de puternică
încât să licăre în interiorul ei

dar înainte de toate se moare

tăcere

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi utile

Viaţa este darul desăvârşit dat de Dumnezeu,
bucură-te pentru viaţă!
Soarele este lumina lui Dumnezeu,
bucură-te de căldura şi lumina lui!
Stelele sunt ochii lui Dumnezeu,
bucură-te de strălucirea stelelor!
Natura este creaţia lui Dumnezeu,
bucură-te de binefacerile naturii!
Aerul este suflul prin care Dumnezeu ţi-a dat viaţă,
bucură-te de aerul pe care îl respiri!
Râul este cristelniţa în care Dumnezeu a botezat omul,
bucură-te de susurul apelor! Apa îţi potoleşte setea.
Răcoarea codrilor este adierea prin care Dumnezeu ţi-a dat mişcarea,
bucură-te de răcoarea codrilor!
Dumnezeu ţi-a dat lumina zilei ca să ta orientezi în viaţă,
bucură-te de lumina zilei!
Dumnezeu ţi-a dat liniştea nopţii,
bucură-te de liniştea nopţii! Ea îţi odihneşte sufletul.
Bucură-te de toate în puţinul timp pe care îl petreci pe pământ!
Numai astfel vei pute sune că trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin perdeaua nopţii...

Se ridică tăcută perdeaua nopţii,
Te simt aşa cum eşti, plin de iubire,
Răsari cu zorii ce pe cer se ivesc,
Aduci în mine linişte şi fericire.

Rază de soare, mă atingi în tăcere,
În fiecare clipă îţi pui amprenta pe inima mea,
Eşti drogul ce îmi întreţine viaţa,
Sunt pacea şi liniştea ta!

Ne completăm, suntem o singură fiinţă,
Tu soare arzător, eu lună liniştită,
Tu plin de pasiune şi dor,
Eu jumătatea ta de viaţă împlinită!

Îţi ador mângâierea din zori,
Mă îmbăt cu sărutul tău din noapte,
Mă învelesc cu atingerea ta blândă,
Mă îmbrac în miile tale de şoapte!

Rămâi lângă mine dimineaţa mea,
Fii roua ce-mi spală în zori faţa,
Fii aroma cafelei ce mă trezeşte,
Mângâie-mi cu existenţa ta viaţa!

poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul de ieri şi de azi

Am îngenunchiat de mii de ori în faţa omenirii ca la o confesiune
şi Dumnezeu m-a mângâiat şi m-a învăţat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file

cândva fericirea era mare, uriaşă
şi se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creşteau aripi de şoim, aripi imense
şi zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
şi nopţile erau diamante negre risipite prin deşerturi
cu ele am scris poeme în piatră şi-n nisip
cu ele am învăţat sa decupez culorile
şi să le transform în caleidoscopuri de stele

acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp creşte în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu ştie cât mă doare
cât aş vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină

pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi năşteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era aşternut
şi plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârşită declaraţie de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
şi poveşti de amor fără pereche

de ceva timp sufletul meu hălăduieşte prin lume
aleargă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei

dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveştile se vor scrie din nou cu sânge şi lumină
direct pe sufletul şi pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineţi fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii

poezie de Alina Beatrice Chesca (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul de ieri şi de azi

Am îngenunchiat de mii de ori în faţa omenirii ca la o confesiune
şi Dumnezeu m-a mângâiat şi m-a învăţat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file

cândva fericirea era mare, uriaşă
şi se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creşteau aripi de şoim, aripi imense
şi zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
şi nopţile erau diamante negre risipite prin deşerturi
cu ele am scris poeme în piatră şi-n nisip
cu ele am învăţat sa decupez culorile
şi să le transform în caleidoscopuri de stele

acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp creşte în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu ştie cât mă doare
cât aş vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină

pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi năşteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era aşternut
şi plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârşită declaraţie de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
şi poveşti de amor fără pereche

de ceva timp sufletul meu hălăduieşte prin lume
aleragă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei

dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveştile se vor scrie din nou cu sânge şi lumină
direct pe sufletul şi pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineţi fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii

poezie de Alina Beatrice Chesca (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă astăzi viaţa

Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi-ţi răsfiră-n soare, şi-ţi răsfiră-n vânt
Paginele-n care, peste-albastru-ţi cânt,
Şi-a cernut tăcerea pulberea-i cernită...

Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi mă-nvaţă iarăşi cântul bunei veşti,
Să mi-l cânt, cum cântă florile-n fereşti,
Oglindită-n geamul larg deschis în soare...

Dorul meu,
În suflet mi-a crescut o floare!...
Apăr-o de vânturi şi dă-mi viers s-o cânt...

Dorul meu,
În geamul larg deshis în vânt
Cântă astăzi viaţa, cântă-nfiorată,
Cald ca nicăierea, sfânt ca niciodată!

poezie clasică de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic

Se ia o cochilie.
Se pune în ea un suflet
sau mai multe,
apoi se închide uşa.
Se crapă ferestrele
pentru a se putea distinge
ziua de noapte.
Fiecare are voie
să se adapteze situaţiei,
nu au dreptul să (se) plângă.
Li se dau toate cuvintele
spre folosinţă...
Socializarea rămâne însă interzisă -
Ciocu' mic să nu deranjezi vecinii.

Se ia o cochilie.
Se pune în ea o viaţă
sau mai multe,
se taie gazul, lumina, aerul...
Se închid ferestrele
şi se deschide uşa,
cu picioarele înainte.
După ce-a cântat cocoşul de trei ori,
se scot la soare,
se scutură de praf
şi se pun deoparte.
Se verifica din patru în patru ani în ce parte înclină balanţa.

Se ia o cochilie.
Se pune în ea o zi de ieri
sau mai multe,
se închide uşa.
Ziua de azi se aşează în fereastră
cu amiaza înspre geam.
Pe uşă
se lipseşte un afiş
(ziua de mâine n-a mai încăput )
cu literele-n jos
oricum nimeni nu mai citeşte.

Se încalţă timpul
cu bocanci nepăsători
şi se lasă liber
să alerge
până totul devine nimic

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-ţi dau

În fiecare noapte şi dimineaţă
Cerul îşi deschide ochii mari
Fără să ştii eu îţi dau speranţă
Sunt viaţa ta, de mine nu sari

Treci prin mine fără să gândeşti
Par fără de sfârşit şi nu realizezi
Căci într-un timp tu nu mai eşti
Nu vrei să mă vezi şi mă întristezi

Te îmbrăţişez cu fiecare clipă
Iubire-ţi dau, tu nu mă alunga
Nu face omule din viaţă o risipă
Caci aţa vieţii mereu te va lega

Tu cauţi în mine eterna fericite
Trebuie să lupţi să mă-mbunezi
Dar viaţa are şi clipe de mâhnire
Iubirea, fericirea, să nu le vânezi

Treci prin mine mă simti in vene
Tu foloseste timpul ce a rămas
Timpul este casa noastră o vreme
Eu viaţa să mă iubesti iti dau răgaz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se termină un an

Se termină un an din mine
Sau chiar din noi aş putea zice,
Mă ninge-n amintiri iubirea
Şi-alunecă să mă ridice

Mă înfior la frigul nopţii
La calda-ţi inimă din vise,
La dragostea ta dintre stele
Şi la cuvintele nescrise.

Şi ochiul inimii se schimbă
Şi se preface în tăcere,
Albul zăpezii mă inundă
Şi timpul cere înviere.

Se termină un an din mine
Şi chiar din noi aş putea zice,
Încet voi respira o lume
Aş vrea să te iubesc ferice.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrăţişare mută
s-a golit clepsidra
clipă îngheţată

haiku de Alina Beatrice Chesca (mai 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă de nor

E-o clipă ce soseşte, îl prinde, îl aleargă
Pe necuprins albastru, deasupra de Pământ,
Şi caută plutirea-i din ceruri să o şteargă
Cu salve lungi de tunet şi răbufniri de vânt.

E dureroasa clipă ce albul îi transformă
În cenuşiul rece al timpului de-apoi,
Luându-I strălucirea, lăsându-l fără formă,
În curgerea grăbită a stropilor greoi.

Nu plânge, căci el ştie c-a mai trecut de-o viaţă
Şi va primi o alta, venită din Pământ,
Cu care-n altă clipă, în altă dimineaţă,
Va fi trimis la ceruri pe-o aripă de vânt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea cerului

Ceru-i o carte deschisă
citeste-l te lasă în el
să-i răsfoieşte pagină cu pagină,
culegând tot clarul Luminii din el
şi curăţă stelele de praful cel greu
lăsat de spirite netoate şi rele
învaţă din cartea cerurilor,
învaţă că-i viaţă şi în Univers
o lume-i întinsă în albastrul celest
şi o altă aici pe pământ,
aleargă prin oraşe planete,
dezintegreaza-te-n infinit,
pune mâna pe Soare
şi viaţa îţi vei citi,
culege o firimitură din pâinea-i sfântă
şi gust-o cu multă nădejde,
culege o rază de Soare
şi cânta-n dimineţi deschise
cântul Luminii ce şuera-n vânt,
cunoaşte citind Universul
este o carte deschisă pentru voi,
biblioteci în fiecare planetă,
ce înnobilează viaţă de apoi
citeşte cartea mamelor planete
şi viaţa va straluci în voi!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, stelele

Toate isi lasa umbra in lume:
o frunza, iubitul, un flutur, un nume,
si toate gusta lumina pamantului,
pana si urmele vantului.

Numai stelele, stelele n-au caldaram,
nu lasa umbra pe nici un taram
Ah, stelele, stelele!...

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea greu de modelat

Întunericul face plajă între visele mele,
Pe ţărmul somnului călăresc un poem,
Număr paşii scăldaţi în lumina furată
De-o aripă-necată în negru blestem.

Picioarele primăverii miroase a rouă
În scoarţa copacilor tânguie vântul,
Ochii mei curăţă soarele de albeaţa
Agoniei ce sfâşie pe tăcute cuvântul.

Mi-am pierdut liniştea în braţele tale,
Frumoaso, epuizată-n adâncul infinit
Încât alerg cu gândul râvnindu-te o clipă
În anotimpul vieţii copt pentru iubit.

Aerul bâlbâie în încercarea noastră,
Visez că fac plajă aievea cu tine în pat,
Mă caţăr de speranţa să-nving aparenţa
Germinând în iubirea greu de modelat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana

stătea picior peste picior
înşelătoare as
cultă (?!) jazz şi fumează marijuana
manole îi povesteşte despre o biserică
albă de sus până jos
vine zidul în fiecare dimineaţă
destinul joacă şi câştigă
ana se uită la bătrânul regizor
vrea şi nu prea vrea s-o zidească
în noul film - la stadiu de proiect
toate filmele sale rămâneau
în stadiul de nerealizare -
o sărută cu buzele arse
de vânt de soare de tutun
de iubire neîmplinită
îi spune ce vor face în film
în viaţa reală o să facă un copil
o leagănă în braţe în vânt
îi cântă
un joc de-a ziditul
pune o cărămidă peste altă cărămidă
mortarul sângerează
zidul bisericii e pielea aspră şi demonică
scrie balada pe ea
ana plânge din cauza vieţii
care se naşte în adâncul ei
sămânţa prinde stele din alte galaxii
zidul e răufăcătorul care se lipeşte
noaptea caută sprijin între picioare
fumează amân
doi oameni epuizaţi de dragoste
copacii de material plastic se agaţă
de stâlpii de telegraf

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!